Introducere 3 I. Depresia ca fenomen cotidian 4 I.1. Conceptualizarea depresiei 4 I.2. Simptomele și clasificarea depresiei 6 I.3. Diagnosticarea depresiei 12 I.4. Diagnostic diferenţial în tulburările depresive 21 I.5. Cauzele și prevalența depresiei 27 I.6. Evoluție și prognostic 35 I.7. Evaluarea depresiei și tratament 39 II. Studiu aplicativ a manifestărilor defensive la suferinți depresivi 47 II.1. Valorile promovate ale studiului 47 II.2. Obiective 48 II.3. Eșantionarea 48 II.4. Ipoteze 49 II.5. Desfășurarea cercetării 49 II.6. Descrierea probelor psihologice utilizate 50 III. Prezentarea, analiza si interpretarea datelor 53 III.1. Analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor obținute la ipoteza 1 53 III.2. Analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor obținute la ipoteza 2 57 III.3. Analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor obținute la ipoteza 3 61 III.4. Concluzii 63 IV. Studii de caz 64 Bibliografie 87
INTRODUCERE Interactionam zilnic si ne confruntam cu diferite stari afective, printre care se prezintă și un fenomen cotidian precum este depresia. Aceasta traire conditioneaza schimbari la nivel fizic si emotional. Prezumțiile cu care traieste omul, m-au orientat spre a face alegerea asupra temei cercetate, unde am si exemplificat cu ajutorul studiilor de caz, depresia in cazul dependentilor de jocuri de noroc, considerand ca este un subiect tot mai des intalnit in timpul zilelor noastre, cand principalul mijloc de realizare il constituie mijloacele necuvenite si imbogatirea prematura datorita lipsei locurilor de munca din aceaste vremuri. Pot spune ca depresia ce se datoreaza jocurilor mai sus mentionate se regaseste atat in cazul tinerilor cat si in cazul indivizilor ce au depasit prima tinerete. Prin intermediul studiilor de caz pe care le-am exemplificat am vrut sa arat atat stadiile prin care trece individul in cauza in cadrul suferintei, cat si pasii prin care acesta este corectat si ajunge sa scape de traumele suferite datorita jocurilor de noroc. Partea cea mai interesanta a acestei lucrari o constituie pasii realizati de individ in cadrul dependentei acestuia, fapt pe care el nu il vede ca pe un viciu creator de dependent, ci il vede ca pe o placere, ce nu creaza probleme in viata acestuia. Psihologul este persoana care are capacitatea de a dovedi ca orice persoana merita inca o sansa si orice greseala realizata de aceasta poate fi corectata cu ajutorul buneivointe celui in cauza. Depresia nu constituie o problema psihiatrica, ci este o stare provocata de modificarile aparute in viata oamenilor, ea putand fi corectata doar prin modalitati cunoscute de psihologi. Pentru depasirea acestei probleme este necesara respectarea intocmai a indicatiilor prevazute de acesta, iar orice pas ce nu este respectat intocmai face ca rezultatul sa nu fie cel asteptat. Vreau sa atrag atentia ca in acest caz nu este necesara internarea, iar putea trece in totalitate peste aceste probleme, pacientul trebuie sa urmeze toate sedintele impuse de psihologul sau. In cadrul acestor sedinte se pot vedea inca primele rezultate chiar dupa prima sedinta, cand individul incepe sa scape de starile de agitatie, neliniste, nervozitate si incepe sa coopereze treptat cu psihologul, fapt ce denota ca pacientul isi recapata “libertatea de altadata”. Pentru ca sedintele sa aibe un rezultat pozitiv, acestea trebuie sa fie tratate cu foarte multa atentie si rabdare.Pacientul nu trebuie grabit pentru a avea rezultate rapide, ci trebuie ca fiecare pas in cadrul intalnirilor sa fie lent si bine pregatit din timp pentru ca scopul sa fie cel contat. I. Depresia ca fenomen cotidian I.1. Conceptualizarea depresiei Depresia este o problemă de sănătate publică majoră care ne afecteazǎ, într-o mǎsurǎ mai mare sau mai micǎ, pe toţi, cel puţin o datǎ în viaţǎ. Ea ocupǎ locul doi pe lista celor mai întâlnite afecţiuni medicale, fiind depăşitǎ doar de hipertensiunea arterialǎ. Se estimeazǎ cǎ cel puţin unul din zece pacienţi care se prezintǎ la medic suferǎ de depresie. Din nefericire, majoritatea cazurilor rǎmân nerezolvate. Constituind o problemǎ majorǎ de sǎnǎtate publicǎ, aceastǎ durere moralǎ, psihicǎ este deosebit de intensǎ, asociindu-se în general cu anxietatea. Pacientul depresiv trǎieşte cu impresia de neputinţǎ, de inutilitate, de fatalitate disperatǎ, de culpabilitate şi adesea tinde sǎ se autodeprecieze şi de asemenea pot apǎrea gândurile de suicid ce pot fi finalizate. Depresia este un fenomen rǎspândit pe întreaga planetǎ şi de aceea mulţi oameni de ştiinţǎ au fost şi sunt preocupaţi de studiul acesteia. În literatura de specialitate depresia este definitǎ ca fiind o „maladie mentalǎ caracterizatǎ printr-o modificare profundǎ a stǎrii timice, a dispoziţiei, în sensul tristeţii, al suferinţei morale şi încetinirii psihomotorii” Aceastǎ stare de dispoziţie poate fi determinatǎ de diverse cauze, atât biologice, cât şi psihologice, cele mai frecvente fiind tulburǎrile la nivelul neurotransmiţǎtorilor, travaliul doliului, lipsa afecţiunii în copilǎrie, eşecul profesional, viaţa de cuplu nesatisfăcǎtoare sau lipsa unei relaţii de cuplu, absenţa unui suport social, tulburǎri depresive sau alcoolism în familie, lipsa stimei de sine pe o perioadǎ lungǎ de timp, etc. Toate acestea conduc la un comportament dezadaptativ - neglijarea aspectului fizic, lipsa interesului şi a sentimentului plǎcerii, slabǎ capacitate de concentrare, indecizie, autocriticǎ, tendinţǎ de retragere, culpabilitate, tulburarea somnului -, implicit la degradarea personalitǎţii. Conceptul de depresie este întâlnit într-o varietate de domenii cum ar fi: psihiatrie, farmacologie, neurofiziologie, fiziopatologie, psihanalizǎ, teoria cognitiv-comportamentalǎ. Deoarece aceastǎ lucrare trateazǎ tema ameliorǎrii depresiei prin metoda terapiei, prezentăm în continuare punctele de vedere ale psihanaliştilor şi cognitiv-comportamentaliştilor cu privire la tulburarea de dispoziţie. Pentru psihanalişti depresia poate fi comparatǎ cu travaliul doliului care nu se realizeazǎ, Eul se identificǎ cu „obiectul pierdut”, luând pe seama sa sentimentele ambivalente (cel de dragoste şi mai ales de urǎ) faţǎ de obiect. S. Freud spune cǎ „umbra obiectului cade astfel pe Eu, care poate fi în acest caz judecat de o instanţǎ specialǎ ca un obiect abandonat. În felul acesta, pierderea obiectului se transformǎ într-o pierdere a Eului, iar conflictul dintre Eu şi persoana iubitǎ se transformǎ într-o sciziune între critica Eului si Eul modificat prin identificare” Astfel, depresivul trebuie sǎ înfrunte o pierdere imaginarǎ şi îşi adreseazǎ sieşi agresivitatea şi reproşurile destinate în mod firesc obiectului pierdut.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
