INTRODUCERE 4 CAPITOLUL I FENOMENUL TERORIST 5 1.1. Istoric-caracteristici si definitie 5 1.2. Tipologia terorismului 10 1.3. Delimitari conceptuale 12 1.4. Clasificari 15 1.5. Obiectivele si motivatiile actiunilor teroriste 21 1.6. Caracteristicile si modelul actiunilor teroriste 24 1.7. Tendinte ale terorismului 36 CAPITOLUL II COMBATEREA TERORISMULUI 42 2.1. Obiective si nivele de combatere 42 2.2. Modalitati de actiune in combaterea fenomenului terorist 48 2.3. Structura organizatiilor teroriste si liderii lor 50 2.4. Organisme internationale de combatere a terorismului 58 CAPITOLUL III FORME SI PROCEDEE SPECIFICE ALE ACTIUNILOR TERORISTE SI CONTRACARAREA ACESTORA 59 3.1. Forme şi procedee specifice acţiunilor teroriste 59 3.2. Forme şi procedee specifice acţiunilor teroriste executate în situaţii de criză 64 3.3. Forme şi procedee specifice acţiunilor teroriste executate în situaţii de război 65 Concluzii 69 Bibliografie 71
INTRODUCERE Una din definiţiile uzitate de Guvernul S.U.A. (în fapt, o definiţie uşor modificată a lui James Adams din 1980) considera că: “Terorismul reprezintă ameninţarea cu violenţa sau folosirea violenţei în scopuri politice de către indivizi sau grupuri, indiferent dacă acţionează pro sau contra autorităţilor guvernamentale existente, când aceste acţiuni au intenţia de a şoca, intimida sau consterna un grup ţintă mai larg decât victimele imediate.Terorismul este relaţionat cu indivizi sau grupuri care urmăresc răsturnarea regimurilor politice, corectarea unor deficienţe sociale percepute de grupurile respective sau erodarea ordinii publice internaţionale Este important de notat că amprenta ideologică şi comportamentală a teroriştilor relevă mult mai multe lucruri despre ei decât doctrinele la care clamează apartenenţa. Doctrinele de bază, de consum politic arareori mandatează violenţa teroristă, chiar dacă sunt privite din prismă extremistă. Dacă scopul tactic sau obiectivul imediat al unui grup terorist îl reprezintă crearea terorii, nu distrigerea, scopul srategic îl constituie folosirea panicii, a dirijării mulţimii publice generate de starea de teroare ce poate obliga puterea la concesii politice pe linia scopurilor propuse. Văzut din această perspectivă, terorismul poate fi înţeles ca o tactică psihologică ale cărei elemente determinante sunt frica şi publicitatea CAPITOLUL I FENOMENUL TERORIST 1.1. Istoric-caracteristici si definitie Marea dificultate în definirea terorismului nu constă în tendinţa de generalizare a unei tehnici de aplicare a violenţei – care, în principiu, ar putea fi utilizată de oricine, în toate tipurile de relaţii şi situaţii conflictuale - ci, mai degrabă, la limitarea denumirii la anumiţi factori, numai la anumite tipuri de conflicte . Unii teoreticieni consideră că aproape orice act de violenţă poate fi inclus în categoria terorismului, cu toate că pot apărea o serie de confuzii din cauza comportamentului aparent similar al unui individ care, din considerente politice, comite un act violent, în raport cu comportamentul unui criminal de drept comun sau al unui dezechilibrat mintal. De asemenea, din cauza implicaţiilor morale, tentativele de definire a conceptului pornesc de la supoziţia că unele tipuri de violenţă politică sunt justificabile, în timp ce altele nu. Prin noţiunea de “teroare” - luată de sine stătător - se înţelege o stare de teamă extremă care înspăimântă, tulbură şi paralizează. Această teamă colectivă poate fi indusă şi prin “terorizare”, adică prin practicarea ameninţării cu violenţa sau folosirea acesteia. La rândul ei, violenţa este definită drept recurgerea la forţă de către un individ sau grup, în vederea prejudicierii integrităţii unor persoane sau bunuri. Cu toate că acest gen de manifestări au apărut încă din antichitate, verbul “a teroriza” a intrat în vocabularul limbii franceze abia în secolul al XVIII-lea . Legătura dintre actul “terorizării” şi “terorism”, în sensul actual al termenului, a apărut mult mai târziu, dar chiar şi aşa nu există un consens privind relaţia dintre aceşti termeni. Opiniile cele mai polarizate sunt cele conform cărora teroarea poate surveni fără terorism şi respectiv, că teroarea este cheia care declanşează terorismul.
1. Bari, Ion, “Globalizarea şi probleme globale”, Editura Economică, Bucureşti,2001 2. BLIDARU, Horaţiu, Terorismul înainte şi după 11 septembrie 2001, în Psihologia & Mass Media, Editura A.N.I., nr.2/2002 3. Cheţe, Emil, general de brigadă (r.) dr., Conflicte asimetrice, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2002; 4. CRISTEA, Dumitru, Tratat de psihologie socială, Editura Pro Transilvania, 2001 5. DRAGOMAN, Ion, Terorismul în dreptul internaţional, Bucureşti, 2001 6. MARRET, Jean- Luc, Tehnicile terorismului, Editura Corint, Bucureşti, 2002 7. Moisescu, Gabriel-Florin, căpitan-comandor conf. univ. dr., Andreescu, Anghel, chestor şef prof. univ. dr., şi Antipa, Maricel, colonel dr., Aspecte militare şi cerinţe ale luptei împotriva terorismului, proliferării armelor de distrugere în masă şi a crimei organizate, curs de informaţii militare (partea I) nepublicat, Facultatea de Comandă şi Stat Major, Universitatea Naţională de Apărare, Bucureşti, 2004; 8. Mureşan, Mircea, general conf. univ. dr., şi Toma, Gheorghe, general de brigadă prof. univ. dr., Provocările începutului de mileniu, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2003; 9. MORAR Ecaterina, Psihologie şi situaţie, editura Paideia, Bucureşti, 2003 10. Simileanu, Vasile, Asimetria fenomenului terorist, Editura TopForm, Bucureşti, 2003; 11. Simileanu, Vasile, Radiografia terorismului, Editura TopForm, Bucureşti, 2003; 12. Troncotă, Cristian şi Blidaru, Horaţiu, Careul de aşi. Serviciile secrete ale Marii Britanii, SUA, Rusiei, Israelului, Editura Elion, Bucureşti, 2003; 13. Vasile, Popa, Implicaţiile globalizării asupra securităţii naţionale, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2005; 14. Zulean, Marian, Armata şi societatea în tranziţie, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
