Auditul Operațiunilor de Creditare

Introducere

Problematica abordată în lucrarea de disertaţie „AUDITUL OPERAŢIUNILOR DE CREDITARE” a presupus delimitarea acesteia în două capitole, respectiv:

- Capitolul I Stadiul cunoaşterii în domeniu

- Capitolul II Studiu de caz privind auditul operaţiunilor cu clientela

activitatea de creditare la Banca Transilvania.

După cuprins lucrarea prezintă motivaţia şi importanţa temei supusă cercetării, anume aceea că informaţiile filtrate de auditul intern, cu toată complexitatea născută din politicile entităţii, pot să constituie o bază raţională realizată profesional pentru decizii ale managementului. Auditul intern organizat corespunzător şi condus eficient va avea un aport substanţial în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului de control intern, a procedurilor stabilite de management pentru a găsi cele mai potrivite canale în concordanţă cu politicile manageriale.

Pornind de la standardele şi normele profesionale din domeniul auditului intern, consider că există toate elementele necesare pentru a dezvolta importanţa informaţiei în activitatea oricărei entităţi, informaţie care a trecut prin prisma auditorului intern şi care se oferă managementului pentru analiză şi luare de decizii corecte în acord cu politicile entităţii.

Capitolul 1 dezvăluie legătura indisolubilă între conceptele de audit intern, audit financiar, control intern, arie de aplicabilitate, standardizare şi normalizare. Astfel, domeniul de aplicare nu este perceput ca fiind riguros întâlnit, însă el se înţelege ca referindu-se la eficacitatea gestiunii şi a resurselor angajate, la faptul că procesele entităţii sunt contabilizate corect, la ţinerea sub control a riscurilor privind conflictul de interese, la o evoluţie liberă a entităţii, neîmpiedicată de măsuri ale managementului.

Auditul intern este o activitate funcţională independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere managementului pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor, perfecţionând activităţile entităţii. Totodată, auditul intern ajută entitatea să îşi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, evaluând şi îmbunătăţind eficienţa şi eficacitatea managementului bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare.

Personal considerăm auditul intern ca fiind componenta principală a managementului integrat cuprinzând ansamblul politicilor şi principiilor concepute şi implementate prin totalitatea tehnicilor, metodelor, proceselor şi resurselor de care dispune entitatea, cu scopul de a monitoriza permanent proiecte de operaţiuni materializate ulterior în angajamente legale pe care entitatea le derulează pentru îndeplinirea misiunilor şi obiectivelor prestabilite specifice domeniului său de activitate, pe criterii de performanţă în utilizarea resurselor.

Capitolul 2 printr-un studiu de caz privind auditul operaţiunilor cu clientela activitatea de creditare subliniază rolul, importanţa şi relevanţa auditului intern în procesul de perfecţionare a managementului. Studiul este de tip fenomenologic întrucât cercetarea realizată în cadrul lucrării este de tip calitativ. Acest tip de cercetare presupune o serie de procese inductive care implică colectarea şi analiza unor date calitative (ce nu sunt de natură numerică) pentru a defini modele, teme, etc. Sunt prezentate instituţia de credit în cadrul căreia s-a efectuat studiul de caz, obiectivele misiunii de audit, foile de identificare şi analiză a problemei şi perspectivele manageriale oferite de audit. Concluzia este că informaţia contabilă auditată de către un profesionist devine un instrument serios pentru management.

Principalele obiective de cercetare la care lucrarea de faţă şi-a propus să răspundă pentru a scoate în evidenţă rolul şi importanţa auditului intern în cadrul unei entităţi în special pentru activitatea de creditare persoane juridice sunt:

1. Formularea unei definiţii precise a auditului intern;

2. Aportul substanţial al auditului intern în funcţionarea sistemului;

3. Analiza economico-financiară a dosarelor de credit;

4. Întocmirea şi gestionarea corespunzătoare a documentelor necesare obţinerii creditului (modul de întocmire al contractelor de credit, al actelor adiţionale, al contractelor de garanţie şi al cererilor de acordare a creditelor);

5. Respectarea procedurilor de lucru şi a reglementărilor în vigoare privind riscul de credit;

6. Respectarea procedurilor de lucru şi a reglementărilor în vigoare privind asigurarea bunurilor aduse în garanţie;

7. Analiza modului în care se realizează monitorizarea privind utilizarea creditelor.

8. Recomandări şi propuneri de perfecţionare a procesului de creditare bancară.

Informaţiile cuprinse în lucrare au fost prelucrate cu multă atenţie şi deosebit de aprofundat. Sunt prezentate într-o manieră elegantă, uşor de parcurs, conceptele cheie, delimitările, definiţiile, dintr-o varietate mare de surse.

Sub aspectul formulării, a acurateţii expresiilor şi inteligibilităţii lucrării, aceasta se caracterizează printr-o exprimare clară, concisă şi uşor de urmărit. Sunt prezentate figuri, tabele care dau completitudine ideilor expuse.