Analiza stilurilor de management și a impactului acestora asupra performanțelor organizaționale

INTRODUCERE

Tema centrală a acestei lucrări o reprezintă stilurile de management care se regăsesc într-o organizație. Mi-am ales această temă, pentru că mi s-a părut o temă destul de interesantă pentru viața de toate zilele și pentru că am vrut să aprofundez stilurile de management și negociere, întrucât furnizează informații benefice în rezolvarea pe cale amiabilă a oricărui conflict.

Deși activitățile manageriale existau cu mii de ani în urmă, totuși abia secolul al XX-lea aduce managementul la nivel de știință și-l face omniprezent în practica oricărei organizații. Acest proces de conturare a managementului ca știință care nu poate fi considerat încheiat în prezent, a constat în sedimentarea succesivă a contribuțiilor unor curente diferite de gândire, ale unor personalități științifice, în jurul cărora s-au constituit școli și mișcări care au jalonat procesul respectiv.

De-a lungul evoluției sale istorice, managementul a început ca artă, iar pe măsura acumulării experienței, a formulării unor principii și legalități, a dezvoltării unor metode și proceduri specific de investigare și acțiune a căpătat tot mai mult caracteristici unei științe.

Ca artă managementul este legat de calitățile manageriale pentru ca rezultatele depind și de experiența, aptitudinile și capacitățile lui de atragere a oamenilor pentru îndeplinirea celor stabilite.

Arta conducerii constă tocmai în legătura științei cu experiența practică.

Arta în management semnifică “a ști cum să faci” pentru a obține un rezultat practic sau cum spun unii specialiști arta este o cunoaștere de comportament.

Arta are o relativă autonomie față de existența, care se înnoiește continuu, fiind un element caracteristic al culturi, îndeplinind funcția de cunoaștere.

Managementul eficient nu este o artă sau o știință, deoarece presupune utilizarea calităților personale pentru a adopta cunoștințele, metodele, tehnicile specifice la un context determinat. În practica de fiecare zi a unui manager se întâlnesc atât aspectele artistice (mai evidente la stilul de management) cât și cele științifice (in domeniul interpersonal, informațional, decizional).

Specialiștii admit ca trăsături definitorii pentru manageri:

- dubla profesionalizare (cunoștințe din domeniul condus și cunoștințele specifice de management)

- creativitatea activităților manageriale, deoarece în aproximativ 80% din cazuri managerul se confruntă cu situații noi.

Managerul îmbină știința cu arta, respectiv cu talentul aplicând cunoștințele la condițiile concrete din fiecare organizație la nivelul sistemului social.

De aceea multe politici de organizare a activităților și instituțiilor și de reformatare a lor nu se finalizează deoarece un manager ori are talent dar nu are suficiente cunoștințe, ori are știința conduceri dar nu are cunoștința morală, talent și aptitudini necesare.

O primă și simplă concepție este înțelegerea istoriei și culturii orientale care poate permite managerilor occidentali să adopte și să utilizeze ideile și practicile orientale pentru îmbunătățirea organizațiilor din întreaga lume. Cu toate acestea managementul afacerilor nu a fost tratat în mod distinct timp de secole. Atenția în domeniul afacerilor s-a concentrat pe aspectele lor manageriale.

Abordarea științifică a managementului nu se remarcă până în secolul XIX. Reținem printre pionierii cercetării și abordării teoretice a managementului pe Robert Owen și Charles Babbage. Din cercetarea contribuției lui Robert Owen la structurarea științei managementului putem reține mai ales meritul său de a recunoaște importanța resurselor umane într-o organizație, respectiv rolul acestora într-o afacere.

La rândul său Charles Babbage are meritul, plecând de la profilul lui de matematician, de a se fi concentrat pe eficiența producției. Acesta a fost atât precursorul teoriei managementului clasic, cât și a teoriei managementului cantitativ. Credem că Babbage poate fi remarcat mai ales prin modul în care a înțeles relațiile de armonie care se creează între forța de muncă și management pe fondul uni numitor comun: profitul și împărțirea profitului.

Pentru a avea o imagine mai concludentă asupra evoluției teoriilor legate de management mai putem adăuga și alți cercetători ai domeniului. Apreciem astfel, contribuția profesorului Andrew Ure la studierea și formularea principiilor managementului la începutul secolului XVII, la Colegiul Anderson și Glasgow.

Preocupări legate de principiile managementului au mai avut și Charles Dupin în Franța și Daniel McCalleem, ultimul remarcându-se prin publicarea uneia din primele organigrame ale unei companii.