Activitati specifice în cdi pentru punerea în valoare a abilităților practice

Introducere

Lucrarea de față este rezultatul unei cercetări pe care am facut o si care are ca scop punerea în evidență a relației dintre gândirea practica și programele educaționale integrate in cadrul CDI.

Motivația principală a întrebării care se află la baza cercetării mele, și anume - sunt programele educaționale integrate mai eficiente decât programele monodisciplinare pentru dezvoltarea gândirii practice ? - rezultă în ideea că a gândi practic este o competență transversală, o capacitate universală, care se poate manifesta în toate domeniile cunoașterii și vieții cotidiene. Astfel,mi-am pus întrebarea dacă un conținut interdisciplinar și niște obiective integrate în cadrul unui program CDI sunt un teren mai propice pentru dezvoltarea gândirii practice .

Cele două concepte centrale asociate în acestă lucrare sunt gândirea practica și temele sau programele educaționale integrate in CDI , așa cum sunt ele văzute de cercetătorii de astăzi:

1. Gândirea practica

Cele mai influente definiții ale gândirii practice din secolul XX, care trasează astăzi dimensiunile conceptului de gândire practica sunt concepțiile lui J. Dewey, E. Glaser, R. Ennis

Alături de concepțiile antice care pornesc de la Socrate, de acum 2000 de ani, conceptul modern de gândire practica este trasat de John Dewey, filosof, psiholog și educator. Acesta, în cartea sa Cum gândim (How We Think, 1909) propune termenul de gândire reflexivă (reflective thinking). Sub această sintagmă se grupează „un număr de caracteristici prin care se distinge utilizarea superioară a facultății raționale a oamenilor de funcționarea ei minimală și rutinieră” (Dewey, 1909, apud Stoianovici, 2005, p. 123).

Autorul folosește termenul de „gândire reflexivă” pentru a descrie acest concept ca fiind considerarea activă, atentă și perseverentă a unei opinii sau a oricărei forme de cunoaștere în lumina dovezilor care le susțin și a concluziilor pe care doresc să le întemeieze (Dewey, 1909, apud Fisher, 2009, p. 2).

Dewey consideră gândirea practica ca fiind în esență un proces „activ”, adică gândim lucrurile pentru noi, punem întrebări pentru noi, să găsim informații relevante pentru noi, proces opus primirii / învățării pasive de la altcineva.

________________________________________________________________________

1.Continutul interdisciplinar reflecta cunoștințele , priceperile și deprinderile dobândite în activitățile cu conținut care sunt implicate și în celelalte categorii de acti vități ce se desfășoară în cadrul CDI.

2.Domeniul invatamantului pune accent pe totalitatea activitatilor integrat, Dewey, 1909, apud Stoianovici, 2005, p. 123).

Prin definirea gândirii practice ca fiind atentă și perseverentă, Dewey subliniază faptul că acest tip de a opera cu informația este opus modului nereflexiv, prin care sărim la niște concluzii sau luăm decizii fără a ne gândi prea mult. Autorul îndeamnă la a ne „opri puțin”, să „perseverăm” în a pune întrebări, în a reflecta asupra deciziilor pe care suntem nevoiți să le luăm.

O parte importantă a definiției lui Dewey este sublinierea importanței pe care o au dovezile și concluziile, adică importanța motivelor invocate care ne îndeamnă să credem ceea ce credem și implicațiile și consecințele acestor opinii.

Lucrarea „ACTIVITATI SPECIFICE IN CDI PENTRU PUNEREA ÎN VALOARE A ABILITĂȚILOR PRACTICE” are ca scop, evidențierea locului pe care îl ocupă gândirea practica în viața de zi cu zi, atât pentru specialistul care este nevoit să ia o decizie în domeniul în care își desfășoară activitatea, cât și pentru omul obișnuit care, în situații de viață diverse trebuie să ia decizii.

Deciziile pe care le luăm, presupun întotdeauna alegeri, care pot fi bune sau mai puțin bune, dar care, de fiecare dată au consecințe faste sau nefaste asupra noastră sau asupra celor din jurul nostru. Chiar dacă gândirea practica este ceva ce posedăm deja într-o măsură mai mare sau mai mică, este totodată o pricepere pe care o putem ameliora prin exercițiu. În acest sens lucrarea își propune să evidențieze necesitatea introducerii cursurilor de gândire practica în curriculum școlar, în vederea îmbinării și realizării unei concordanțe dintre perspectiva teoretică și cea practică.

În ultimii ani, cerințele dezvoltării socio-economice și schimbările din societatea românească au produs modificări esențiale și în domeniul învățământului. O consecință importantă este creșterea rolului științelor educației și mai ales dezvoltarea acestora, cu atât mai mult cu cât asistăm la o explozie informațională.

Am pornit de la ideea că activitățile cu caracter transdisciplinar desfășurate în școală, în general, constituie o formă aparte de educație axată în primul rând pe latura non formală și vizând, mai ales, formarea de competențe.

Centrele de Documentare și Informare constituie un mare avantaj în demersurile pe care dascălii le urmează din ce în ce mai mult în noile politici educaționale care au ca scop formarea de abilități și deprinderi elevilor, dezvoltarea gândirii practice a acestora .

Prin participarea și implicarea în activități derulate prin CDI, elevii au posibilitatea de a exersa un comportament tolerant, pot fi implicați în cultivarea respectului pentru diferențele de opinii, să emită puncte de vedere proprii și să le susțină cu argumente, să analizeze și să interpreteze informații într-o manieră critică și responsabilă, să recunoască complexitatea problemelor și să aprecieze diversitatea culturală.