Armonizare și Cooperare Fiscală Europeană

Consideraţii introductive

Extinderea Uniunii Europene reprezintă cea mai mare provocare a Europei la începutul secolului al XXI-lea, fiind şansa unică de a uni un continent - mult prea mult timp, dezbinat de războaie şi tot felul de divergenţe - şi de creştere a prestigiului acestuia sau mai bine zis - de reaşezare pe soclul ce i s-a cuvenit dintotdeauna.

După 1990, Consiliul European a pus în discuţie posibilitatea extinderii Uniunii Europene prin cooptarea de noi membri dintre ţările Europei Centrale şi de Est. În acest scop, toate ţările candidate la aderare au încheiat Acorduri de Asociere cu Uniunea Europeană, care prevăd instaurarea unei zone de comerţ liber şi modalităţile instituţionalizate de dialog între guvernele acestor ţări şi instituţiile comunitare, precum şi domeniile care fac obiectul noilor relaţii dintre cele două părţi. Procesul extinderii UE nu s-a anunţat deloc uşor - iar timpul a confirmat acest lucru - iar fără a înţelege modul de construcţie şi funcţionare a mecanismelor Uniunii Europene, al politicilor comune, progresele nu pot fi cele aşteptate.

Capacitatea de adaptare a structurilor economice si sociale la modificările survenite pe plan european –în special în urma Revoluţiilor din Centrul şi Estul Continentului din anii 1989-1991 – şi-a găsit expresia atât în noile reglemetări adoptate, cât şi în adâncirea progreselor de integrare prin constituirea Uniunii Europene la 7 februarie 1992 prin Tratatul de la Maastricht.

Lărgirea Uniunii nu constituie o noutate în sine , specificul acesteia născându-se din situaţia sa particulară , condiţiile şi premisele extinderii spre est fiind total diferite de cele anterioare. Astfel, este vorba de aderarea într-un interval scurt a unui număr mare de state care nu aveau încă o economie de piaţă şi un sistem politic democratic,ceea ce adesea se dovedea a fi insuficient.

În acest proces complex , drepturile omului si libertăţile fundamentale reprezintă nucleul activităţilor Consiliului Europei, influenţând considerabil viaţa oamenilor de pe batrânul continent Direct sau indirect, actiunea Consiliului Europei, în domeniul drepturilor omului, afectează viaţa a milioane de oameni de pe întreg cuprinsul Europei.

Cu toate acestea, rolul Consiliului nu este îndeajuns înteles de către nespecialiştii în domeniul drepturilor omului.Schimbările majore care au avut loc în Europa la sfârşitul anilor ’80 au determinat Consiliul Europei să depună eforturi susţinute în direcţia lansării unor noi acţiuni cuprinzătoare , prin care să fie reafirmate şi consolidate principiile esenţiale ale democraţiei, pluralismului, statului de drept şi respectării drepturilor omului.

Acesta este şi motivul pentru care ne-am oprit în proiectul de cercetare privind lucrarea de licenţa, asupra subiectului, Activitatea Consiliului Europei în materie socială, în dorinţa de a accentua odata în plus obiectivele , măsurile si activităţile întreprinse de Consiliul Europei dar şi mijloacele şi beneficiile pe care aceste activităţi le oferă cetăţeanului european.

În cele cinci capitole principale ale lucrării, am încercat să surprindem problematica activităţilor Consiliului, destul de complexă, fără de care nu putem concepe şi respecta Drepturile fundamentale ale Cetăţeanului European, nu putem garanta bunăstarea în Europa Unită.

Primul capitol prezintă aspecte generale ale Uniunii Europene şi ale raporturilor acesteia cu Consiliul Europei, începând cu apariţia UE şi continuând cu procesul de extindere şi cu, ceea ce este primordial pentru tema de faţă, preocupările sociale actuale ale Uniunii. De asemenea, tot in acest capitol ne concentrăm asupra descrierii Consililui Europei , cu originile sale, structura, principalele instituţii si activităţile semnificative din domeniul drepturilor omului.

Capitolele II, III şi IV, de o importanţă covârşitoare pentru cetăţenii Uniunii, fac referire la principalele acte elaborate de Consiliu în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, insistând asupra fiecaruia şi aducând în prim plan, la final de ficare capitol şi impactul pe care acestea l-au avut asupra României si legislaţiei româneşti în speţă.

În capitolul dedicat armonizării dreptului românesc cu dreptul social european, am considerat a fi necesar să aprofundăm noţiunile aduse la cunoştinţă în capitolele anterioare care însă prezintă o deosebită importanţă pentru dreptul social românesc, domeniu relativ nou pentru ţara noastră şi in continuă expansiune. Este important de menţionat ca la baza acestui capitol a stat faptul că armonizarea cu aquis-ul comunitar presupune cunoaşterea în detaliu a acestuia , a evoluţiei sale în raport cu noile reglementări , adaptarea la realităţile româneşti şi asigurarea coerenţei noii legislaţii armonizate.

Concluziile pun în evidenţă ideea ce ne-a călăuzit în demersul nostru, aceea că activitatea socială a Consiliului Europei reprezintă cea mai importantă realizare a sa , concretizată în acte de o importanţă fundamentală pentru statele membre , având caracter obligatoriu si forţă juridică.

Capitolul I.

Aspecte generale privind Consiliul Europei

1.1 Uniunea Europeană. Raportul dintre Consiliul Europei şi Uniunea Europeană

Construcţia Europei unite a fost şi este dorinţa popoarelor sale de a crea un continent în care războaiele, dezordinea şi sărăcia să fie izgonite odată pentru totdeauna, iar „bătrânului continent” să i se redea strălucirea la care are dreptul. Primul pas în ceea ce astăzi constituie una dintre cele mai importante construcţii economice, sociale şi juridice ale Europei şi anume Uniunea Europeană , a constat în declaraţia din 9 mai 1950 a lui Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe. Era cu adevărat o iniţiativă istorică în favoarea unei „Europe organizate şi vii”, care, se aprecia, este „indispensabilă civilizaţiei” şi fără de care „pacea în lume nu ar putea fi salvată” Rezultat al unui proces de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951, Uniunea Europeană , are astăzi 27 de state membre.