Cheltuielile publice locale - Municipiul Focșani

1. Noţiuni generale despre buget

1.1. Definiţie buget

Termenul de buget îşi are originea în limba latină unde - bulgo - înseamnă o pungă sau un sac cu bani. Anticul bulga se folosea la români cu sensul de sac din piele pe care patricienii îl purtau la braţ.

În franceză cuvântul - budget - provine din vechiul bougette sau petite bouge care avea în Evul Mediu semnificaţia de sac sau cufăr, ladă în care călătorul îşi transporta mărfurile sau efectele personale.

Cuvântul este prezent şi în limba engleză unde - budget - a primit sensul de pungă, apoi de mapă din piele, în care erau introduse şi prezentate Parlamentului documentele referitoare la veniturile şi cheltuielile statului.

Noţiunea de buget pătrunde mult mai târziu decât aceea de finanţe şi anume la începuturile capitalismului când burghezia, nemulţumită de privilegiile fiscale ale nobililor şi ale clerului, precum şi de abuzurile şi risipa săvârşită de domnitor, încearcă să facă ordine în finanţele publice, pretinzând monarhului să prezinte anual Parlamentului lista veniturilor şi cheltuielilor statului în vederea autorizării acestora de către forul legislativ al ţării. Un astfel de document este înfăţişat pentru prima dată Parlamentului în Anglia încă la începutul secolului al XIII-lea. În limbajul oficial termenul se introduce mult mai târziu, abia după revoluţia franceză, primind totodată sens juridic şi sens financiar. În ţările române, cu o astfel de semnificaţie expresia apare, pentru prima dată în Regulamentele Organice. Bugetul statului este astfel definit ca un act, un document, o listă a veniturilor şi cheltuielilor statului prevăzute şi autorizate a se realiza într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an, cu aprobarea Parlamentului.

Sensul juridic este consacrat apoi în legislaţia statelor europene prin legile privind contabilitatea publică. Astfel, Legea Contabilităţii publice din 1846 din Belgia definea bugetul ca fiind veniturile şi cheltuielile publice de efectuat pentru servicii în fiecare exerciţiu.

În România, Legea contabilităţii publice din 1864 prevedea că toate veniturile şi cheltuielile neapărate spre îndeplinirea osebitelor serviciuri, aşezate conform legilor, trebuiesc autorizate pentru fiecare an de o lege anuală de finanţe şi formează bugetul general al statului.

Fiind un document ce necesită o autorizare prealabilă a puterii legislative, bugetul de stat are un caracter obligatoriu. Încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor publice nu sunt posibile decât dacă bugetul de stat a devenit lege prin aprobarea lui de către Parlamentul ţării.

1.2 . Conţinutul şi semnificaţia bugetului de stat

Legea finanţelor publice nr.72/1996 preciza că resursele financiare publice se constituie şi se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, şi anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului şi bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom.

Noua Lege a finanţelor publice nr.500/2002 mai adaugă la acestea: bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz; bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice; bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Resursele şi cheltuielile reflectate în aceste bugete, cumulate la nivel naţional, alcătuiesc resursele publice totale, respectiv cheltuielile publice totale, care, după consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugetele respective, vor evidenţia dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.

1.3. Cheltuielile publice

1.3.1.Definire

Componentă a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice, cheltuielile publice reprezintă etapa următoare constituirii fondurilor publice şi se referă la distribuirea resurselor băneşti către diferite obiective sociale sau economice (reglementate de către programe guvernamentale).

,,Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia utilizării şi repartizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia” .

Aceste cheltuieli vizează diverse plăţi pentru atingerea obiectivelor conforme politicii statului (servicii publice generale, acţiuni socio-culturale etc.). În funcţie de destinaţia lor, se poate vorbi despre cheltuieli publice (cheltuielile publice) care consuma definitiv o fracţiune a PIB (plătire curente de instituţiile publice) şi despre cheltuieli publice care reprezintă o avansare de PIB (exprimă contribuţia statului la producerea brută de capitol de natură materială sau nematerială).