Analiza asigurării de resurse umane și utilizarea acestora la SC Lady Maria SRL

INTRODUCERE

Ştiinţă şi practică deopotrivă, Resursele Umane constituie astăzi unul dintre domeniile cele mai fascinante şi cu o încărcătură intelectuală, emoţională şi socială dintre cele mai ridicate ale activităţii umane.

Importanţa acestui domeniu, atât ca teren generos de investigaţii teoretice interdisciplinare, cât şi ca expresie pragmatică a talentului şi capacităţilor pe care conducerea organizaţiilor de toate tipurile şi profilurile le presupune, a crescut treptat pe parcursul acestui secol, intensificându-se după cel de-al doilea război mondial şi, cu deosebire, în ultimele decenii.

Problemele majore cu care se confruntă astăzi şi în viitorul previzibil societatea, au şanse să fie rezolvate numai în măsura în care Resursele Umane practicate la nivelul organizaţiilor se dovedeşte, deopotrivă, eficace şi eficienta în valorificarea resurselor materiale şi umane folosite şi maximizarea contribuţiei societăţii în ansamblu.

Pentru economia românească aflată în plină tranziţie de la forma planificării centralizate, administrativ-birocratice la cea de piaţă, puternic descentralizată, sunt imperios necesare adoptarea unor noi strategii ale dezvoltării, reconsiderării de fond ale vechilor mecanisme de funcţionare, crearea unui cadru principal nou de desfăşurare a activităţilor de resurse umane şi economice la nivel raţional, teritorial şi de organizaţie.

Am ales această temă din dorinţa de a înţelege şi a putea aplica concret metode şi instrumente teoretice.

Primul capitol al lucrării cuprinde aspectele teoretice ale resurselor umane si ale managementului resurselor umane

Capitolul al doilea cuprinde analiza gestiunii resurselor umane, respectiv analiza statistică a numărului şi structurii forţei de muncă, a stabilitatii forţei de muncă cu prezentarea principalilor indicatori ai balanţei utilizării timpului de lucru, dar si o analiza a eficientei utilizarii personalului.

În al treilea capitol al lucrării am prezentat o analiza a asigurarii cu resurse umane la SC LADY MARIA SRL, dar si utilizarea acestora pe trei ani consecutivi, respectiv perioada 2007-2009.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND RESURSELE UMANE ŞI MANAGEMENTUL ACESTORA

1.1. Definirea resurselor umane

Noţiunea de „resurse umane” defineşte o categorie social-economică relativ complexă. Complexă deoarece subiectul - omul - este mult mai special decât celelalte resurse - bani, maşini sau utilaje. Omul, cu toate laturile personalităţii sale, cu frustrările şi trebuinţele care îi sunt specifice şi care îl fac unic, aşa cum unică este şi contribuţia sa la atingerea obiectivelor organizaţiei din care face parte.

Definiţiile întâlnite în literatura de specialitate care abordează aceste categorii sunt diverse. În continuare vom prezenta câteva formulări reprezentative pentru ceea ce se înţelege în momentul de faţă prin resurse umane:

• „Resursele umane reprezintă organizaţia; oamenii reprezintă o resursă comună şi totodată, o resursă cheie, o resursă vitală, de azi şi de mâine, a tuturor organizaţiilor, care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora”.

* „Resursele umane au caracteristici speciale care determină nemijlocit gradul de folosire şi valorificare eficientă a celorlalte resurse”.

* „Resursele umane reprezintă ansamblul personalului care influenţează, prin calitatea pregătirii profesionale şi prin participarea să, progresul firmei”.

* „Resursele umane adecvate sunt persoanele dintr-o organizaţie care îşi aduc o importantă contribuţie la îndeplinirea obiectivelor sistemului de management.

* „Resursele umane sunt acele resurse ale firmei care îndeplinesc criteriile necesare pentru a fi considerate sursa principală de asigurare a competitivităţii necesare, deoarece resursele umane sunt valoroase, rare, dificil de imitat şi, relativ, de neînlocuit”.

Definiţiile de mai sus relevă importanţa resurselor umane în cadrul organizaţiilor, iar toate atributele care sunt asociate acestora corespund poziţionării lor actuale în teoria managementului. În ceea ce priveşte afirmaţia conform căreia acestea sunt „de neînlocuit”, considerăm că este special exagerată pentru a sublinia dificultatea unui proces care implică costuri suplimentare sporite (cu recrutarea, selecţia şi eventual cu pregătirea noilor angajaţi).

Chiar dacă în literatura de specialitate definirea resurselor umane precede de multe ori teoria de management a resurselor umane, Huczynski şi Buchanan constatau în Organizaţional Behavior” că „resursele umane reprezintă o formulare deranjant de distantă pentru oameni”, afirmând că pentru foarte mulţi nu este nimic mai mult decât un jargon inocent care să înlocuiască termenul de „om”. Atunci când planifici „resurse umane” poate fi mai uşor să iei decizii incomode. Formularea sună ca o decizie economică raţională, echidistantă, fără intruziuni morale sau personale. Dacă ar fi utilizat termenul „oameni”, obiectivitatea nu ar fi aceeaşi. Aceeaşi autori motivau utilizarea acestui ermen prin faptul că percepţia resurselor ca pe active şi nu ca pe fiinţe umane face mai uşoară luarea unor decizii incomode, de concediere (e mai uşor pentru un manager să concedieze resurse umane, decât să concedieze oameni).

1.2. Caracteristici ale resurselor umane

După ce am definit resursele umane, este firesc să vedem în ce mod resursele umane contribuie la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei. O serie de capacităţi fizice şi intelectuale ale resurselor umane sunt importante din prisma modului în care acestea sunt folosite în cadrul organizaţiei. Dintre caracteristicile resurselor umane unele pot fi considerate factori favorabili, potenţatori ai progresului (+) în timp ce altele pot fi considerate ca factori ce pot încetini progresul organizaţiei (-):

(+) potenţialul de creştere şi dezvoltare al resurselor umane este remarcabil;

(+) au capacitatea de a amplifica considerabil efectul utilizării celorlalte resurse;

(+) spre deosebire de resursele materiale care se confruntă periodic cu uzura morală, resursele umane se pot adapta continuu la schimbările din mediul actual revoluţionar din punct de vedere al evoluţiei informaţiei şi tehnicii;

(+) starea (vârsta, gradul de cultură etc.) acestora influenţează, sau ar trebui să influenţeze politicile de resurse umane (principiul respectării individualităţii personalului);

(+) bună utilizare a resurselor umane poate contribui la atenuarea unor deficienţe cauzate de slabă sau ineficienta utilizare a altor resurse;

(-) sunt influenţate de mentalităţi, obiceiuri, de comportamentul altor persoane;

(-) sunt adeseori refractare la schimbare;

(-) dificil de gestionat - dacă mijloacele materiale şi financiare sunt relativ uşor de gestionat, resursele umane pot avea reacţii imprevizibile;

(-) deciziile în domeniul resurselor umane sunt cel mai dificil de luat deoarece afectează structuri sociale şi modul de viaţă al individului; în ciuda faptului că denumirea de resurse umane permite o anume detaşare, cel care este afectat este omul, individul.