Evoluția Comunităților Europene în Context Internațional

R E Z U M A T

Lucrarea ”Procedura falimentului privind preluarea bunului societăţii comerciale falite în contul creanţei, suportarea cheltuielilor de procedură” este structurata pe trei capitole, fiecare avand rolul de a evidentia procedura falimentului privind preluarea bunului societăţii comerciale falite în contul creanţei precum şi, suportarea cheltuielilor de procedură.

In primul capitol, prin Proiecte de organizare politică a unei Europe unite, Încercările de organizare politică a Europei in perioada interbelică, cat si prin Integrarea europeană după cel de al doilea război mondial , am acordat o atentie deosebita ideilor unor spirite luminate din Evul Mediu si din perioada interbelica care s-au materializat si au condus in final la garantarea egalităţii, securităţii şi suveranităţii confederale; crearea de alianţe militare; înfăptuirea uniunii vamale; stabilirea unei monede comune; punerea în valoare în comun a coloniilor statelor membre; respectarea civilizaţiilor fiecărui stat; protejarea minorităţilor naţionale.

Al doilea capitol, intitulat Înfiinţarea Comunităţilor Europene am adus in prim plan premisele infiintarii unor organizaţii europene ce au condus la constituirea unor organe supranaţionale cu competenţa de a lua decizii în anumite domenii şi de a le impune statelor membre, în considerarea ideii de edificare a unei Europe politice, pornind de la constituirea unei Europe economice, facand referire la Comunitatea Europeana A Cărbunelui Şi Oţelului, Comunitatea Economica Europeana Şi Comunitatea Europeana A Energiei Atomice.

In al treilea capitol, Evolutia Comunitatilor Europene, am subliniat despre importanta Infiintarii Comunitatilor Europene, Tratatul de fuziune de la Bruxelles, Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, AGENDA 2000, Reuniunea de la Nisa, Convenţia privind viitorul Europei, despre Principalele prevederi ale Tratatului Constituţional , cat si despre Consiliul European de la Bruxelles.

CUVINTE - CHEIE: integrare regionala, piaţa comună, uniunea vamală, comunitate europeana, tratat.

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢIUNI GENERALE

1.1. INTRODUCERE

deea europeană are o îndelungată şi laborioasă tradiţie, ea preocupând din timpuri îndepărtate gânditori luminaţi, promotori ai progresului şi vizionari. Europa, plasată ca o peninsulă a marelui continent asiatic, reprezintă leagănul civilizaţiei. Ea a dat omenirii inestimabile valori în toate domeniile preocupărilor umane. Practic, întreaga lume a preluat sau încearcă să preia valorile şi civilizaţia europeană.

Tot în Europa a apărut şi se desfăşoară şi cel mai vechi, mai dinamic şi mai complex proces de integrare regională. Mai mult chiar, în Europa au fost constituite două sisteme de integrare, unul continental şi unul atlantic, conturate în contextul războiului rece. În construcţia europeană au fost luate în considerare şi politica externă şi de securitate comună, iar NATO, în noile condiţii geo-politice a trecut şi trece prin profunde transformări.

Dezbaterile despre construcţia europeană se înscriu într-un spectru larg de problematici, de la politica socială până la competenţele majore rămase statelor naţionale. ”Cealaltă Europă”, ieşită de după cortina de fier, bate la porţile Occidentului, exprimându-şi voinţa de aderare la structurile europene şi euro-atlantice. Argumentele ei sunt variate, de la cele de natură istorică (Yalta) până la „vidul de securitate” şi riscurile unui Est instabil. De partea sa, Occidentul răspunde nuanţat şi pe etape; cu asistenţă tehnică şi strategii de preaderare (PHARE, acorduri economice), în cazul Uniunii Europene; cu structuri de dialog (Parteneriatul pentru pace, Consiliul de cooperare nord-atlantic), în cazul NATO.

Pentru popoarele din Europa centrală şi orientală vremea tranziţiei este deosebit de grea. Integrarea şi mondializarea condiţionează într-o mare măsură guvernarea economică şi politică a statelor din fostul sistem comunist. Reformele de tot felul impun uneori mutaţii dramatice. La rândul ei, Uniunea Europeană, dincolo de faptul că-şi are propriile semne de întrebare, în genul procesului de luare a deciziilor sau efectele mondializării referitor la extinderea spre Est, nu poate trece cu vederea diferenţele în dezvoltarea economică sau problemele specifice politicii sale agricole, acestea putând zdruncina serios fondurile structurale. După mai bine de patru decenii Europa este o zonă geografică în care fiecare popor îşi are viaţa sa naţională, valorile sale particulare, iar economiile statelor n-au nici aceleaşi structuri, nici aceleaşi atuuri, nici aceleaşi forţe.

1.2. PROIECTE DE ORGANIZARE POLITICĂ A UNEI EUROPE UNITE

Începând cu finalul Evului mediu şi continuând în toate epocile, spirite luminate au gândit diverse modele de organizare politică a Europei.

Dante Aligheri (1265-1321), poet şi diplomat florentin, este probabil primul care într-un Ev mediu încă în desfăşurare a gândit la o Putere supremă care să arbitreze litigiile între monarhii feudali, dar cu respectul „diversităţii de popoare şi obiceiuri”.

Pierre Dubois, prin Tratatul de politică generală sugerează constituirea unei Republici creştine.

George Podiebrad (1420-1471) lansează ideea unui sistem politic european compus din Adunare, Curte de Justiţie, buget comun, armată comună, proceduri, funcţionari etc.

În secolul Renaşterii nu apar idei în sensul unităţii politice a Europei. Machiavelli promovează o „etică a puterii pusă în serviciul naţiunilor”.

Emeric Crucé, preot şi matematician, elaborează în 1623 o lucrare în care consideră că se pot organiza pacea europeană, economia şi comerţul, printr-o adunare permanentă cu sediul la Veneţia, care să reunească reprezentanţi din statele creştine.

Sully (1560-1641), ministrul lui Henric IV, proiectează o Europă compusă din 15 state.

William Penn (1644-1718), sugerează o guvernare a Europei printr-o Dietă compusă din reprezentanţii statelor.