Coșereni

Introducere

Lucrarea pe care o prezentăm ca teză de dizertație cuprinte rezultatele cercetărilor noastre de teren și a documentației noastre multiple din literatura de specialitate. Pentru realizarea ei de un real folos ne-au fost studiile și cercetările întreprinse de I.P.Voitești, E.Liteanu și T.Bamdrabur, C.Ghenea, D.Paraschi, Gr.Posea, N.Popp,P.Coteț, V.Mihăilescu, I.Serbănescu si T.Gogoașă.

Arealul studiat de referă la teritoriul comunei Coșereni, situat pe deapta văii Ialomița la aproximativ 7 km SV de orasul Urziceni.

Așa cum a fost concepută, lucrarea cuprinde trei părți. Prima parte am consacrat-o analizei componetelor mediului geografic, respectiv alcatuirii geologico-litologice, aspectelor geomorfologice, climei, hidrologiei și hidrogeologiei.

Partea a doua (‚Învelișul de sol’) este mult mai cunoscută și se ocupă de învelișul de sol sub aspectul genezei, a factorilor și proceselor pedogenetice și îndeosebi în privința însușirilor morfologice, fizice și chimice.

În ultima parte am avut în vedere, riscurile care pot conduce la diminuarea rezultatelor de producție dar și gama de consecințe și lucrări agropedoameliorative, menite să conducă la o agricultură durabilă și la creșterea capacitații de producție a solurilor.

1. AȘEZARE GEOGRAFICĂ, LIMITE ȘI ISTORICUL CERCETARILOR

1.1.Așezarea geografică

Teritoriu cercetat este situat în sudul țarii in jumatatea de est a Câmpiei Romăne, mai exact in Câmpia Bărăganului Mostiștei, o subunitate din vestul marii câmpii a Bărăganului propriu-zis.

Din punct de vedere administrativ, acest teritoriu aparține în exclusivitate judetului Ialomița, iar in ceea ce privește poziția sa matematică precizăm că în limitele sale se intersectează paralela de 44°39'59" și meridianul de 26°29'33".

1.2. Limitele

Teritoriul Coșereni ocupă o poziție periferică în cadrul Câmpiei Lehliului, in nord-vestul acesteia unde cuprinde și o suprafață neînsemnată din câmpul Compuzeanca.

Limita nordică

Cu exceția limitei nordice, celelalte, așa după cum vom vedea au caracter convecțional. Spre nord,teritoriul Coșereni se întinde până în albia Ialomiței. Cursul acestui râu se înscrie ca limită naturală în cazul Coșerenilor, pe cca 5 km.

Limita estică se mențiene aproximativ rectlinie.

Pornește din dreptul unui meandru mai închis al Ialomiței, trece prin apropierea localitații Coșereni și se oprește după cca 7 km.

Limta sudică are un mers rotund și nu depăseste 2 km lungime avand un pronunțat caracter cadastral.

Limita vestică. Aceasta prezintă un mers ușor meandrat până in apropierea albiei majore a Ialomiței (pe cca 7 km lungime) după care devine rectilinie până atinge albia minoră a râului.

1.3. Istoricul cercetărilor

Teritoriul comunal Coșereni, așa cum a fost delimitat, ca parte integrală a Bărăganului Mostiștei nu a constituit până în prezent obiectul unor studii speciale. Studiile geologico-geografice, chiar și cele mai recente se referă la suprafețe mult mai întinse de teren.

Cât priveste Câmpia Română de Est căreia îi aparține și teritoriul de care ne-am ocupat primele referiri se fac după anul 1900 in lucrarea "La Valachie" întocmită de cunoscutul geograf francez Emmanuel de Martonne.

Mai multe considerații geomorfologice apar în lucrarea "Câmpia Română" întocmită de G.Vâlsan(1915).

Lucrări de amănunt incep să apară după 1924. Printre acestea menționăm "Vlăsia și Mostiștea" aparținând lui V.Mihăilescu, în care se fac analizele morfologice profunde.

Într-o serie de lucrări E.Liteanu (1952), T.Bamdrabur (1966), V.Mutihac și L.Ianesi (1974) mentionează că unitatea mare de relief Câmpia Română de Est, face parte în subraport geologic, din "Platforma Valahă" al cărui specific îl constituie soclul rigid din bază (format din cristalin metamorfic și roci magmatice) peste care se dipun mai multe cicluri de sedimentare.

Informații cu privire la vegetație apar in literatura de specialtitate sub semnătura lui P.Enculescu și a geobotanistului I.Serbănescu (1955) .

Privitor la învelișul de sol din Bărăganul Mostiștei, primele date sunt consemnate în harta generală a tipurilor genetice de sol (scara 1:2.500.000) intocmită de Gh.Murgoci (1911) . Informații se regasesc apoi in multe alte harți de sinteză (1:1.500.000; 1:1.000.000;1:500.000) datând din anii 1960, 1970 ca și harta solurilor României scara 1:200.000 recent îcheiată.

Date amănunțite apar desemenea în lucrarea "Cercetări pedologice în câmpia dintre Ialomița-Mostiștea-Lunca Dunării-Valea Jegălia" întocmită de T.Gogoașă (1956), cercetările fiind efectuate sub îndrumarea directă a profesorului N.Cernescu în campaniile de teren ale anilor 1950,1951 si 1952,la scara 1:50.000.