Cum se gestionează conturile bancare

Introducere

Prezenta lucrare de licenţă se intitulează „Gestiunea conturilor bancare” şi este structurată pe un număr de trei capitole.

Scopul lucrării este de a evidenţia care sunt modalităţile şi instrumentele utilizate în gestiunea conturilor bancare de către băncile comerciale în relaţiile cu clienţii.

Obiecivele lucrării sunt :

• Definirea conceptului de cont bancar şi identificare principalelor grupe de conturi bancare;

• Identificarea procedurilor de deschidere şi închidere a conturilor bancare;

• Evidenţiearea modalităţilor de plată prin intermediul conturilor bancare;

• Analiza comparativă privind gestiunea conturilor bancare.

Lucrarea de licenţă a avut la bază atât literatura de specialitate, cât şi regulamente şi norme metodologice elaborate de Banca Naţională a României cu privire la gestiunea conturilor bancare. Analiza conturilor bancare din cadrul capitolului III a avut la bază raporturile anuale elaborate de Banca Naţională a României în perioada 2009-2011.

În cadrul capitolului I intitulat „Conturile bancare-instrument de evidenţiere a monedei scripturale” sunt prezentate aspecte teoretice cu privire la conturile bancare, procedura de deschide şi închidere a unui cont bancar, precum şi modalităţile de plată utilizate în gestiunea conturilor bancare.

În cadrul capitolului II intitulat „Mijloace şi instrumente de plată utilizate în cadrul gestiunii conturilor bancare” este o analiză a conturilor bancare prin intermediul sistemului de e-bankin şi modalitatea de funcţionare a acestui serviciu electronic.

Capitolul III intitulat „Aplicaţie practică privind analiza comparativă a gestiunii conturilor bancare” prezintă analiza comparativă a conturilor de depozite şi economii din România, şi gestiunea conturilor bancare în cadrul BRD Group Societe Generale.

Capitolul I

Conturile bancare – instrumente de evidenţiere a monedei scripturale

1.1 Consideraţii generale privind conturile bancare

Marea majoritate a operaţiunilor bancare desfăşurate pentru clineţii băncii se reflectă în conturile bancare, care reprezintă un sistem de referinţă pentru reprezentarea raporturilor băncilor cu persoanele pentru care banca efectuează servicii. Contul bancar ca expresie a raporturilor dintre bancă şi client se defineşte prin mai multe ipostaze:

Relaţiile care se stabilesc între bănci şi clienţii acestora, materializate în operaţiunile bancare, se reflectă în sistemul conturilor bancare şi într-o formă agregată în bilanţul contabil al acestor instituţii. Contul bancar este un mecanism de constituire a resurselor şi de stingere a obligaţiilor clienţilor în procesul economic, a reflectării circuitelor în sistemele de plăţi şi compensări, a relaţiilor cu diverse entităţi pe plan naţional şi internaţional. Principala utilizare a conturilor este aceea de înregistrare, la un anumit moment, prin înscrierea unei sume într-o parte a contului şi la un alt moment în cealaltă parte a contului. Aceste operaţiuni asigură circulaţia informaţiei cu un anumit scop, acela de a reflecta decizia titularului de cont. Cele doua parţi ale conturilor bancare reflectă drepturi (creanţe) şi obligaţii (datorii) ale titularului de cont şi sunt denumite în contabilitate debit şi credit. Dacă titularii de cont sunt diferiţi avem de a face cu un transfer de proprietare asupra sumei băneşti (plata), iar informaţia este denumită informaţie-bani. Transferul de proprietate presupune irevocabilitatea plaţii care asigură finalitatea decontării şi stingerea de obligaţii. În orice moment, sumele cumulate (totalul) din debitul şi creditul contului se pot compensa şi rezulta un sold care reflectă poziţia patrimonială, adică volumul de creanţe sau obligaţii ale titularului.