Cuvânt înainte 2 I. Raportul persoană – percepţie a Divinităţii 3 I. 1. Personalitatea în context social 5 I. 2. Nevoia omului de Dumnezeu 7 I. 3. Abordarea teologică a persoanei umane 10 I. 4. Psihologia adolescentului 12 I.5. Caracteristici psiho-socio-religioase ale tinerilor 16 I. 6. Problemele spirituale ale tinerilor - concepţia nihilistă despre lume 20 I.6.1. Nihilismul 21 I.6.2. Vitalismul 21 I.6.2.1. Divertismentul şi Suferinţa (filmele şi muzica) 22 I.6.2.2. Suferinţa 27 I.6.2.3. Drogurile 28 I.6.2.4. Sexulitatea şi libertatea omului 32 I.6.2.5. Filosofiile orientale 36 I.6.3. Nihilismul distrugerii 41 I.6.3.1. Violenţa 41 I.6.3.2. Sinuciderea 44 I.7. Împlinirea spirituală în tinereţe 46 I.7.1. Iubirea - împlinirea umanului ( căsătoria, monahismul) 46 I.7.1.1. Monahism sau căsătorie 47 II. Implicaţiile factorilor formativi (educaţionali şi religios-morali) în viaţa tinerilor 54 II. 1. Rolul familiei în formarea tinerilor 57 II. 2. Şcoala şi rolul ei în educarea tinerilor 62 II. 3. Misiunea Bisericii în viaţa tinerilor 64 III. Metodologia cercetării 70 III. 1. Operaţionalizarea conceptelor 71 III.1.1. Tema cercetării 71 Adolescenţi (tinerii) şi importanţa educaţiei sociale şi religios - morale în familie, şcoală şi Biserică. 71 III.1.2. Obiective 71 III.1.3. Ipoteze 72 III.1.4. Eşantion, univers al cercetării 72 III.1.5. Dimensiunile cercetării: familială, şcolară, religioasă 72 III.1.5.1. Dimensiunea familială 72 III.1.5.2. Dimensiunea şcolară 73 III.1.5.3. Dimensiunea religioasă 74 III.1.5.4. Caractistici socio-demografice 74 III.1.6. Elaborarea instrumentelor 75 III.1.7. Ancheta pe bază de chestionar 75 III.1.8. Ghid de interviu - semistructurat 82 III.1.9. Interpretarea rezultatelor 82 III.1.10. Corelarea tabelelor 109 III.1.11. Proiect de cercetare pe tema: ,,Tinerii şi importanţa comunicării în societate. Familia, Şcoala, Biserica’’ 113 III.1.12. Fragmente autobiografice 126 III.1.12. Concluzii referitoare de Fragmente autobiografice 144 IV. CONCLUZII GENERALE 146 V. BIBLIOGRAFIE 148
Cuvânt înainte „Muntele şi omul se aseamănă, dar cu deosebirea că de unde prin munte pământul tinde spre cer, prin om cerul a coborât pe pământ.’’ Omul — ca reflecţie a cerului — reprezintă cununa creaţiei lui Dumnezeu. Omul nu este numai o fiinţă solitară, care trăieşte izolat de semeni şi de lume, ci o fiinţă socială, acel zoon politikon a lui Aristotel. De aceea trăsăturile şi funcţiunile omului nu pot fi considerate numai atribute ale sale, dependente numai de el, deoarece ele sunt moduri de conjugare cu lumea, cu societatea mai ales, în care un cuvânt dc spus arc şi mediul. Persoana umană nu este o fiinţă statică, ea trebuie înţeleasă ca o fiinţă dinamică, în necontenită dezvoltare. Evoluţia ei continuă priveşte atât structura psihologică (inteligenţă, caracter, emotivitate) şi infrastructura biologică (sau corpul) cât şi suprastructura socială (ori societatea). Sub unghi obiectual, fiinţa este atât cât se vede corpul. Din punct de vedere sufletesc însă, fiinţa nu se opreşte nicicând la frontiera trupului. Suntem nu numai noi, ci şi familia în care ne-am născut, căsătoria pe care o întemeiem, meseria pe care o avem, clasa şi naţiunea din care facem parte etc. Lucrarea de faţă vizează dezvoltarea personalităţii din perspectiva familiei, şcolii şi Bisericii, ca factori fundamentali ai educaţiei. Importanţa unei astfel de teme constă în abordarea practică prin cercetarea fenomenului actual al educaţiei din prisma factorilor amintiţi. Interesul pentru această temă s-a născut din abordarea interdisciplinară -sociologică şi teologică. Cele două domenii de cercetare au în comun problematica fiinţei umane, una accentuând rolul social al acesteia, cealaltă subliniindu-i dimensiunea spirituală. I. Raportul persoană – percepţie a Divinităţii Educaţia este ceva eminamente social, prin originile sale, ca şi prin funcţiile sale şi, prin urmare, pedagogia depinde de sociologie mai mult decât de orice altă ştiinţă. Personalitatea umană se dezvoltă în mod necesar în continuarea unor premise pe care natura le fixează în codul genetic al individului. Educaţia are rolul de a stimula evoluţia potenţelor genetice, permiţând realizarea naturii umane. La nivelul speciei umane, educaţia este necesară şi posibilă tocmai pentru că structurile genetice ale organismului uman obişnuit sunt nespecializate şi prezintă o mare plasticitate. Educaţia este o funcţie eminamente socială. Ea socializează, adică transformă un individ biologic asocial într-un membru al unei colectivităţi, asigurând interiorizarea comportamentelor „fixate’’ în calitate de comportamente normale, care se regăsesc, dacă nu la toţi indivizii, cel puţin la majoritatea lor. Educaţia constă într-un efort continuu orientat către a impune copilului moduri de a vedea, de a simţi şi de a acţiona la care el n-ar fi ajuns în mod spontan. Aceasta înseamnă că educaţia se manifestă ca o veritabilă forţă creatoare; „ea nu se mărgineşte să dezvolte pe individ în sensul arătat de natură, făcând vizibile forţele ascunse care nu cer decât să se manifeste. Societatea creează în om un om nou.Grupul social e cel care educă, el e cel care se „reproduce" în fiecare persoană nouă’’ Impactul societate - individ, în planul educaţiei, e posibil întrucât colectivitatea acţionând amplu, influenţează şi provoacă reacţii la nivelul conştiinţei individuale. Pornind de la acest raport, de la acest schimb prin care s-a realizat o unitate din punct de vedere social, educaţia sub unghi sociologic o priveşte ca o rezultantă a circulaţiei valorilor, şi care e posibil de realizat, având încredere în această acţiune. Acţiunea educativă o constituie valorile dominante şi caracteristice ale grupului social, urmat de circulaţia acestora sub forma tradiţiilor şi a sporului de creaţie care se realizează permanent
Adams, Jay E., Manualul consilierului spiritual creştin, 1993, Editura Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois. Adevărul.ro: Dallas, un serial care a luptat cu Ciauşescu,[online], Ana Maria Vieru, [ciatat la 07.06.2008], Disponibil la http://www.adevarul.ro/articole/dallas-un-serial-care-a-luptat-cu-ceausescu/350056 Allport, Gordon, 1991, Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Altermedia.Info: Moarte lumii: punkişti deveniţi monahi [online] Frederica Mathewes-Green [citat la 01.04.2008] Disponibil la: http://ro.altermedia.info/antisistem/moarte-lumii-punkisti-deveniti-monahi_1067.html Arhim. Kapsanis, Gheorghios, 2006, Asceză şi îndumnezeire, Editura Marineasa, Timişoara. Arhim. Papacioc, Arsenie, 2004, Veşnicia ascunsă într-o clipă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia. Baban, Adriana, 2001, Consiliere educaţionlă, Editura Psinet, Cluj - Napoca. Banciu, Dan, şi Rădulescu, Sorin, M., 1987, Adolescenţii şi familia. Socializare morală şi integrare socială, Editura Ştiimţifică şi Inciclopedică, Bucureşti. Baumeister, R., F. şi Muraven, M., 1996, Identity as adaptation to social, cultural, and historical context, Journal of Adolescence, 19.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
