Considerații Privind Procedurile de Accesare a Fondurilor Europene în Turism

Introducere

Fondurile Stucturale prin care Uniunea Europeană acționează sunt instrumente financiare venite să sprijine, atât competitivitatea regională, cât și ocuparea forței de muncă. Acest sprijin se adresează, în principiu, regiunilor mai puțin dezvoltate, în scopul eliminării disparitățiilor economice și sociale între regiuni.

Lucrarea de faţă este structurată în jurul a trei capitole: 1. Noțiuni teoretice privind Fondurile Structurale; 2. Documentația necesară pentru accesarea fondurilor europene; 3. Studiu de caz: ”Construire și utilități agropensiune în comuna Baia de Fier”.

Primul capitol cuprinde trei subcapitole, al doilea capitol cuprinde două subcapitole, iar în al treilea capitol am prezentat un studiu de caz privind accesarea fondurilor europene prin măsura 313 “Încurajarea activităților turistice”.

Primul capitol este dedicat unor noțiuni generale despre fondurile structurale ale Uniunii Europene, domeniului lor de aplicare, obiectivelor fondurilor structurale, dar și cine pot fii beneficiarii acestor fonduri. În prima parte am prezentat procedura de aplicare a fondurilor structurale în România și strategia lor de dezvoltare. În cel de-al treilea subcapitol am reliefat noțiuni generale despre fondurile europene destinate turismului.

În cel de-al doilea capitol sunt prezentate condițiile minime pe care cei interesați trebuie să le îndeplinească pentru a putea beneficia de fonduri europene, dar și ce documentație este necesară pentru accesarea acestora. De asemenea, am continuat cu o clasificare a tipurilor de investiții, în funcție de domeniul de activitate..

În cel de-al treilea capitol am prezentat un studiu de caz privind accesarea de fonduri europene pentru construirea unei pensiuni în comuna Baia de Fier, județul Gorj, a cărei beneficiare sunt eu însămi.

Consider că, după aderarea României la Uniunea Europeană din 1 ianuarie 2007, locuitorilor acesteia li s-au creat șansele conviețuirii într-un mediu favorabil investițiilor, șanse la crearea de noi locuri de muncă.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI TEORETICE PRIVIND FONDURILE STRUCTURALE

1.1. Fondurile structurale – noţiuni generale

În acest moment, în relaţiile cu Uniunea Europeană, miza reală pentru România o reprezintă construirea unei capacităţi de absorbţie corespunzătoare a fondurilor structurale. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România s-a transformat în beneficiara unor transferuri financiare nerambursabile substanţiale, oferite de Comunitatea Europeană pentru a-i sprijini dezvoltarea. Aceste sume sunt canalizate în special prin intermediul politicii de coeziune. Politica de Coeziune Economică şi Socială a Uniunii Europene are ca scop, pe de o parte, reducerea disparităţilor de dezvoltare între diversele regiuni, iar pe de altă parte, oprirea declinului economic al regiunilor foarte defavorizate, inclusiv al zonelor rurale.

Au fost elaborate strategii de dezvoltare în toate domeniile ce fac obiectul procesului de programare al fondurilor structurale şi de coeziune. Existenţa acestor documente este deosebit de importantă şi pentru activităţile de planificare şi programare a dezvoltării, asigurând, pe de-o parte, coerenţa planurilor şi programelor de dezvoltare cu ansamblul politicilor de dezvoltare promovate la nivel sectorial şi regional şi, pe de altă parte, orientând priorităţile şi măsurile programelor în conformitate cu direcţiile strategice propuse. Cu toate acestea, România poate miza pe pachetul financiar 2007-2009, care a fost rezervat şi stipulat şi în Tratatul de Aderare. Transferurile financiare către România din perioada 2010-2013, s-au realizat ca urmare a negocierilor din cadrul UE. Ca ipoteză de lucru, dacă se însumează pachetul financiar 2007-2009 (5439 milioane euro) cu pachetul orientativ propus pentru perioada 2010-2013 (12 560 milioane euro) se ajunge la o sumă totală de transferuri alocate de aproximativ 18000 milioane euro.

Cele mai multe politici servesc pentru diverse scopuri, unele fiind cu obiective oficiale, precum eficienţa sau egalitatea, iar altele sunt cu obiective neoficiale cum ar fi creşterea şanselor de realegere ale politicilor nepotrivite. Politica structurală a Uniunii Europene nu face excepţie de la această regulă, declarându-se că aceasta este în beneficiul creşterii echităţii economice dintre regiuni. În ceea ce priveşte scopul explicit al legitimării UE persoanele care participă la vot eficienţa economică a politicii structurale este pusă la încercare. Integrarea economică în UE este benefică doar pentru unele regiuni, însă din motive politice este important ca toate regiunile să profite de integrarea europeană.