Finanțarea și evidența cheltuielilor la o instituție publică

1.1.Autonomie şi funcţionalitate la unităţile administrativ – teritoriale

Finanţele publice sunt procesele şi relaţiile economice la care participă statul, pe de o

parte şi persoane fizice sau juridice, pe de altă parte prin care se constituie, distribuie şi utilizează fondurile băneşti necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale publice,

Finanţele publice îşi au originea în autonomizarea autorităţilor teritoriale în administrarea comunităţilor respective.

Finanţele publice locale sunt o parte componentă a finanţelor publice alături de finanţele publice ale administraţiei centrale de stat şi care exprimă resurse băneşti la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale pentru satisfacerea unor cerinţe colective reprezentate de învăţământ, cultură, asistenţă socială, servicii publice, dezvoltare

Din punct de vedere teritorial, finanţele publice se organizează pe unităţi administrativ – teritoriale, structurate pe niveluri ierarhice în limitele fiecărei unităţi administrative (comune, oraşe, municipii şi judeţe) unităţile administrativ – teritoriale fiind : administraţiile publice locale(comunale, orăşeneşti, municipale, judeţene şi ale capitalei): administraţiile publice judeţene şi ale capitalei; instituţiile publice subordonate administraţiilor publice locale şi serviciile publice economice de interes local, unde funcţionează administraţia publică.

În dicţionarul limbii române verbul „a administra” înseamnă a conduce, a cârmui, iar pentru ”administraţie” găsim următoarea interpretare; „totalitatea autorităţilor administrative existente într-un stat, secţie sau serviciu care se ocupă de problemele administrative ale unei instituţii sau agent economic”

În opinia autorilor români, administraţia publică desemnează acea activitate care constă în organizarea şi asigurarea exercitării nemijlocite a prevederilor Constituţiei, a tuturor actelor normative şi a celorlalte acte juridice emise de autorităţile statului, activitate realizată de către autorităţile administraţiei publice.

Administraţia publică locală conform dispoziţiilor constituţionale, pune în evidenţă existenţa a două componente serviciile publice centrale descentralizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoale, inclusiv prefectul ce formează administraţia teritorială;

- serviciile publice centrale descentralizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoale, inclusiv prefectul ce formează administraţia teritorială;

- autorităţile administrative autonome ale comunelor, oraşelor şi judeţelor care constituie administraţia publică locală.

Administraţia publică în unităţile administrativ – teritoriale se organizează şi funcţionează conform principiilor descentralizării, autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deodebit. Administraţia publică locală este reglementată prin dispoziţiile constituţionale care prevăd principiile de bază autorităţile comunale şi orăşeneşti, consiliul judeţean şi prefectul.

Autonomia locală presupune organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale în mod independent, asigurarea capacităţii de persoană juridică, a dreptului de a elabora, aproba şi executa bugetul propriu şi de a percepe impozitele în condiţiile legii şi de a administra resursele financiare

În conformitate cu prevederile” Cartei Europene” autonomia locală implică dreptul şi capacitatea efectivă pentru autorităţile publice locale să reglementeze şi să administreze în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege, sub propria lor răspundere şi în favoarea colectivităţii respective, o parte importantă din treburile publice.

Autonomia locală presupune şi creşterea răspunderii autorităţilor administraţiei publice în administrarea resurselor financiare locale, în dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor, în întărirea controlului asupra utilizării resurselor din bugetele locale şi în administrarea datoriei cu prudenţă.

Organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale pe baza autonomiei presupune o latură juridică, care se reflectă prin asigurarea personalitaţii juridice ale colectivităţilor locale. Acestea se pot organiza şi administra autonom, au capacitatea de a realiza atribuţiile prevăzute de lege, dispun de resurse şi de dreptul de a administra un patrimoniu distinct.