INTRODUCERE 3 CAPITOLUL I 4 POPULAŢIA ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR 4 1.1. Noţiuni generale 4 1.2. Calitatea vieţii şi factorii ce o influenţează 6 1.3. Asigurarea stării de sănătate a populaţiei 7 1.4. Dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos 12 1.4.1. De la drepturile omului la drepturile popoarelor 12 1.4.2. Consacrarea internaţională şi conţinutul dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos şi echilibrat 14 1.4.3. Consacrarea dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos în legislaţia română 17 1.5. Populaţia şi mediul înconjurător în reglementările internaţionale 20 CAPITOLUL II 22 DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS, ECHILIBRAT ECOLOGIC 22 2.1. Problema dreptului la un mediu sănătos 22 2.2. Consacrarea legislativă a dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic 26 2.3. Recunoaştere dreptului oricărei persoane la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic 31 2.4. Garanţiile dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic 33 2.5. Dreptul la un mediu sănătos în constituţiile statelor europene 39 2.5. Dreptul la un mediu sănătos în reglementările europene 41 2.6. Dreptul la un mediu sănătos în construcţiile statelor europene 43 CAPITOLUL III APLICAREA PRINCIPIILOR ECOLOGICE ÎN DESFĂŞURAREA DIFERITELOR ACTIVITĂŢI ÎN AŞEZĂRILE UMANE 45 3.1. Procedura de reglementare a activităţilor cu impact asupra mediului 45 3.3. Desfăşurarea activităţilor de construcţii în aşezările umane, cu respectarea reglementărilor de protecţie a mediului 53 3.4. Activităţi de producţie şi de prestări de servicii cu implicaţii directe asupra sănătăţii oamenilor si a calităţii mediului înconjurător 57 3.4.1. Evaluarea conformităţii produselor din domeniile reglementate 57 3.4.2. Regimul produselor nealimentare şi al serviciilor periculoase pentru om şi mediu 58 3.4.3. Răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte 59 3.4.4. Producţia, circulaţia şi comercializarea alimentelor 61 3.4.5. Regulile şi principiile producţiei agroalimentare ecologice 65 3.4.6. Activităţi cu organisme modificate genetic şi cu produse rezultate din acestea 66 3.5. Răspunderea juridică pentru prejudicii aduse sănătăţii umane şi mediului 67 CAPITOLUL IV 70 POLUAREA RADIOACTIVĂ ŞI PROTECŢIA ÎMPOTRIVA RADIAŢIILOR 70 4.1. Supravegherea stării de sănătate a personalului expus profesional la radiaţii si a populaţiei; monitorizarea radioactivităţii mediului 70 4.2. Cooperarea internaţională în domeniul aplicaţiilor paşnice ale energiei nucleare 75 4.4. Prevenirea si reprimarea actelor de terorism nuclear 89 4.5. Controlul internaţional al armelor nucleare şi al celorlalte arme care folosesc diferite forme de energie si substanţe de distrugere în masă 92 CONCLUZII 98 BIBLIOGRAFIE 101
INTRODUCERE Din cele mai vechi timpuri, omul a încercat să modeleze natura ale cărei legi aspre trebuiau respectate pentru a supravieţui. În ultimele două secole s-a făcut însă simţită, prin comportament şi concepţie, încercarea omului de a domina natura, de a utiliza în folos propriu toate bogăţiile naturale, accentuându-se progresiv conflictul dintre procesele ciclice naturale ale ecosferei şi cele liniare ale tehnologiilor create şi susţinute de civilizaţia umană, ajungându-se la „criza ecologică". Cauzele acestei crize se datorează, în primul rând, dezvoltării civilizaţiei industriale de la mijlocul secolului al XIX-lea, care a produs modificări profunde şi accelerate mediului înconjurător. Din ce în ce mai mult, resursele naturale au fost solicitate, s-au extins suprafeţele cultivate şi s-au schimbat sistemele de cultură, s-au făcut despăduriri masive pentru obţinerea de masă lemnoasă şi de terenuri noi pentru agricultură, s-a intensificat utilizarea păşunilor, s-a dezvoltat mult exploatarea subsolului, în acelaşi timp, civilizaţia industrială a făcut posibilă şi necesară o creştere demografică rapidă, a însemnat o puternică dezvoltare a procesului de urbanizare, a creat mari aglomerări umane pe spaţii tot mai restrânse, situându-1 pe om în condiţii de viaţă cu totul noi. Dobândind posibilitatea de a transforma natura, omul nu şi-a pus mult timp problema de a proceda raţional, în condiţii normale de echilibru şi dezvoltare a vieţii. El a sesizat destul de târziu că este creaţia şi creatorul mediului său înconjurător care îi asigura existenţa biologică şi, totodată, cea intelectuală. Exploatarea iraţională, în primul rând, a resurselor regenerabile (păduri, floră, faună etc.), apoi a celor neregenerabile (bogăţii minerale ale subsolului) a accentuat efectul nociv al acţiunilor omului asupra naturii. Folosindu-se pe scară largă ştiinţa şi tehnologia în scopul dezvoltării industriale, s-a ignorat necesitatea păstrării în permanenţa a unui echilibru între satisfacerea nevoilor materiale proprii în continuă creştere şi protecţia tuturor factorilor mediului înconjurător. După cum apreciază Barry Commener, „degradarea mediului înconjurător se datorează unui neajuns al activităţii umane". CAPITOLUL I POPULAŢIA ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR 1.1. Noţiuni generale Termenul de populaţie se foloseşte pentru a desemna un ansamblu de indivizi care aparţin unei anumite specii şi care ocupă un teritoriu determinat. Pornind de la această definiţie, putem considera ecosistemul uman ca o entitate cu propriile sale relaţii cuprinzând, la nivel naţional, două sisteme aflate în interacţiune: sistemul populaţiei umane şi sistemul fizic. Dacă ambele formează, stricto sensu, diferite ecosisteme umane (sat, oraş, metropolă etc.), interacţiunea acestora cu sistemul mediului social, ne conduce lato sensu la un socio-ecosistem, adică la o ţară. Din punct de vedere teoretic, populaţia ne apare ca un sistem caracterizat de mai mulţi factori: repartiţia spaţială a indivizilor, tabelul de creştere şi descreştere, supravieţuire şi piramida vârstelor, raportul dintre sexe, sănătate, educaţie şi instrucţie, cooperare regională şi internaţională. Din punct de vedere juridic, populaţia este un subiect de drept de o deosebită importanţă. In prezent, populaţia pune cele mai mari probleme din cauza creşterii într-un ritm nemaiîntâlnit, mai ales în ţările mai puţin dezvoltate. „Explozia demografică" este un fenomen de creştere produs între anii 1850-1900 în ţările dezvoltate, unde astăzi a încetat, manifestându-se cu putere în celelalte ţări ale lumii. Din cauza dificultăţilor economice pe care Ie creează, acest fenomen este privit cu îngrijorare de viitorologi, căutându-se pentru ameliorarea lui diferite soluţii. La Conferinţa internaţională privind populaţia ţinută în Mexic în august 1984, se aprecia că din cauza creşterii populaţiei, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, s-a produs epuizarea resurselor naturale mai repede decât pot fi ele regenerate, reducându-se astfel productivitatea şi subminând dezvoltarea. Corelaţiile dintre nivelurile populaţiei şi baza de resurse naturale sunt complexe. Politica, tehnologia şi instituţiile determină efectele creşterii populaţiei. Aceşti factori pot fi cauza deosebirii dintre un mediu natural supus presiunii şi un grad ridicat de deteriorare şi unul care poate furniza bunuri unui număr mult mai mare de oameni.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
