Comunitățile Algale - Bioindicatori ai Calității Apei

I. INTRODUCERE

Stabilirea stării ecologice a ecosistemelor acvatice continentale trebuie să se faca pe baza elementelor de calitate biologice, ţinând cont şi de indicatorii hidromorfologici, chimici, fizico-chimici şi de poluanţii specifici care influenţează indicatorii biologici. Evaluarea acestor elemente poate arăta prezenţa condiţiilor naturale, alterări minore ale acestora sau amploarea impactului antropic şi, respectiv, starea calităţii corpurilor de apa într-o anumită perioadă de timp.

Elementele biologice care stau la baza evaluarii stării ecologice pentru Dunăre şi râurile mari vor fi luate în considerare conform urmatoarei ierarhizări: 1. fitoplacton; 2. fitobentos; 3. macrozoobentos; 4. macrofite/angiosperme; 5. peşti.

Compoziţia calitativa şi cantitativă a comunitaţilor algale este utiliyată in studiile referitoare la efectele impactului antropic asupra ecosistemelor acvatice lentice şi lotice. Algele prin preyenţa lor sunt indicatori fini foarte sensibili la modificarile caracteristicilor fiyico+chimice ale apei sub influenţa diverselor noxe de natură fizică, chimică sau biologică.

Modul de manifestare la acţiunea poluantului este foarte diferită în funcţie de tipul poluantului, intensitatea şi durata lui de acţiune, precum şi de prezenţa unor fenomene de sinergism sau potenţializare.

Datorită deversărilor de ape uzate industriale, agricole şi menajere pot apărea modificări în cadrul comunităţilor de alge manifestate prin creşterea sau scăderea diversităţii algale, dispariţia unor specii sensibile la concentrţii ridicate ale poluantului sau dezvoltarea unor populaţii supradimensionale în cazul speciilor tolerante.

Tot aici putem menţiona şi faptul că în cazul deversărilor periodice de ape uzate, mai ales industriale din lacurile de decantare şi sedimentare, speciile tolerante sau cele adaptate se pot dezvolta excesiv. Multe alge, în cazul poluării organice pot trece de la nutriţia autotrofă la cea heterotrofă (mixotrofă).

În aceste condiţii am încercat să surprindem unele modificări de ordin calitativ în cadrul comunităţilor algale din râul Someşul Mic şi scoaterea în evidenţă a unor specii cheie de indicatori ai poluării apei în condiţiile deversărilor de ape uzate agricole, industriale şi menajere pe secţiunea cuprinsă între Gilău-Apahida-Gherla

II. CONSIDERAŢII TEORETICE

1. Rolul de bioindicator a algelor

Comunitaţile algale bentonice epipelice , epilitice sau epifite sunt utilizate în cadrul proceselor de biomonitoring al râurilor în multe ţări (Safanova 1996, Bukhtiyorova 1999, Peterfi, Momeu 1985 ). În general se observa modificarea treptată a structurii cantitative şi calitative relative a comunitatilor de diatomee dinspre partea superioara a cursului de apă spre cea inferioara. În puncte situate mai sus apar specii de ape curate şi repezi de munte ca Diatoma anceps. Mai jos apar specii caracteristice apelor mai mult sau mai putin acide, cu conţinut mineral scăzut. În puncte de cercetare cu localizarea puţin mai joasă apare Diatoma vulgare ca dominantă.

Unul dintre multe aspecte ale efectului activităţilor umane asupra mediului natural este saprobizarea apelor ca rezultat al poluării menajere, agricole şi industriale. În sistemul calităţii apelor Sladecek spunea că „ baza unei evaluări biologice a calităţii apelor de suprafaţă este cât mai complet posibilă determinand speciile de organisme care compun comunităţile, aprecierea lor din punct de vedere cantitativ şi cunoaşterea ecologiei lor”. Aşa numitul sistem al saprobiilor a fost elaborat de Kolkwity şi Marson (1908, 1909) şi cuprinde un nr. de specii care caracterizează diferite grade de incărcare a apei cu materii organice. La baza lui stă însuşirea unor organisme de a se dezvolta în ape cu materii aflate în diferite stadii de descompunere. Prezenţa unor organisme în zonele foarte poluate se explică prin toleranţa lor faţă de aceste condiţii, iar prezenţa altora doar în apele curate, prin sensibilitatea lor faţă de mediul poluat. În sistemul saprobiilor sunt utilizaţi, ca indicatori ai calităţii apei, ambele categorii de organisme.

Algele deţin o serie de trăsături care le conferă atributul de buni indicatori biologici ai calităţii apelor: sunt prezente şi abundente în aproape toate tipurile de habitate acvatice şi cosmopolite ca distribuţie geografică. Sunt foarte sensibile la modificările de natură fizico-chimică din apă şi multe specii prezintă cerinţe şi toleranţe ecologice bine definite. Nu par să aibă preferinţe nete faţă de un anumit tip de substrat. Au un ciclu de dezvoltare scurt şi colonizează repede noile habitate, astfel încât modificările la nivel de comunităţi prezintă răspunsuri rapide la schimbările mediului.

Diatomeele sunt utilizate în studiile de saprobitate, care pe lângă caracterul cosmopolit ubiqvist au o sensibilitate faţă de modificările fizico-chimice ale mediului şi gradului de încărcare organică. Acestea le-a stabilit statutul de bioindicatori şi sunt utilizate în sistemele de biomonitoring.