Analiza economico-financiare a Rompetrol Rafinare

CUVÂNT ÎNAINTE

Petrolul sau țițeiul - in mod justificat numit si “aurul negru“, pentru calitățile sale ca și pentru avantajele ce rezultă din prelucrarea lui - s-a numărat printr-o “continuitate remarcabilă” în ce privește utilizarea lui în cursul istoriei, “apărând pretutindeni, universal și multiplu, etern și misterios”. Neîndoielnic, petrolul nu a fost dintotdeauna la fel de râvnit și apreciat, ci de-abia în ultimii 100 de ani, s-a impus ca un produs extrem de căutat, ca un element al solului indispensabil bunei desfășurări a vieții economice moderne și ca un important factor al politicii internaționale, promovând, în consecință dese și internaționale conflicte diplomatice, economice și chiar militare.

Pe plan mondial adevărata problemă a petrolului s-a ivit la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului nostru adică atunci când s-a trecut la utilizarea pe scară tot mai largă a derivatelor obținute din “aurul negru”.

În decursul a numai câteva decenii, petrolul a devenit unul din elementele fundamentale ale vieții economice moderne. Potrivit opiniei lui Cesar Alimenti, petrolul constituie, în epoca contemporană “Meniu de boltă”, pentru industrie, transport și prima condiție pentru apărarea națională a statelor.

Petrolul, consemna Eduard Ward, în 1960 - a devenit “universal și internațional”. Toate țările au început să-l caute frenetic în solul lor, căci el aduce independență economică și bogăție.

Petrolul a reținut - începând din jurul anului 1900 - tot mai mult atenția statelor producătoare sau neproducătoare ale prețiosului combustibil și unele și celelalte s-au arătat preocupate să-și asigure cantitățile necesare unei bune desfășurări a vieții lor economice, în primul rând, pentru statele producătoare, problema nu prezenta dificultăți, iar unele dintre ele (SUA îndeosebi) s-au folosit de avantajul posedării unor bogate rezerve de țiței pentru s-și extinde dominația economică și în consecință, politică în diverse zone de pe glob.

Într-un secol petrolul a devenit prima industrie a lumii.

Se forează azi la adâncimi de peste 4000 metri pe toată suprafața globului, până la cercul polar, se pompează, se tratează și se transportă petrol. Cele mai mari vapoare din lume sunt petrolierele.

În anul 1900 aurul negru asigura mai puțin de 4% din nevoile de energie ale întregii lumi. Azi, petrolul acoperă 40% din aceste nevoi. În ciuda unei scăderi a consumului, lumea arde încă, în fiecare an, aproape 3 miliarde tone de produse petroliere, jumătate din acestea fiind furnizate doar de 8 companii.

Opt din zece întreprinderi dintre cele mai bogate din lume sunt companii petroliere. Dintre acestea patru sunt companii americane.

Este deja o idee general acceptată, cum că industria petrolului s-a născut în Statele Unite (în Pensylvania în 1859) și că, cu excepția câtorva ani din ultima parte a secolului al nouăsprezecelea, Statele Unite, au fost până foarte curând cel mai mare producător de petrol al lumi, consumator și centru de rafinare a petrolului.

În cursul ultimilor 20 de ani, s-a făcut o mare risipă de petrol. Acum, consumul a scăzut cu 25%. În 1979, companiile obțineau cele mai mari profituri din producție. Acum, datorită naționalizărilor din țările producătoare, ele trebuie să câștige din distribuție și rafinare. În transporturi, concurența este prea mare.

Războiul petrolului îmbogățește pe cei bogați și sărăcește pe cei săraci, implicând numeroase aspecte de individualitate.

Nu încape îndoială, față de situația actuală, omenirea va trebui, prin eforturi comune și bună înțelegere, să abordeze cu curaj, mai devreme sau mai târziu și ultimul episod al epopeii mondiale a petrolului : asigurarea dezvoltării utilizării universale în condițiile renunțării treptate și poate, chiar deplin la derivatele smulse “aurului negru”.

“Petrolul” - a devenit prima industrie a lumii .Suntem în prezența celei mai mari amintiri din istoria umanității. Cu toate acestea, energia - petrolul a intrat într-o perioadă de declin. Era petrolului atotputernică s-a sfârșit și este posibil să urmeze la începutul celui de-al treilea mileniu, era hidrogenului.

PREZENTARE GENERALA S.C. ROMPETROL RAFINARE S.A.

1.1. Industria petrolului in Romania

Istoric

În anul 1996 a fost înființată Compania Română de Petrol, ca societate comercială pe acțiuni, constituită prin reorganizarea RAFIROM, PECO și PETROTRANS, care au fost comasate și și-au încetat activitatea. Compania Română de Petrol deținea toate cele zece rafinării din România, alături de câmpurile de extracție, de depozite și de stațiile de benzină.

În anul 1997 Compania Română de Petrol a fost împărțită, 8 dintre rafinării funționând pe cont propriu, restul activelor intrând în proprietatea Societății Naționale a Petrolului (SNP) Petrom. Astfel SNP Petrom a moștenit două rafinării (Arpechim Pitești și Petrobrazi Ploiești), toată fosta rețea de distribuție PECO, sistemul de conducte al PETROTRANS și dreptul exclusiv de a extrage țiței din câmpurile petrolifere din România.

În anul 2000 omul de afaceri Ovidiu Tender a cumpărat de la Statul Român societatea Pospecțiuni SA, singura societate din țară care asigura prospecțiuni geologice pentru foraj.

În anul 2002, a luat naștere compania Petrom Service prin desprinderea din Petrom a sucursalei Petroserv.

În anul 2004, OMV, grupul lider de petrol și gaze din Europa Centrală și de Est, a achiziționat 51% din acțiunile Petrom de la statul român pentru suma totală de 1,53 miliarde Euro

Consumul actual (anul 2007) al României este de circa 3 milioane tone de benzină pe an și circa 4 milioane tone de motorină dar se preconizează o creștere puternică al consumului în următorii ani datorită dezvoltării parcului auto

Rezervele României sunt de 74 milioane tone țiței, conform estimărilor din anul 2007.