Analiza variantelor de închidere a lucrărilor miniere subterane de la exploatarea minieră Nistru având în vedere efectele exploatării asupra câmpurilor miniere vecine

INTRODUCERE

Dintotdeauna omul a fost într-o luptă permanentă cu timpul şi performanţa. A căutat, a inventat şi a folosit din ce în ce mai mult tot ce s-a putut pentru a-şi face viaţa mai uşoară, pentru a stăpâni natura şi uneori, din păcate, pentru a o distruge.

Cu siguranţă, o istorie a tehnologiilor ar trebui să prezinte nu numai o evoluţie a lor din punct de vedere cantitativ, ci şi mai ales, o evoluţie din punct de vedere al performanţelor.

Deşi cunoscută încă din antichitate, tehnica extragerii şi prelucrării rocilor a atins nivele remarcabile abia în ultimele decenii, ca urmare a eforturilor de retehnologizare a procesului de extracţie.

România are o îndelungă tradiţie în exploatarea substanţelor minerale utile. Sunt cunoscute mine încă din vremea romanilor iar istoria medievală a oraşului Baia Mare este legată de minerit. Cu trecerea timpului, prin exploatarea intensivă a acestora, rezervele s-au diminuat şi în multe cazuri extragerea a devenit nerentabilă.

Politica de protecţie a zăcămintelor şi de protejare a mediului au determinat schimbarea opticii în privinţa exploatării cu orice preţ a rezervelor de substanţă minerale utile. În prezent se urmăreşte eficientizarea minelor cu potenţial productive şi restrângerea şi închiderea celor neviabile.

Experienţa practică privind închiderea minelor dobândită până în prezent confirmă că după performanţele tehnico – economice, securitatea şi sănătatea în muncă joacă un rol primordial în privinţa viabilităţii unei exploatări miniere.

Lucrarea de faţă se referă la metodele folosite pentru închiderea perimetrului minier Nistru, modul cum aceste lucrări au afectat mediul înconjurător şi perimetrele miniere vecine. Închiderea s-a făcut pe sectoare, neabordarea unitară şi în întregime a perimetrului minier, la proiectarea lucrărilor de închidere, a dus la lucrări de închidere care nu au rezolvat problemele de mediu existente în acest perimetru minier.

Astfel, staţiile de epurare a apelor de mină, chiar dacă funcţionează normal, nu asigură o epurare optimă a apelor de mină, datorită capacităţii reduse de preluare a debitelor de apă de mină, cu toate dotările moderne utilizate. Haldele de steril au aceleaşi elemente comune (gărduleţe de coastă, ziduri de sprijin, canale de evacuare a apelor etc.), care sunt în majoritatea cazurilor deteriorate. Clădirile fostei incinte miniere care nu au fost demolate, deşi au fost predate autorităţilor locale, se află în stare avansată de degradare, din cauză că nu au fost intabulate. Perimetrele miniere amenajate nu au fost predate autorităţilor administraţiei locale iar acest lucru a dus la neimplicarea acesteia în monitorizarea şi gestionarea acestor terenuri.

Această situaţie a fost favorizată şi de lipsa unui cadru legislativ unitar, respectiv un set de acte normative de a căror elaborare depinde succesul viitor al activităţii de închidere în condiţii de eficienţă tehnică, economică şi de mediu.

CAPITOLUL I

CARACTERISTICILE GEOLOGICE MINIERE ALE ZĂCĂMÂNTULUI DIN PERIMETRUL MINEI NISTRU

I.1 Geologia zăcământului minier Nistru

Exploatarea minieră Nistru este situată la cca. 17 km NV de Baia Mare şi exploatează un sistem filonian a cărui mineralizaţie este polimetalică, cupriferă sau auriferă. (Anexa 1)

Zăcământul Nistru are o distribuţie zonală:

• zona de vest are un caracte complex, filoanele având grosimea cuprinsă între 0,3 – 2.0 m, înclinări de 60 - 900 şi orientare NE – SV;

• zona mediană are un caracter predominant cuprifer, asociat plumbo – zincifer, filoanele având grosimi cuprinse între 0,3 – 2,2 m şi înclinări de 75 – 900;

• zona de est are un caracter aurifer la partea superioară polimetalic în partea mediană şi cuprifer în adâncime, filoanele având grosimi cuprinse între 0,1 – 2,5 m şi înclinări de 50 – 900, orientare NE – SV sau NV. Lungimea filoanelor este cuprinsă între 80 – 1000 m.

Mineralizaţia polimetalică este prezentată prin: pirită, calcopirită, galenă, blendă şi în cantitaţi mici marcasită, hematit, molibdenit asociat cu aur şi argint.

Mineralizaţia auro – argintiferă este reprezentată prin cuarţ, pirită, aur, argint asociate cu sulfuri: blendă, galenă, calcopirită în concentraţii variabile.

Rocile înconjurătoare din perimetrul Nistru aparţin complexelor eruptive neogene fiind repezentate prin piroclastice riolitice, andezite amfibolice, riolite de Băiţa, dacite de Limpedea şi Ulmoasa şi andezite de Ilba. Fundamentul sedimentar este reprezentat prin gresii, conglomerate şi marne grezoase.

Exploatarea minieră Nistru este situată pe raza localităţii Nistru – oraş Tăuţii Măgherăuş şi cuprinde mai multe perimetre geologice: 9 Mai, 11 Iunie, Anton II – Băiţa, Tyuzoşa.

Zăcămintele din zona Nistru sunt localizate în unitatea structurală a lanţului eruptiv Oaş – Gutâi.