Acreditivul Documentar

INTRODUCERE

În ansamblul relațiilor financiar-valutare, plățile și decontările internaționale joacă un rol important, fiind rezultatul derulării operațiunilor comerciale internaționale de import-export, majoritatea dintre acestea derulându-se prin intermediul băncilor comerciale. Modalitățile de plată internaționale reprezintă un ansamblu de mecanisme, de tehnici, prin care se pot plăti/încasa contravaloarea mărfurilor livrate, serviciilor prestate, lucrărilor executate de la cumpărător/importator/debitor la vânzător/exportator/creditor, părți care intervin în relațiile comerciale și de altă natură între firme diferite din interiorul aceleași țări sau țări diferite.

Modalitățile de plată folosite pe plan internațional, cunosc o mare diversitate, din categoria acestora făcând parte: acreditivul documentar, scrisoarea comercială de credit, incasso-ul documentar, ordinul de plată, modalități de plată combinate, schimbul de documente la plată și vinculația (.mod de decontare în relațiile economice internaționale, livrarea mărfurilor de către exportator nu pe adresa importatorului, ci pe a unei bănci).

Acreditivul documentar reprezintă un angajament, indiferent de modul în care este descris sau definit, prin care o bancă (emitentă) acționând la cererea și în conformitate cu instrucțiunile unui client (ordonator-importator), contra documente strict conforme cu termenii și în condițiile acreditivului se obligă să efectueze plata în favoarea unui terț (beneficiar- exportator) sau la ordinul acestuia, sau să plătească ori să accepte efecte de comerț (cambii, bilete la ordin) trase de acesta; să autorizeze o altă bancă să facă astfel de plăți sau ca astfel efectele să fie plătite, acceptate sau negociate la o altă bancă.

În derularea acreditivului documentar sunt implicate următoarele părți: ordonatorul acreditivului care este importatorul respectiv cumpărătorul, beneficiarul acreditivului respectiv vânzătorul, banca emitentă a acreditivului care își asumă angajamentul de plată față de vânzător și o bancă corespondentă care poate fi în postura de bancă trasă/acceptantă, banca negociatoare, banca confirmatoare.

Executarea acreditivului documentar se realizează printr-o serie de documente formate în general din factura comercială, documente de transport, certificat de asigurare, certificat de origine, listă de colete, certificat de calitate, fitosanitar, buletinul de analize având rolul de a demonstra că beneficiarul și-a îndeplinit obligațiile asumate.

Ca urmare a diversificării operațiunilor de comerț exterior și datorită caracterului adaptabil al acreditivului, în practica internațională s-au consacrat mai multe tipuri de acreditive documentare, a căror schemă de plată permite înțelegerea mecansimului complex al derulării unei operațiuni de export-import prin acreditiv documentar.

Pentru o bună desfășurare a comerțului la nivel mondial atât comercianții cât și asociațiile și organizațiile internaționale au găsit soluții care să permită desfășurarea și dezvoltarea unor relații contractuale benefice pentru toți participanții. Acest lucru nu se putea realiza decât abordând și acest aspect al instrumentelor de plată în comerțul internațional.

Redimensionarea economiei și politicii europene și românești este indisolubil legată de dezvoltarea unui comerț modern, tehnologizat ce trebuie adaptat nevoilor și cerințelor în permanentă schimbare a consumatorilor și a participanților la raporturile de afaceri.

Structurată în patru capitole, lucrarea tratează regimul juridic al instrumentului de plată – acreditivul documentar – acoperind o zonă de strictă actualitate a instrumentelor juridice necesare pentru dezvoltarea comerțului internațional.

Astfel, s-a impus ca prioritate abordarea în Capitolul I a noțiunilor generale privind standardizarea, reglementările și tipurile de acreditiv documentar.

Capitolul II intitulat „Mecanismul derulării acreditivului documentar” tratează în principal deschiderea și utilizarea acreditivului documentar, scoțând în evidență avantajele şi dezavantajele pentru exportator şi importator în cazul acreditivului documentar.

În capitolul denumit „Băncile și acreditivul documentar” pun accentul pe deschiderea acreditivelor de către bănci precum și pe utilizarea acreditivului documentar și controlul documentelor.

Concluziile se regăsesc în ultimul capitol al lucrării în care evidențiez principiile fundamentale în practica acreditivului documentar.

Recurgerea generală la acreditiv documentar se datorează avantajelor pe care le conferă, gradului ridicat de securitate pentru interesele importatorului, livrarea mărfurilor în condițiile și termenele stabilite precum și pentru interesele exportatorului vizând în principal siguranța plății.