INTRODUCERE CAPITOLUL I AGRICULTURA DIN ROMANIA IN CONDITIILE INTEGRARII IN UNIUNEA EUROPEANA 1.l Politica agricolă în Uniunea Europeană 1.2. Exigenţe ale integrarii agricole europene 1.3. Politica agricolă din România, criterii de dezvoltare in vederea aderării laUniunea Europeana 1.4. Agricultura românească si agricultura comunitară 1.5. Decalajul agriculturii românesti faţă de agricultura ţărilor UE şi soluţii de atenuare a decalajelor 1.6. Pregătirea agriculturii in vederea aderării in UE 1.7.Integrarea agriculturii româneşti în spaţiul Comunităţii Europene CAPITOLUL II DEZVOLTAREA ZONELOR RURALE PRIN CREDITARE EXTERNA 2.1. Dezvoltarea durabilă a agriculturii şi a spaţiului rural 2.2. Agricultura în mileniul trei 2.3.Globalizarea pieţelor agroalimentare 2.4. Probleme şi concesii privind agricultura României 2.5. Asistenţa financiară externă în domeniul agriculturii CAPITOLUL III PROGRAMELE PHARE IN ROMANIA 3.1. Programul PHARE în România 3.1.1. Conţinutul programului 3.1.2. Agenţia PHARE 3.2. Programul PHARE şi implementarea pentru dezvoltarea comunei Maliuc 3.2.1.Comuna Maliuc-prezentare generală 3.2.2. Situatia economică 3.3. Extinderea retelei de alimentare cu apă în zonele de Nord şi Sud ale comunei prin finanţare PHARE CAPITOLUL IV ALTERNATIVE LA PROGRAMUL PHARE PRIVIND DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIALA A COMUNEI MALIUC CONCLUZII BIBLIOGRAFIE 2
INTRODUCERE Agricultura românească se află la un nou inceput. Lumea satului, specialişti, toţi cei care se dăruiesc lucrării pământului speră într-un reviriment, într-o adevărată revoluţie, dar nu în una pe hârtie ca până acum, ci în una care să umple hambarele ţăranilor şi ale ţarii şi mesele tuturor. Obiectivul fundamental al programului de finanţare în acest domeniu al agriculturii îl constituie stoparea declinului, redresarea treptată şi asigurarea condiţiilor pentru relansarea agriculturii în concordanţă cu potenţialul natural, economic şi uman de care dispune România în scopul asigurării securitaţii alimentaţiei populaţiei şi pentru crearea de disponibilităţi destinate schimburilor economice internationale. PHARE a fost creat la începutul anului 1989 pentru Polonia şi Ungaria, primele două ţări din regiune care au renunţat la comunism şi economia centralizată. Scopul său era de a ajuta aceste două ţări în procesul de tranziţie de la regimul comunist la cel democratic (de aici vine şi numele său: Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy – Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstrucoţia Economiei. Obiectivele Programului PHARE au evoluat continuu. Astfel, în perioada 1989-1996, Programul PHARE a arătat o continuă flexibilitate în adoptarea sa la priorităţile aflate în plină schimbare şi caracter în procesul de reformă în fiecare dintre statele partenere. Întărirea capacităţii instituţionale şi administrative a ţărilor candidate este o cerinţă cheie pentru a putea deveni membre ale Uniunii, situaţie în care vor trebui să adopte, să aplice şi să urmărească respectarea acquis-ului comunitar. Scopul dezvoltării instituţionale este de a ajuta ţările candidate să creeze bazele instituţionale necesare aderării. Acest tip de sprijin reprezintă aproximativ 30% din bugetul PHARE în fiecare ţară candidată. Dezvoltarea instituţională nu este legată numai de armonizarea legislaţiei ţării candidate cu cea a Uniunii Europene. Se referă, de asemenea, şi la modul în care legislaţia este pusă în practică şi respectată. Acesta implică pregătirea unui număr mare de funcţionari publici, oficiali şi experţi, de la judecători şi inspectori financiari până la inspectori de protecţia mediului şi statisticieni. Asistenţa acordată prin PHARE ia în general forma finanţărilor nerambursabile şi nu a împrumuturilor. Ajutorul financiar este acordat fie în mod independent de către Comunitate, fie prin co-finanţare din partea statelor membre, a Băncii Europene de Investiţii, a unor ţări terţe sau a unor organisme din ţările beneficiare. Alocările indicative multianuale sunt stabilite de către Comisia Europeană pe baza, în principal, a populaţiei şi a PIB pe cap de locuitor, dar şi prin luarea în considerare a performanţelor, nevoilor, capacităţii de absorbţie si progresului înregistrat în implementarea Parteneriatului de Aderare. Scopul acestor investiţii este crearea de locuri de muncă, creşterea nivelului competitivităţii şi în general o mai bună calitate a vieţii pentru locuitorii acestor regiuni. În Uniune există, de altfel, o politică a solidarităţii cu regiunile mai puţin dezvoltate şi cu oamenii care trăiesc acolo. Programul PHARE se concentrază asupra a trei sectoare în România : dezvoltarea regională, dezvoltarea instituţională şi sprijinirea investiţiilor în vederea implementării acquis-ului comunitar. Fiecare dintre aceste sectoare vizează diferite obiective, în funcţie de natura sectorului, obiectivele repezentând aşadar, rezultatele scontate care trebuie să fie obţinute prin aplicarea programului. Una dintre cele mai importante provocări ale integrării pentru ţările candidate o constituie în mod cert necesitatea întăririi capacităţii administrative şi juridice în vederea implementării acquis-ului comunitar. Încă din 1998, Comisia Europeană a mobilizat importante resurse umane şi financiare utilizând mecanismele de twining. Procesul de twining, finanţat prin Programul PHARE, are ca obiectiv pregătirea funcţionarilor publici şi acordarea de expertiză ţărilor candidate. Astfel între 2008-2012, în ţara noastră au fost derulate 132 de proiecte de twining, acoperind o arie larg de domenii: justiţie şi afaceri interne; piaţă internă; mediu, reforma administraţiei publice; agricultură; acordarea de suport pentru managementul Fondurilor Structurale şi cercetare. Prin programul PHARE au fost alocate anual fonduri pentru acoperirea unei părţi din contribuţia de participare la programele comunitare: Socrates, Leonardo da Vinci, Cultura 2000, Combaterea discriminării, Combaterea excluziunii sociale, Programul multianual pentru întreprinderi şi spirit antreprenorial, Euratom şi altele. Rata de absorbţie a fondurilor PHARE a fost stabilă, situându-se la 97% încă din anul 2000. Implementarea proiectelor este însă de cele mai multe ori întârziată comparativ cu termenele fixate prin Memorandumurile de Finanţare, întârzieri care sunt încheiate în ultimii 2 luni ale perioadei de contractare, lăsând astfel doar un an pentru implementare, ceea ce este puţin pentru majoritatea proiectelor. Agricultura României trebuia astfel pregatită în perioada de răgaz până la aderare astfel incât să ajungă treptat la un sistem de susţinere similar cu cel viitor al Uniunii Europene orientat prioritar spre spaţiul rural. In Capitolul 1 este dezbatută agricultura în România din perspectiva integrării în Uniunea Europeana, exigenţele integrării, decalajele dintre agricultura românească şi agricultura Uniunii Europene şi dezvolatrea durabilă a agriculturii şi a spaţiului rural. Procesul de negociere în ceea ce priveşte agricultura este foarte complicat, iar interesul pentru aderare al României a fost reprezentat în primul rând de garanţia unei stabilităţi politice şi economice. Tendinţa dominantă cu care se manifestă pe piaţa este aceea a egalizării şi omogenizării atitudinilor, comportamentelor consumatorilor şi grupurilor.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
