Aspecte ale Analizei Managementului

INTRODUCERE

Creşterea continuă a eficienţei analizei manageriale, reprezintă o lege obiectivă generală care acţionează în formaţiunile social – economice, reflectă relaţii esenţiale, cauzal – efectuale, în orice tip de reproducţie şi este determinată de dezvoltarea şi perfecţionarea forţelor de producţie. În aceste condiţii, creşterea continuă a eficienţei activităţii economice se constituie într-o categorie economică generală, care intră însă, în incidenţa relaţiilor de producţie care generează societatea.

Analiza managerială, ca expresie a legii economice, atribuie dezvoltării producţiei, în accepţiunea cea mai largă, determinarea cantitativă, iar prin forma socială a producţiei şi folosirea resurselor în general, determinarea calitativă. În general, analiza managerială trebuie înţeleasă ca proces, acţiune, rezultat al unui ansamblu de evenimente tehnico-economice, iar efectul ca o consecinţă a procesului, acţiunii.

Măsurarea eficienţei, nivelul ei, se face prin raportarea efectului (efectelor) la eforturile antrenate în proces, în acţiune.

Majoritatea economiştilor determină analiza managerială economică, ca raport al efectului fie la resursele consumate, fie la resursele folosite pentru obţinerea efectului. De aici, rezultă faptul că problema eficienţei se pune peste tot unde se cheltuieşte munca socială, se consumă resurse materiale, umane şi financiare.

Este cunoscut faptul că orice activitate economică trebuie să corespundă unor cerinţe concrete ale societăţii, să corespundă unor cerinţe reale ale vieţii materiale şi spirituale ale oamenilor.

Atunci când o afacere este analizată din perspectiva managerială este recomandat ca investigaţiile să vizeze eficienţa economică a tuturor resurselor şi a afacerii în ansamblu.

Toate aceste premise conturează modul de abordare a analizei manageriale implicit a eforturilor aferente unei afaceri indiferent de natura acesteia, fiind motivul alegerii şi abordări temei “Aspecte ale analizei manageriale”.

Lucrarea prezintă atât contribuţii teoretice cât şi practice, fiind structurată în trei capitole, primul capitol reflectând o sinteză a elementelor conceptuale privind managemetul ca ştiinţă, capitolul al doilea prezentând evoluţia managementului, capitolul trei prezintă analiza managerială a îtreprinderii SC Tripsol SRL.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI TEORETICE PRIVIND

MANAGEMENTUL GENERAL

1.1. Definirea managementului

Managementul, ca ştiinţă s-a conturat relativ recent, ca răspuns la stringentele necesităţi ale practicii sociale, prin eforturile susţinute de un număr mare de specialişti din întreaga lume. Managementul este abordat, din multiple puncte de vedere, care adesea se deosebesc între ele.

Managerii nord-americani, răspândesc definiţiile de ordin pragmatic, de pe poziţia managerului. Alte abordări, tratează managementul ca ştiinţă.

După opinia noastră, managementul firmelor, rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederera descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere, de natură să asigure obţinerea şi creşterea competivităţii.