I. Definitii, Generalitati Inca din vremuri indepartate oamenii au fost preocupati de reglementarea relatiilor dintre ei cu ajutorul unor norme alcatuite cu scopul de a dirija viata indivizilor si a comunitatilor umane, in functie de interesele si idealul uman al vremii. Intrebarea care ne vine in minte cand vorbim despre reguli si norme este: De la ce plecam si ce caracteristici ar trebui sa aiba pentru a se putea impune? La baza constituirii acestor norme au stat intotdeauna valorile promovate in diferite momente istorice si in diferite zone ale globului, valori constituite pe temeiul conceptiilor dominante vehiculate in societatea respectiva despre sursa, valoarea si sensul existentei umane. Implementarea normelor si persistenta acestora intr-o societate este strans legata de caracteristicile pe care o norma este necesar sa le aiba: a) sa delimiteze, pentru toti si pentru fiecare in parte obligatii, interdictii, permi-siuni; b) sa fie recunoscute de toti sau de cel putin o majoritate; c) sa prevada sanctiuni pentru impunerea lor in folosul comunitatii; Pentru a putea face o incursiune in lumea eticii, trebuie mai inainte sa dobandim o intelegere adecvata a sensului si semnificatiei termenilor care intra in campul semantic al domeniului. La nivelul simtului comun conceptele etica si morala sunt adesea confundate ori utilizate inadecvat. De aceea, vom preciza in cele ce urmeaza originea termenilor si interpretari cu privire la etica sociala a diferitor personalitati marcante ale lumii. Inca din antichitate s-a configurat ideea dupa care etica are ca fundament reflectia asupra aspectelor practice ale cunoasterii si actiunii, aceste aspecte vizand deprinderea prin invatare, respectiv educarea unor capacitati privind vointa si spiritul omului. Termenii etica si morala au, la inceputurile utilizarii lor, anumite similitudini. Ei provin din doua culturi diferite: cultura greaca si cea latina. Astfel, termenuletica provine din filosofia greaca(ethos = lacas, locuinta,locuire si ethicos = morav, obicei, caracter), in timp ce termenulmorala provine din limba latina (mos- mores- moralis = obicei, datina, obisnuinta). Chiar daca initial cei doi termeni au circulat cu relativ acelasi inteles,filosofia moderna si contemporana le-au separat semnificatiile, astfel ca cei mai multi eticieni considera etica dreptdisciplina filosofica ce studiaza morala, in timp ce aceasta din urma are semnificatia de obiect al eticii, fenomen real, colectiv si individual, cuprinzand valori, principii si norme, aprecieri si manifestari specifice relatiilor interumane si supuse exigentei opiniei publice si constiintei individuale. In Problemele de etica, V. Macoviciuc defineste etica drept "teoria filosofica si/sau stiintifica asupra moralei, adica ansamblul constructelor conceptuale prin care se explica structura,temeiurile si rigorile experientelor practico-spirituale ce constituie planul moralitatii traite, reale. Riguros vorbind - mai spune autorul - morala este obiectul de studiu al eticii, chiar daca in intrebuintarea lor cotidiana cei doi termeni pot avea aceleasi semnificatii" Pentru inceput, putem considera etica fiind stiinta ethosului (a moralei), a binelui/raului (Socrate, Platon, Cicero), a fericirii, a virtutii (Aristotel), a placerii (Aristip), a idealului social. Etica a aparut ca ramura distincta a cunoasterii, datorita lui Socrate. Ca disciplina stiintifica ea exista din timpul lui Aristotel, care a ridicat etica la nivelul "demnitatii stiintelor". Etica este definita ca "stiinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legaturile lor de dezvoltare istorica, cu continutul lor de clasa si cu rolul lor in viata sociala, totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare ideologiei unei clase sau societati". Etica reprezinta forma de cunoastere si legitimare in constiinta prin intermediul normelor si imperativelor morale, a unor acte si fapte omenesti. In dictionarul sau de filosofie, Pavel Apostol, propune urmatoarea definitie: " Disciplina filosofica care studiaza problemele practice si teoretice ale moralei" , in timp ce in dictionarul sau de filosofie, Didier Julia prefera sa denumeasca disciplina cu termenul morala, definind-o ca "stiinta binelui si a regulilor actiunii umane" si ca "stiinta a scopurilor vietii, a principiilor de actiune" . G. E. Moore, in Principia Ethica , sustine ca "problema cum trebuie definit "bun" e cea mai importanta problema a eticii. Ceea ce e semnificat de cuvantul "bun" e, de fapt, (cu exceptia opusului sau, "rau") singurul obiect simplu de cercetat specific eticii" . Autorul subsumeaza acestei categorii centrale a eticii termeni precum "virtute", "viciu", "datorie", "corect", "trebuie", precizand ca atunci cand formulam enunturi ce cuprind acesti termeni, sau cand discutam adevarul lor, discutam probleme de etica .
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
