Noţiunea şi importanţa comerţului internaţional 2 CAPITOLUL I 4 CONTRACTUL DE VÂNZARE INTERNAŢIONALĂ 4 DE MĂRFURI, CONFORM CONVENŢIEI NAŢIUNILOR 4 UNITE DE LA VIENA (1980) 4 CAPITOLUL II 11 FORMAREA CONTRACTULUI 11 Momentul încheierii contractului. 19 Modificarea contractului 19 Capitolul III 22 Efectele contractului 22 Obligaţiile vânzătorului şi răspunderea 23 contractuală a acestuia 23 Obligaţiile vânzătorului adiacente predării, în cazul în care vânzarea implică transportul mărfii 26 Obligaţia de remitere a documentelor referitoare la marfă 28 Obligaţia de conformitate a mărfurilor 29 Criteriile pentru îndeplinirea obligaţiei de conformitate 30 Cazurile în care vânzătorul nu se poate prevala de neîndeplinirea de către cumpărător a obligaţiilor sale legate de conformitatea mărfurilor 35 Obligaţia vânzătorului de a preda mărfurile libere de orice drept sau pretenţie a unui terţ(obligaţia de garanţie pentru evicţiune) 36 Obligaţia de garanţie în cazul evicţiunii bazate pe proprietatea intelectuală 37 Obligaţia cumpărătorului de a denunţa dreptul sau prestaţia terţului şi cazul în care vânzătorul 39 nu se poate prevala de încălcarea acestei obligaţii 39 Mijloacele de care dispune vânzătorul în caz de contravenţie la contract din partea cumpărătorului 46 – răspunderea contractuală a cumpărătorului – 46 Mijloacele speciale ale vânzătorului în cazul în care cumpărătorul nu îşi execută obligaţia de a specifica elementele caracteristice ale mărfurilor 48 CAPITOLUL IV 49 Dispoziţii comune privind obligaţiile vânzătorului şi ale cumpărătorului 49 Efectele specifice ale contractului de vânzare, ca un contract sinalagmatic 49 Riscul contractului 53 Momentul transferării riscurilor 53 Capitolul V 56 Reguli aplicabile în vânzarea internaţională (INCOTERMS 2010) 56
Noţiunea şi importanţa comerţului internaţional Noţiunea de comerţ internaţional este susceptibilă de două accepţiuni, una care cuprinde sensul tradiţional al acestei naturi şi una largă care include şi formele moderne de desfăşurare a relaţiilor economice internaţionale. Stricto sensu comerţul internaţional cuprinde totalitatea operaţiunilor de import-export de mărfuri, lucrări şi servicii pe care le desfăşoară persoanele fizice sau persoanele juridice având calitatea de subiecte ale dreptului comerţului internaţional cu parteneri de naţionalitate străină sau bunuri aflate în tranzit internaţional. Privit în acest sens comerţul internaţional aparţine în esenţă distribuţiei mărfurilor, care constituie etapa intermediară a ciclului economic, plasată între producţie şi consumaţie, cu prezicerea că, în acest caz, distribuţia are loc prin ipoteză, peste frontierele unui stat. Comerţul internaţional în accepţiunea sa restrânsă îmbracă pe planul dreptului forma actelor şi faptelor de comerţ internaţional (propriu-zis) . Dintre actele de comerţ internaţional, cele mai importante ca frecvenţă şi sferă de cuprindere sunt contractele comerciale internaţionale care constituie una dintre instituţiile centrale ale acestei materii. În cadrul contractelor locul central îl ocupă contractul de vânzare internaţionlă de mărfuri. Această accepţiune a noţiunii pe care o definim este cea mai apropiată în sensul etimologic al cuvântului ,, comerţ” , provenit din expresia latină ,, commercium ” care la rândul său este o juxtapunere a cuvintelor „ cum merx ”, care exprimă noţiunea de operaţiuni efectuate cu marfă. În epoca medernă comerţul internaţional a depăşit cadrul tradiţional al acestei noţiuni, el înglobând o multitudine şi o extremă varietate de operaţiuni care se referă numai indirect la marfă şi care sunt cuprinse de regulă, în noţiunea de cooperare economică internaţională . Cooperarea economică internaţională este un ansamblu, relaţii de conlucrare între două sau mai multe persoane fizice / juridice aparţinând unor sate diferite care nu implică în mod necesar un transfer de marfă peste frontiere, ci au ca scop realizarea, prin efortutile conjugate ale partenerilor, a unor operaţiuni conexe de comerţ, eşalonate de regulă pe perioade de timp determinate, în producţie sau în sfera neproductivă , în scopul obţinerii unor avantaje reciproce. Prin includerea alături de formele clasice, a operaţiunilor de cooperare internaţională, noţiunea de comerţ internaţional capăta un sens larg . Operaţiunile la care ne referim se prezintă, pe plan juridic, sub forma actelor şi faptelor de cooperare economică internaţională. Aceasta se concretizează, de regulă, la nivelul relaţiilor dintre persoanele fizice sau juridice dintre diferite state, prin contractul de cooperare economică internaţională atunci cand îmbracă o forma exclusiv contractuală sau prin contractul de constituire de societate comercială atunci când forma juridică este contractuală şi instituţională . Epoca modernă, dar mai ales cea internaţională au generat dezvoltarea, diversificarea şi specializarea fără precedent a producţiei de mărfuri şi seviciilor. În aceste condiţii, realizarea prin mijloace proprii a întregii game de produse şi servicii a devenit imposibilă sub aspect tehnic şi oricum ineficientă din punct de vedere economic. În acest mod s-a creat o interdependenţă între economiile naţionale ale diferitelor ţări, ceea ce a constituit fundamentul schimburilor economice internaţionale.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
