Contractul Colectiv de Munca în Dreptul Comparat

INTRODUCERE

Dreptul comunitar (dreptul muncii în Uniunea Europeană) este constituit din ansamblul normelor (regulilor) juridice, elaborate de organele Comunităţii Europene şi aplicabile raporturilor juridice de muncă, de securitate si de protecţie socială., din cadrul ţărilor membre.

Reguli ce reglementează raporturile juridice internaţionale de drept al muncii au fost adoptate încă din 1919, anul înfiinţării Organizaţiei Internaţionale a Muncii, care, pe lângă drepturile salariaţilor prevăzute în convenţii, recomandări etc., a consacrat principiul fundamental al dialogului social potrivit căruia prin asocierea reprezentanţilor salariaţilor, patronatului şi reprezentanţilor guvernelor ţărilor membre se promovează binele comun.

Prin adoptarea unor reglementări internaţionale după 1919 si realizarea unei justiţii sociale s-au pus bazele făuririi dreptului internaţional al muncii.

Deşi elaborată în 1976, Convenţia nr. 144 / 1976 a O.I.M. asigură si astăzi consultările între reprezentanţii Guvernelor, ale celor ce angajează si ale muncitorilor.

Conferinţa O.I.M. din 1944, ţinută la Philadelphia a completat Constituţia O.I.M., prin aşa-zisa „Declaraţie de la Philadelphia”, care a definit scopurile şi obiectivele organizaţiei pe baza principiilor ce privesc munca, libertatea de expresie, lupta contra mizeriei

Obligaţiile O.I.M. stabilite la Philadelphia, în1944, priveau: îmbunătăţirea nivelului vieţii, formarea profesională, salarizarea, durata muncii, condiţiile de muncă, angajarea pe posturi corespunzătoare pregătirii şi aptitudinilor profesionale, negocierea colectivă şi cooperarea patronilor cu salariaţii lor, protecţia sănătăţii salariaţilor si a femeilor, asigurarea mijloacelor de resurse, organizarea de cursuri profesionale cu participare internaţională, de simpozioane si de congrese internaţionale, elaborarea de studii si cercetări, respectarea convenţiilor si pactelor internaţionale ce conţin drepturile omului în domeniul muncii etc.

Cap. IX al Cartei O. N. U. „Cooperarea economică si socială internaţională” se referă la următoarele norme de drept internaţional al muncii:

- deplina folosire a forţei de muncă si condiţii de progres si dezvoltare economică si socială;

- rezolvarea problemelor internaţionale în domeniile social, al sănătăţii si altor probleme

conexe: cooperare în domeniul învăţământului;

- respectarea universală si efectivă a drepturilor si libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

La 10 decembrie 1948, a fost adoptată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (D.U.D.O.) care a prevăzut drepturile de care trebuie să se bucure orice persoană, subliniindu-se – în preambulul Declaraţiei – că "este esenţial ca drepturile omului să fie protejate de un sistem de drept."

DUDO nu are puterea juridică a unui tratat însă s-a impus în dreptul internaţional fiind invocată ca un instrument de lucru pentru adoptarea pactelor si convenţiilor în cadrul O.N.U. si a instituţiilor specializate.

Consiliul Europei (C.E.) Consiliul Europei (C.E.), a fost prima organizaţie vest-europeană de cooperare interguvernamentală si parlamentară, creată la 5 mai 1949.

Scopul C.E. este de a „realiza legături mai strânse între membrii săi în scopul salvgardării si promovării idealurilor si principiilor care le sunt patrimoniu comun si favorizează progresul lor economic si social.”

Consiliul Europei a elaborat, până în prezent, peste 150 de convenţii, directive şi acorduri europene, a adoptat numeroase recomandări, a instituit un sistem de protecţie şi control al respectării drepturilor omului şi a susţinut campanii publice pentru protecţia vieţii, mediului înconjurător, patrimoniului arheologic şi arhitectural etc.

Consiliul Europei are în alcătuire următoarele instituţii:

- Comitetul Miniştrilor care, în principal, stabileşte şi urmăreşte realizarea programului anual de activitate;

- Adunarea Parlamentară care, ca organ consultativ, adoptă hotărâri ce se constituie în orientări pentru guvernele si parlamentele statelor membre.

Prezintă interes deosebit pentru tema de disertaţie următoarele acte normative care sunt elaborate de Consiliul Europei:

- Carta socială europeană;

- Convenţia pentru protecţia drepturilor omului si libertăţilor fundamentale;

- Convenţia europeană privind statutul juridic al muncitorului emigrant şi alte rezoluţii si recomandări.

Comunităţile Economice Europene (C.Ec.E):

a. Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oţelului (C.E.C.O.), care a luat fiinţă prin

tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951;

b. Comunitatea Economică Europeană (C.E.E. sau Piaţa Comună), înfiinţată prin Tratatul de la Roma la 25 martie 1957;

c. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (C.E.E.A. sau EURATOM), înfiinţată prin Tratatul de la Roma din anul 1957.

Obiectul de bază al celor trei comunităţi priveşte realizarea unei „Europe organizate”, a „uniunii tot mai strânse între popoarele europene”, în,, scopul bunăstării lor’’.

Acest obiectiv al comunităţilor, vizează si raporturile juridice de muncă, bunăstarea salariaţilor.