Bugetul

1. Bugetul - elemente introductive

1.1. Conceptul de buget

Bugetul a apărut în perioada istorică contemporană din rațiuni ce țin de actul decizional al statului, în contextul dezvoltării și creșterii complexității structurii finanțelor publice.

Din punct de vedere etimologic, ternenul de „buget” provine din cuvântul de origine latină „bulgo”, care înseamnă „sac sau pungă cu bani”, fiind ulterior folosit în Anglia, sub forma „budget” și apoi preluat la începutul secolului al XIX-lea în Franța ca „bougette”.

În sens general, acesta definește ansamblul previziunilor privind cheltuielile și veniturile unui stat, colectivități, agent economic, familie sau individ pe o anumită perioadă de timp – de regulă un an. Bugetul mai reprezintă „estimări ale veniturilor și cheltuielilor pentru o perioadă viitoare referitoare la tranzacțiile financiare”¹ sau „un tabel previzional al veniturilor și cheltuielilor pentru o perioadă specificată”.˝² Termenii folosiți pentru a desemna principala balanță financiară a unei țări diferă de la caz la caz, însă semnificația lor este aceeași.

Spre exemplu în Italia, se folosește construcția „bilancio dello stato”, în Portugalia și Brazilia „orçamento do estatdo”, în Spania „presupuesto del estado”, în Germania „haushaltsplan”, în Ungaria „költsėgvestės”, în Rusia „gosudarstvennâi biudjet”, în Serbia „državni budžet”.

Anul 1215 d.H. este considerat de majoritatea specialiștilor ca fiind anul apariției bugetului de stat, totul începând în Anglia, unde un asemenea document „budget” s-a întocmit prin „Magna Carta Libertatum”, ceea ce era de fapt o constituţie impusă de nobilime și care prevedea că nici un venit nu va fi introdus în Regat dacă el nu era aprobat în Consiliul comun al acestuia, limitându-se astfel puterile monarhului în materie fiscală. Mult timp după aceea s-a dus o luptă acerbă între monarh și Parlament cu privire la prerogativele fiscale, dar de cele mai multe ori rezultatele disputelor au fost în favoarea legislativului.

Dovadă este faptul că în 1628, prin „Petition of Right”, Parlamentul impune regelui un text complementar celui prevăzut de Magna Carta, care prevedea introducerea autorizărilor parlamentare a tuturor veniturilor fiscale. În anul 1688, un nou document, „Bill of Rights”, statua că veniturile și cheltuielile statului vor fi autorizate de Parlament și vor avea caracter anual.

În România, bugetul apare pentru prima oară în Principatele Române, fiind introdus prin Regulamentele organice (1831-1832) ale Ţării Româneşti şi Moldovei și a luat una din formele: „biudje” sau „bugea”. Legea de contabilitate prevedea, în terminologia vremii, faptul că „toate veniturile statului și cheltuielile neapărate pentru îndeplinirea osebitelor servicii, aşezate conform legilor, trebuie autorizate pentru fiecare an de o lege anuală de finanțe și formează bugetul general al statului”³.

În noul proiect de Regulament financiar aplicabil bugetului general al Comunității europene, din anul 2000, se stipulează, la art.3, că bugetul său reprezintă „ actul care prevede și autorizează, în fiecare an, veniturile și cheltuielile Comunităților”.

Pe lângă caracterizările oficiale date conceptului, în literatura de specialitate au apărut diverse puncte de vedere cu privire la definirea bugetului și la modul de abordare a acestuia.

Paul Leroy-Beaulieu aprecia, încă din 1888, că „bugetul reprezintă un act de prevedere a veniturilor și cheltuielilor pe o perioadă determinată”. Mai târziu, în anul 1922, Gaston Jėze consimțea faptul că „bugetul este un program de cheltuieli ce urmează a se realiza într-o perioadă determinată”. Potrivit specialistului francez Raymond Muzellec, bugetul trebuie să fie privit ca „un act politic, juridic și financiar”. În viziunea acestuia, bugetul este:

- Un document politic, deoarece acesta exercită o anumită incidentă asupra regimului politic și asupra politicii regimului;

- Un document financiar, fiind un act de evaluare a resurselor financiare ale unui stat în condiții limitative de cheltuieli.

În literatură română de profil există o multitudine de puncte de vedere cu privire la definirea conceptului de buget și a modului de abordare a acestuia.

Iuliana Văcărel consideră că bugetul este o categorie cheie a științelor finanțelor, la studiul lui concurând o abordare juridică și una economică. Sub aspect juridic, bugetul de stat reprezintă „un act prin care sunt prevăzute și autorizate veniturile și cheltuielile anuale ale statului”, iar sub aspect economic, „conceptul de buget subliniază corelații macroeconomice” și „exprimă relații economice în formă bănească ce iau naștere în procesul repartiției produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială și financiară ale fiecărei perioade”.

Ioan Talpoș privește bugetul ca „ o componentă obiectivă, de bază, a sistemului financiar și ca document de previzionare și de autorizare, ca principală balanță financiară cu caracter operativ și obligatoriu a statului”. Florin Cătineanu atribuie bugetului de stat semnificația de balanță a „veniturilor și cheltuielilor probabile ale unui stat pe o perioadă dată, de regulă un an”, Nicolae Hoanță crede că „la nivelul statului, bugetul este un cont al acestuia care arată cât de mult cheltuiește guvernul (statul) și cum sunt finanțate cheltuielile sale publice”, Dorin Cosma consimte că bugetul de stat „cuprinde veniturile și cheltuielile de importanță centrală, repartizate prin legea bugetară anuală”.