Complementul direct și propoziția subordonată completivă directă

Cuprins disertație Cum descarc?

I: TRANZITIVITATEA VERBELOR 5
1.1 Definitii 5
1.2. Caracteristici ale tranzitivitatii forte 6
II: COMPLEMENTUL DIRECT 10
2. Trasaturi 11
2.1. Trasaturile semantice 11
2.2. Particularitatiile sintactice 12
3. Clasa de substitutie 13
3.1 Realizarile pozitiei sintactice in nominal 13
3.1.1. Nominalul in acuzativ 13
3.1.1.1. Pozitia sintactica a complementului direct 14
3.1.1.2. Pozitia complementului direct se constitue si prin substitute 17
3.1.2 Complementul direct dublu exprimat 17
3.1.2.1. Dublarea complementului direct este obligatorie 18
3.1.2.2. Dubla exprimare nu poate fi valabila 19
3.1.2.3. Dubla exprimare este facultativa in atunci cand pozitia complementului direct 19
3.1.3 Realizarile nonnominale, corespondente functional-sintactic ale nominalului 20
3.1.3.1. Forme verbale nepersonale 20
3.1.4. Realizarile neprototipice 22
3.1.4.1 O exceptie reala 22
3.1.4.2 Anumite grupuri nominale in pozitia complement direct au structuri atipice 23
3.2 Realizarile pozitiei sintactice in grupul interjectional 23
3.2.1. Acuzativul neprepozitional 23
3.2.2. Substitutele 23
4. Topica si punctuatia 23
4.1. Este prezent numai in antepunere 24
4.2. Apare doar in postpunere 24
5. Emfatizarea complementului direct 24
III: PROPOZITIA SUBORDONATA COMPLETIVA DIRECTA 25
3.1. Elemente determinate 25
3.2. Intrebari 26
3.3. Elemente introductive 26
3.4. Reluarea sau anticiparea completivei directe 27
3.5. Contragerea 27
3.6. Topica si punctuatia 27
3.7. Confuzii cu alte propozitii subordonate 28
IV. CONCLUZII 30
V. BIBLIOGRAFIE 33
RESUME 35

Extras din disertație Cum descarc?

I: TRANZITIVITATEA VERBELOR 
1.1 Definitii
Conform GALR sunt transitive, verbele care cer sintactic si semantic pozitia Cd, ,,acoperita" (saturata) sau ,,neacoperita" (nesaturata) in context, pozitie care in mod curent se realizeaza prin atasarea directa (neprepozitionala) a unui nominal substantival cu forma de N-Ac, daca acest nominal nu este subiect (deci nu se acorda cu verbul) si nu este NP (deci nu este dependent de Subiect).'' 
Prin conditionarile introduse se elimina din clasa tranzitivelor verbe ca: a cadea, a veni, a interveni, a se intampla, a exista, a aparea. 
Stefan Gaitanaru sustine ca: ,,o definitie adecvata a tranzitivitatii este, prin urmare: proprietatea sintactica a verbelor de a avea un complement direct si, facultativ, un complement indirect." Verbele care se construiesc cu prepozitia pe se includ in clasa tranzitivelor, numai cu conditia ca acest grup prepozitional alcatuit cu prepozitia pe este inlocuibil printr-un clitic pronominal cu forma de acuzativ (Ajut pe Maria).
In Gramatica practica a limbii romane se afirma ca:, verbele tranzitive pot primi numai un singur complement direct a sti, a abserva, a auzi etc., dar unele verbe pot primi concomitent, doua complemente directe. Aceste verbe care pot avea doua complemente directe se numesc verbe dublu tranzitive si sunt in numar de 10: a ruga, a intreba, a sfatui, a invata, a povatui, a anunta, a asculta, a trece, a traversa, a examina.'' 
GLR afirma ca:, in afara verbelor inacuzative (ergative) cu tranzitivitate sintactica marcata prin atasarea directa a unui obiect neprepozitional exista grade diferite de tranzitivitate, distingandu-se o tranzitivitate sinctactica forte si o tranzitivitate sintactica slaba. Gradele de tranzitivitate se precizeaza in functie de un alt set de trasaturi, a caror satisfacere (integrala sau partiala)/nesatisfacere care permite delimitarea subclaselor de verbe tranzitive cu tranzitivitate forte vs cu tranzitivitate slaba (distingandu-se doua grade de tranzitivitate slaba).'' 
1.2. Caracteristici ale tranzitivitatii forte
In unele situatii in limba romana, unde exista clitice pronominale de pronume personal si de pronume reflexiv, cu forme proprii de acuzativ si de dativ si unde se gaseste fenomenul complementului direct printr-un clitic pronominal in acuzativ.
Caracteristicile tranzitivitatii forte sunt:
A. optiunea de imbinare a verbului cu o forma de clitic pronominal in acuzativ;
Aceasta caracteristica este inteleasa independent, nefiind obligatoriu relevanta datorita numeroaselor aparitii clitice pronominale nonsintactice de acuzativ, clitice care nu ocupa o pozitie sintactica desi au forma de acuzativ.
Sunt cuprinse aici toate situatiile de clitic reflexiv obligatoriu cu forma de acuzativ (a se gudura, a se mandri, a se comporta, a se astepta (la ceva), a se preta, a se sinchisi, a se vaita), de asemenea si situatiile de clitic personal in acuzativ cu valoare neutra (a o tuli, a o sterge, a o lua razna, a o lua la stanga, a o da in strachini, a o lua la sanatoasa, a o lua de buna).
B. varianta dublarii verbului prin forma de clitic, forma care reia sau anticipa complementul;
Aceasta caracteristica subordoneaza trasatura de mai sus, enuntata, deoarece dublarea nu este posibila decat in conditiile admiterii unui clitic pronominal. Astfel, clasa verbelor cu tranzitivitate forte se limiteaza la verbele care ilustreaza succesiv, caracteristicile b si c. Prin urmare, se includ in tranzitivitatea forte urmatoarele verbe: a verifica, a citi, a lauda, a restitui, care accepta atat dublarea (Revista am citit-o, Pe el il laud, Cartea am restituit-o, Portofoliul l-am verificat) cat si pasivitatea (Revista este citita, El este laudat, Cartea a fost restituita, Portofoliul a fost verificat)
C. admiterea pasivizarii.
Gradul de tranzitivitate scade daca verbul in ciuda faptului ca se combina direct cu un nominal, altul decat numele predicativ sau subiectul, ilustreaza numai una din caracteristicile de tranzitivitate si diminueaza si mai mult, pana la limita inferioara daca niciuna dintre caracteristici de tranzitivitate nu este posibila.
Exista doua etape de tranzitivitate slaba. Prima etapa de tranzitivitate slaba include verbele care, desi accepta dublarea, nu admit pasivizarea. Neadmiterea pasivizarii apare ca reflex al unei constrangeri sintactico-semantice a verbelor, caracterizate uneori de nonagentivitate si anume neacceptarea Agentului in structura lor actantiala.

Fisiere în arhivă (1):

 Complementul direct si propozitia subordonata completiva directa.docx

Imagini din acest disertație Cum descarc?

Bibliografie

1. Avram Mioara, Gramatica pentru toti, Editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998;
2. Boatca, Silvestru;, Marcel; Mardare, Mircea, Gramatica limbii romane, Bucuresti, Editura Cartea Scolii, 1995.
3. Coteanu Ion, Gramatica de baza a limbii romane, Editura A lbatros, Bucuresti, 1982.
4. Dobridor-Constantinescu Gheorghe, Gramatica limbii romane, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2001;
5. Gaitanaru Stefan, Contexte diagnostice ale partilor de vorbire, Structuri, Editura Juventus, Pitesti, 1995:
6. Goga, Mircea, Limba romana. Morfologie, Sintaxa. Ghid de analiza, Cluj-Napoca, Editura Dacia, editia a II-a, 1998;
7. GALR, II, II, Valeria, Gutu Romalo (Coordonator), G. L. V., I Cuvantul, II Enuntul, Bucuresti, Editura Academiei, 2005
8. GLR, I., II, Enuntul, Alexandru Graur, Mioara Avram, L.Vasiliu (Coordonatori), G l v, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2005;
9. Graur Alexandru, Gramatica azi, Editura Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1973;
10. Graur, Al., Tendinte actuale ale limbii romane, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1968
11. Iliescu Ada, Fonetica deconspirata, Editura Rotomat, Craiova, 2004.
12. Iliescu Ada, Gramatica practica a limbii romane, Editura Corint, Editia a II-a, Revizuita, 2008;
13. Ionescu Cristina, Cerkez, Matei, Exercitii de gramatica a limbii romane, Editura Coresi, Bucuresti, 1992
14. Irimia Dumitru, Structura gramaticala a limbii romane, Sintaxa, Editura Junimea, Iasi, 1983
15. Iordan Iorgu, Robu Vladimir, Limba romana contemporana, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978;
16. Manoliu Manea, Sistematica substitutelor din limba romana contemporana standard, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1968.
17. Nicolescu, A., Probleme de sintaxa a propozitiei, Editura Stiintifica, Bucuresti. 1970.
18. Pana Dindelegan, Gabriela, Admiterea in facultate. Teste de limba romana, Bucuresti, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000.
19. Pop Gheorghe, Morfologia limbii romane. Structuri si sistem, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj- Napoca, 1998
20. Pop Gheoeghe, Sintaxa limbii romane, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj- Napoca, 1999
21. Popescu Stefania, Gramatica practica a limbii romane, Editia a XIII-a, Editura Exigent, Bucuresti, 2006
22. Radulescu Marin, Sintaxa limbii romane, Dificultati si tehnici de lucru, Editura Vlasie, 1995;
23. Serban Vasile, Sintaxa limbii romane, curs-practic, Editia a doua, Revizuita si completata, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978;
24. Trandafir, Gh. D., Probleme controversate de gramatica a limbii romane actuale, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1982;
25. Vlad Valeriu, Fise de analize gramaticale structurale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978.
26. http://ro.wikipedia.org/wiki/Complement_direct
27. http://ro.scribd.com/doc/2034852/complementul#scribd