Garantarea stabilității financiare a asigurărilor prin prismă reasigurărilor

INTRODUCERE

„Cei ce ştiu nu spun;

Cei ce spun nu ştiu.”

Lao Tzi

Un aspect esenţial în viaţa şi evoluţia omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija faţă de viitor, teama combinată cu precauţie şi înţelepciunea cu siguranţa unui lucru împlinit. Un mijloc eficient de protejare a bunurilor şi a persoanelor, care dovedeşte un grad mare de înţelegere a realităţii, prudenţa şi un înalt simţ de responsabilitate, îl constituie asigurarea şi reasigurarea.

Pentru a-şi onora obligaţiile asumate în faţa celor asiguraţi companiile de asigurare creează rezerve necesare financiare care pot fi folosite în orice moment cînd apare necesitatea de a acoperi parţial sau integral pierderile survenite.

Datorită unor bunuri de valori imense, care depăşesc cu mult capacitatea financiară a unor societăţi de asigurări, acestea nu doresc să preia în contul lor riscuri enorme. De aceea, la rîndul lor caută să obţină protecţie prin încheierea unor contracte de reasigurare.

Motivul pentru care a apărut reasigurările îl constituie protecţia oferită asigurătorului în situaţia apariţiei întîmplătoare a unei pierderi foarte mari sau a mai multor pierderi rezultate dintr-un eveniment a căror valoare este foarte mare în raport cu veniturile obţinute din primele de asigurare percepute sau din fondurile de rezervă. De aceea, în urma apariţiei unor asemenea daune, pentru prevenirea plăţii unor despăgubiri foarte mari, care pot duce chiar la faliment, companiile de asigurări directe cedează altor companii de asigurări o parte din risc, sau uneori întregul risc. Această activitate este cunoscută sub denumirea de reasigurare.

Scopul prezentului studiu constă în elucidarea rolului reasigurărilor, perfecţionarea relaţiilor economice în condiţiile globalizării, determinarea metodelor şi tehnicilor de asigurare şi reasigurare, determinarea direcţiilor de perfecţionare şi modernizare a politicii de reasigurare.

Pentru realizarea acestui scop au fost trasate următoarele sarcini:

• determinarea conceptului despre relaţiile de reasigurare, importanţa şi funcţiile în sistemul economic;

• identificarea locului şi rolului reasigurărilor în cadrul vieţii economice;

• cercetarea factorilor care frînează evoluţia reasigurărilor;

• determinarea direcţiilor principale de dezvoltare şi specificare a particularităţilor pieţei reasigurărilor ca sferă importantă a activităţii şi factor de contribuţie a creşterii economice;

• specificarea metodelor şi mecanismelor de perfecţionare a reglementării şi optimizării financiare a reasigurărilor;

Cele expuse anterior au şi determinat selectarea temei de cercetare.

Tema prezentului studiu o constituie Garantarea stabilităţii financiare a asigurărilor prin prisma reasigurărilor.

Obiectul studiului este determinată de căile şi metodele de perfecţionare a reglementării şi optimizării financiare a reasigurărilor. Scopul şi sarcinile cercetării au determinat structura logică a tezei care constă în introducere, trei capitole, concluzii şi propuneri, surse bibliografice şi anexe.

În Întroducere este argumentat actualitatea temei de cercetare, sunt definite scopul şi sarcinile cercetării este determinat suportul teoretico - metodologic, baza informaţională, semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării.

În Capitolul І „ Reasigurarea - formă complementară a asigurării” este expus conceptul privind reasigurările, necesitatea, obiectivele, principiile, funcţiile, este identificată importanţa economică a reasigurării, fiind expus şi conţinutul, caracteristica propriu zisă a reasigurării.

Capitolul ІІ „Particularităţile activităţii de reasigurare în Republica Moldova” este consacrat analizării metodelor şi formelor reasigurării şi a activităţii de reasigurare în Republica Moldova.

Capitolul ІІІ „Problemele eficientizării reasigurărilor” este dedicat direcţiilor de perfecţionare şi modernizare a politicii de reasigurare, metodelor şi mecanismelor de optimizare a efectelor financiar-valutare, căilor de perfecţionare a managementului de risc în reasigurări.

În Încheiere sunt evidenţiate şi propuse anumite tendinţe şi legităţi prin care autorul generalizează rezultatele obţinute pe parcursul cercetărilor ştiinţifice proprii. In baza sintezei teoretice a literaturii de specialitate, se constată că efectele riscurilor pot fi grave şi pot genera alături de pierderile economice şi efectele sociale, politice, psihologice, fizice şi juridice.