Finanțarea Afacerilor Internaționale din Surse Europene

INTRODUCERE

Finanţarea afacerilor internaţionale din surse europene poate îmbrăca forma finanţarii tranziţiei la economia de piaţă, finanţarii aderării la Uniunea Europeană ori chiar a finanţării dezvoltării afacerilor internaţionale în vederea stimulării progresului economic mondial şi a dezvoltării proceselor de inovare şi cercetare.

Lucrarea aceasta se axează mai ales pe partea de finanţare a aderării la Uniunea Europeană în vederea creşterii posibilităţii de adoptare a aquis-ului comunitar şi a creării unei Europe unice şi unite care să facă faţă cu succes noilor provocări mondiale. Extinderea UE determină creşterea stabilităţii politice şi progresul economic în ţările candidate. După evenimentele din 11 septembrie 2001, o Europă unită şi puternică este mai importantă ca niciodată pentru garantarea păcii, securităţii, libertăţii şi prosperităţii tuturor cetăţenilor săi.

Lucrarea este structurată pe două părţi. Prima abordează instituţiile europene (BERD, BEI, Comisia Europeană) implicate în finanţarea afacerilor internaţionale. Băncile europene urmăresc finanţarea afacerilor internaţionale printr-un spectru larg de instrumente financiare printre care se numără- liniile de credit, garanţiile, fondurile de participare la capital; de asemenea ele caută co-finanţatori în scopul creşterii sumelor totale a împrumutului şi calităţiii finanţării. Şi Comisia Europeană gestionează programe ce urmăresc dezvoltarea activităţilor de cercetare- dezvoltare şi inovare în special în cadrul IMM-urilor fără posibilităţi în acest sens.

În partea a doua a lucrării- studiul de caz- sunt abordate pe larg cele trei instrumente de preaderare finanţate de Uniunea Europeană- PHARE, ISPA şi SAPARD- orientate pe finanţarea măsurilor privind preluarea aquis-ului comunitar şi întărirea capacităţii administrative, infrastructura de transporturi şi de mediu, agricultura şi dezvoltarea rurală. Convergenţa economiilor candidate cu economia comunitară presupune o infrastructură corespunzătoare precum şi îmbunătăţirea competitivităţii, acestea necesitând investiţii considerabile şi asistenţă tehnică şi financiară din partea UE.

Mulţumesc domnului Profesor universitar doctor VASILE C. NECHITA pentru sprijinul acordat la elaborarea acestei lucrări.

PARTEA I

FINANŢAREA AFACERILOR INTERNAŢIONALE PRIN INSTITUŢIILE UNIUNII EUROPENE

I. FINANŢAREA ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ

1.1. Contextul aderării la Uniunea Europeană

În rapoartele sale anuale, Comisia Europeană evidenţiază substanţialele progrese realizate de către toate ţările candidate, îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea Europeană. Cu toate acestea, Comisia consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru transpunerea corespunzătoare în practică şi asigurarea aplicării regulilor şi standardelor Uniunii Europene ('acquis communautaire') înaintea aderării. În acest scop, Comisia Europeană propune un plan de acţiune pentru a ajuta ţările candidate să-şi consolideze capacitatea administrativă şi instituţională.

Acquis-ul comunitar sau patrimoniul comunitar reprezintă ansamblul de drepturi şi obligaţii comune ce unesc Statele Membre în cadrul Uniunii Europene. Se află într-o evoluţie permanentă şi cuprinde: - conţinutul, principiile şi obiectivele politice ale Tratatelor; - legislaţia adoptată în aplicarea tratatelor şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie; - declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul Uniunii Europene; - actele relevante din domeniul politicii externe şi de securitate comune; - actele adoptate în domeniul justiţiei şi afacerilor interne; - acordurile internaţionale încheiate de către Comunitate şi de către Statele Membre între ele în domeniile de activitate ale Uniunii.

Acquis-ul comunitar cuprinde deci, nu numai legislaţia comunitară propriu-zisă, ci şi toate actele adoptate în cadrul pilonilor doi şi trei ai Uniunii Europene şi, în primul rând, obiectivele comune stabilite prin Tratate. Statele candidate trebuie să adopte acquis-ul comunitar înainte de a adera la Uniunea Europeană. Excepţiile şi derogările de la acquis se acordă numai în situaţii excepţionale şi sunt limitate ca arie de aplicabilitate. Uniunea s-a angajat să menţina în vigoare acquis-ul comunitar în integralitatea sa şi să-l dezvolte în continuare. Revenirea la o etapă deja parcursă este exclusă. În prezent, în perspectiva aderării a noi state, Comisia Europeană şi ţările candidate examinează conformitatea legislaţiei acestora din urma cu accquis-ul comunitar.

Negocierile vor continua conform planului de acţiune şi programului adoptat de către Consiliul European, care prevede încheierea negocierilor de aderare cu cele mai bine pregătite ţări, până la sfarşitul anului 2002. Uniunea Europeană nu va introduce noi condiţii în vederea aderării. În acest sens, Comisia va redacta propuneri de negociere în baza 'aquis'-ului şi prevederilor bugetare existente, cu privire la toate domeniile ce vor fi luate în discuţie în viitor, în particular cele care au implicaţii financiare precum agricultura, politica regională şi bugetul, şi care vor trebui rezolvate în prima jumătate a anului 2002. Cu privire la prevederile bugetare existente, Comisia Europeană le consideră ca fiind suficiente pentru a susţine aderarea a cel mult zece noi State Membre. Negocierile pot fi deci finalizate independent de deciziile privind finanţarea Uniunii Europene după anul 2006, reforme în politica agricolă comună, politica regională ori viitorul Europei. Ţinând cont de ritmul curent al negocierilor, Comisia ar trebui să poată recomanda până la sfarşitul anului 2002, ţările candidate pregatite pentru aderare.