Elaborarea Proiectelor de Bugete Publice în România

1. ORGANIZAREA BUGETARĂ ÎN ROMÂNIA

1.1. Conţinut şi intepretări privind sistemul bugetar şi componentele sale

Finanţele publice reprezintă rezultatul unui proces istoric îndelungat, determinat de evoluţia vieţii sociale, dezvoltarea forţelor de producţie şi a relaţiilor economice, iar bugetul reprezintă o categorie fundamentală a finanţelor, abordat de literatura de specialitate atât din punct de vedere juridic cât şi din punct de vedere economic.

Din punct de vedere juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. Definiţia relevă necesitatea aprobării parlamentare a indicatorilor bugetari, această abordare subliniind totodată faptul că bugetul este un act de previziune a resurselor publice şi a modului de utilizare a acestora.

Cea de-a doua abordare, economică , a conceptului de buget subliniază corelaţiile macroeconomice şi, în special, legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut, exprimând relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere în procesul constituirii şi distribuirii fondului bugetar, conform obiectivelor de politică economică şi socială promovate. Relaţiile bugetare se manifestă în dublu sens: pe de o parte ca relaţii de mobilizare a resurselor băneşti la dispoziţia statului, iar pe de altă parte ca relaţiile prin care se repartizează aceste resurse către utilizatorii lor.

Teoria economică modernă consideră bugetul ca o variabilă esenţială în determinarea produsului intern brut şi a nivelului folosirii resurselor. În acest context politica bugetară generează numeroase dispute, iar efectele acesteia sunt adesea contradictorii.

În literatura de specialitate s-a susţinut în legatură cu apariţia bugetului în cadrul finanţelor publice moderne, că atât noţiunile de buget cât şi de proces bugetar au apărut în Anglia, de unde au fot preluate de francezi la începutul secolului XIX.

Etimologic cuvântul buget provine din expresiile “bouge” şi “bougette” care în limba franceză înseamnă punguţă sau săculeţ. În limba engleză prin cuvântul “budget” se înţelegea punga (mapa) în care erau aduse la parlament documetele referitoare la situaţia veniturilor şi cheltuielilor statului.

În ţara noastră, “condica de venituri şi cheltuieli” din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu şi “sămile visteriei” din timpul lui Nicolae Mavrocordat, reprezintă forme embrionare ale bugetului de stat.

În limba română noţiunea de buget a fost introdusă de expresia “bugea”, utilizată pentru prima dată în Regulamentele Organice ale Ţării Româneşti şi Moldovei. Bugetul a fost ulterior definit în cadrul preocupărilor pentru contabilitatea publică din 1864, care a prevăzut că “toate veniturile statului şi cheltuielile pentru îndeplinirea osebitelor servicii, aşezate coform legilor trebuie autorizate pentru fiecare an de o lege anuală de finanţe şi formează bugetul general al statului

Legile de contabilitate publică din 1903 şi 1929 au prevăzut că bugetul este actul prin care sunt prevăzute şi prealabil adoptate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii publice

Trecerea la economia de piaţă a determinat o nouă concepţie în organizarea sistemului bugetar din ţara noastră, prin renunţarea la formula bugetului unic de stat şi introducerea noţiunii de buget public naţional, care cuprinde bugete distincte aprobate şi executate în condiţii de deplină autonomie.

Literatura de specialitate relevă sinonimia sintagmelor “sistem bugetar” şi respectiv “buget public naţional”, întrucât ambele fac referire la totalitatea bugetelor care se întocmesc şi se înfăptuiesc într-un an financiar la nivelul unui stat.

Bugetul public naţional a fost definit de–a lungul timpului în diferite feluri, atât prin actele normative adoptate în materie, cât şi în doctrina clădită pe reglementări numeroase, aduse cu privire la relaţiile deosebit de complexe care formează bugetul de stat şi celelalte componente ale bugetului public.

Bugetul general consolidat a fost definit ca fiind instrumentul în care îşi găsesc reflectarea toate resursele financiare publice şi cheltuielile publice, legea organică a finanţelor publice prezintă structura bugetului general consolidat, ca fiind compusă din următoarele subsisteme: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz; bugetele instituţiilor finanţate integral din venituri proprii; bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice; bugetul fondurilor externe nerambursabile.