Comunicarea Nonverbală

Introducere

Comunicarea este procesul de transmitere si receptionare a mesajelor care pot fi procese mentale (concluzii, gânduri, decizii interioare) sau expresii fizice (gesturi, sunete). Oamenii preiau mesaje, le prelucreaza spre a le întelege si lanseaza mesaje pentru atingerea anumitor scopuri. Totodata, tipurile de mesaje pe care le implica comunicarea sunt mesajele verbale si mesajele nonverbale.

Termenul de mesaj verbal semnifica un mesaj transmis prin limba scrisa sau prin cea vorbita, adica este exprimat fie în cadrul unor discutii fie pe parcursul unor scrieri.

Desigur, oamenii nu folosesc doar cuvinte pentru a comunica. Ori de câte ori se comunica, se trimit în exterior mesaje si prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci când nu scriem sau vorbim noi totusi comunicam ceva, uneori neintentionat.

Mesajele verbale compun o modalitate de comunicare verbalã, ce se realizeaza prin intermediul limbajului verbal si sunt utilizate pentru transmiterea ideilor. Pe de alta parte, mesajele nonverbale compun modalitatea de comunicare nonverbala, ce se realizeaza prin intermediul limbajului nonverbal si sunt utilizate in transmiterea mesajelor emotionale. În comunicarea face-to-face, cele douã modalitãti de comunicare, verbala si nonverbala, nu pot opera separat.

Ansamblul elementelor comunicarii nonverbale este uneori denumit „metacomunicare”, unde prefixul „meta”(cuvant de origine greacă) înseamna „dincolo” sau „în plus”.

Metacomunicarea este deci ceva în plus fata de comunicare, ea transcende comunicarea scrisa sau orala si trebuie sa fim constienti si de existenta sa. Aceasta, însoteste orice mesaj si are o importanta deosebita, întrucât ascultatorul va folosi mesaje nonverbale pentru a-l ajuta sa interpreteze ce i se comunica, dar mai important, el va prelua întelesul mai degraba din metacomunicare decât din cuvintele auzite, în special atunci când “una se spune si alta se face”. Daca de exemplu, atunci când o persoana este suparata, aceasta încearca sa ascunda acest lucru si trebuie sa fie constienta de pozitia corpului, modul în care foloseste gesturile, privirea, expresia fetei, tonul vocii, altfel risca sa-si tradeze adevarata stare.

Albert Mehrabian (1967) a stabilit ca proportia în care folosim limbajul verbal si limbajul nonverbal, în comunicarea orala, este urmatoarea:

- 7% limbajul verbal (cuvintele oral/scris);

- 38% paralimbajul (tonalitatea, inflexiunile vocii);

- 55% limbalul corpului (postura, gesturile, mimica);

Ray L. Birdwhistell (1977) sustine cã în relatiile interpersonale prin cuvinte se transmit 35% din informatii, corpul si vocea oferind 65% din totalul informatiilor. A.G. Miller, pe de alta parte, apreciazã cã 82% din informatii sunt transmise cu ajutorul limbajului corpului si al vocii, iar restul de 18%, prin limbajul verbal, însã toti au ajuns la concluzia unanimã, şi anume cã, desi mesajele verbale au un impact aparent mai mare, mesajele nonverbale reprezinta o majoritate covârşitoare din totalul informaţiilor transmise prin intermediul unui mesaj.

În comunicarea nonverbalã se folosesc seturi de semne, coduri, care prin combinare dau o anumitã structurã. Analiza structurii comunicãrii nonverbale impune luarea în considerare a codurilor, modelelor si scopurilor specifice implicate.

Cercetătorii au realizat mai multe clasificări în ceea ce priveşte comportamentul nonverbal şi a comunicării nonverbale, rezultate din combinarea codurilor şi mediilor de transmitere a mesajelor.