Aplicatii ale reologiei in domeniul ungerii echipamentelor de ancora si manevra navale

Extras din disertatie Cum descarc?

Capitolul 1
Lubrifiantii
1.1. Introducere
Se numeste lubrifiant orice substanta interpusa intre doua suprafete cu scopul de a reduce frecarea si/sau uzura dintre ele. 
Comportarea lubrifiantului intr-un tribosistem este foarte importanta si de aceea se acorda o atentie deosebita studiului si testarii acestuia in diverse conditii.
Functiile unui lubrifiant sunt:
- reducerea frecarii si, implicit, cresterea randamentului sistemului tehnic; 
- prevenirea sau limitarea uzurii, aspect care are repercursiuni importante asupra durabilitatii si mentenabilitatii sistemului;
- protectia impotriva coroziunii;
- evacuarea caldurii din zona suprafetelor in contact;
- evacuarea produselor de uzura;
- transmiterea puterii (transmisii si cuplaje hidraulice etc.).
Lubrifiantul nu poate fi considerat un element auxiliar intr-un tribosistem, ci indispensabil pentru functionarea fara probleme a zonelor de frecare.
Criteriile de clasificare a lubrifiantilor sunt diverse. Unul poate fi starea de agregare. Din acest punct de vedere exista:
- lubrifianti gazosi: in unele aplicatii, aerul sau alte gaze (heliul, bioxidul de carbon, hidrogenul, azotul etc.) care constituie si mediul inconjurator al tribosistemului, contribuie, in anumite conditii de sarcina si viteza, la separarea corpurilor in contact; tot in aceasta grupa poate fi inclus aburul;
- lubrifianti lichizi, care includ uleiurile de orice natura, apa sau alte fluide neconventionale (glicerina, alcoolul etc.), dar si emulsiile ca lichide bifazice, si lichidul sinovial (ca un lubrifiant pseudo-plastic ) etc.;
- lubrifianti semisolizi sau vasco-plastici cum sunt unsorile; in general lubrifiantii din aceasta grupa sunt compusi dintr-un lubrifiant lichid si agenti de ingrosare care pot fi de natura foarte diversa: de la sapunuri metalice de calciu, plumb, litiu, natriu, aluminiu, pana la polimeri;
- lubrifianti solizi: aceasta grupa cuprinde substante lamelare gen grafit si disulfura de molibden, polimeri cum este politetrafluoretilena, unele aliaje metalice; acestea din urma ar putea fi analizate aici pentru ca, inainte de introducerea in contactul solicitat sunt solide dar in exploatare, se inmoaie sau se fluidizeaza, comportandu-se asemanator unei unsori foarte rezistente la temperatura sau la anumite conditii de mediu. Tot in aceasta grupa pot fi inclusi unii oxizi (PbO3, SiO2, Cr2O3, etc.) si materiale pe baza de ceramica, utilizate insa in aplicatii foarte inguste (turnarea sticlei in matrite etc.).
Un alt criteriu de clasificare este natura lubrifiantului, care poate fi:
- minerala,
- sintetica,
- vegetala sau animala.
Un criteriu important de clasificare este domeniul de utilizare.
In ultimul timp, biodegradabilitatea sau/si reciclarea lubrifiantilor constituie criterii care avanseaza rapid in preferintele utilizatorilor.
Pentru a selecta un lubrifiant, inginerul trebuie sa cunoasca cat mai multe din proprietatile acestuia si informatii referitoare la comportarea tribologica in diferite conditii de lucru.
Lubrifiantul este un material cu un set indivizibil de proprietati, unele dorite, altele nedorite de utilizator. Arta de a alege un astfel de material pentru o aplicatie particulara consta in acceptarea unui compromis intre cele doua categorii de proprietati, astfel incat performantele sistemului sa creasca, pretul sa fie rezonabil sau suportabil si, din ce in ce mai important, impactul asupra mediului sa fie acceptat de societate.
1.2. Uleiuri minerale
1.2.1. Prezentare generala
Uleiurile minerale sunt componente de baza ale fluidelor lubrifiante, desi in ultimul timp sunt puternic concurate de lubrifiantii sintetici. Cand tehnologia de elaborare a celor sintetici va reusi sa coboare costurile de productie, lubrifiantii minerali vor avea o ingustare rapida a domeniilor de utilizare. 
Uleiurile minerale sunt extrase din petrol si partial din carbune, fiind amestecuri de hidrocarburi, cu diferite compozitii. Principalele hidrocarburi, componente ale uleiurilor minerale, sunt:
- parafinele sunt compusi saturati, cu molecule lungi dar sunt intalnite si izoparafine - compusi cu molecule ramificate. Parafinele cu lanturi lungi, liniare sunt responsabile de comportarea la curgere la rece a uleiurilor minerale din cauza solubilitatii lor nefavorabile la temperaturi joase;
- naftenele sunt tot hidrocarburi saturate, cu structura ciclica, avand o solubilitate mai buna decat parafinele, o comportare mai buna la ungere dar dependenta vascozitate - temperatura este mai puternica decat a parafinelor, ceea ce nu si-ar dori un tribolog;
- hidrocarburile aromatice sunt compusi ciclici nesaturati, solubilitatea lor fata de aditivi est buna dar ele au cea mai nefavorabila comportare vascozitate - temperatura .
In afara acestor hidrocarburi saturate, stabile, uleiurile contin si compusi nesaturati, instabili, in care sunt incluse elemente ca sulf, azot, oxigen, saruri metalice, si care influenteaza puternic imbatranirea, modificarea consistentei, implicit, durata de utilizare a uleiului.
Proportia diferitelor componente dicteaza calitatea uleiului, aceasta depinzand si de locul de extractie al petrolului.
Proprietatile uleiurilor sunt trecute in revista in urmatorul subcapitol, cu referire in special la uleiurile minerale. Pentru alti lubrifianti la care sunt definite similar proprietatile, se vor face specificatiile necesare pentru a le diferentia.


Fisiere in arhiva (1):

  • Aplicatii ale reologiei in domeniul ungerii echipamentelor de ancora si manevra navale.doc

Imagini din aceasta disertatie Cum descarc?

Bibliografie

1. **Carte tehnica pentru vinci de ancora si manevra tip 220-E36 pr. 1404 Rev. 1, proiectat de S.C. D.M.T.-Design S.A.
2. **Catalogue -Technical files, S.C. D.M.T. Design S.A.
3. **Germanischer Lloyd Register, 2003 edition.
4. **http://www.dmt-design.ro.
5. **http://www.synspeed.com, AMSOIL INC. Catalogue.
6. **SR EN 1982, Cupru si aliaje din cupru - Lingouri si piese turnate.
7. Alexandru Chisiu, Dorina Matiesan s.a., Organe de masini, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976.
8. Constantinescu V. N., Nica Al., Pascovici M. D.,Ceptureanu Gh., Nedelcu S., Lagare de alunecare,Editura Tehnica, Bucuresti, 1980.
9. Crudu I., Bazele proiectarii in organe de masini, Editura Alma, Galati, 2000.
10. Dumitru Mocanu s.a., Organe de masini, Vol. I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1981. 
11. Dumitru Panturu, s.a.,Introducere in reologie , Galati.
12. Gheoghe Manea, Organe de masini, Vol. I, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1970.
13. Mircea Alamoreanu s.a., Masini de ridicat, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1996.
14. Olaru D., Tribologie - Elemente de baza asuprafrecarii, uzarii si ungerii, Institutul Politehnic Iasi,1993.
15. Pascovici M., Cicone T., Elemente de tribologie,Editura Bren, 2001.
16. Popinceanu N., Gafitanu M., Diaconescu E.,Cretu S., Mocanu D.R., Probleme fundamentalele contactului cu rostogolire, Editura Tehnica,Bucuresti, 1985.


Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta disertatie cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prin apasarea pe butonul “Descarca acum” declar ca am citit, inteles si agreat termenii si conditiile.
* Pretul este fara TVA.


Hopa sus!