Fiscalitatea în România

INTRODUCERE

Fiscalitatea este o ştiinţă, este matematică vie întrucat totul porneşte de la raţiunea de a armoniza interesele personale cu cele sociale pe calea impozitelor, impozite care trebuie stabilite pe bază de principii clare si sănătoase, de echitate fiscală, economică şi socială. Fiscalitatea este o arta, a raţiunii economice, sociale şi politice întrucat în stabilirea impozitelor nu există tipare, prototipuri după care să se aplice politica fiscală în orice ţară, nu există reţete universal valabile. Chiar şi în aceaşi ţară "strategia fiscala" se schimbă frecvent, uneori destul de mult, în funcţie de evoluţia economică, socială şi politică, interna şi internaţională.

Noţiunile privind "fiscalitatea"au apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii, pentru a raspunde unor necesităţi obiective ecomonico-financiare şi sociale ale statului. Asupra acestei noţiuni există multe interpretări, înţelegeri şi definiţii, în funcţie de elementele componente, înţelegerea relaţiilor şi interacţiunilor între aceste elemente, modul de percepere a rolului şi funcţiilor lor în sistemul economico-social, în raport de determinarile şi finalitatea acestora.

În literatura de specialitate sunt numeroase referiri la fiscalitate, în sensul conceptual, metodologic şi aplicativ.Una dintre aceste referiri este şi faptul că: "majoritatea din aceste intervenţii au ca abordare în sine, uneori exclusive, în argumentare, noţiunea de impozit perceput ca o plată obligatorie la dispozitia colectivităţilor publice”. De puţine ori, însa fiscalitatea este asociată cu factorul de determinare, cauzalitatea, cheltuielile publice generate, la randul lor, de nevoile generale ale societăţii.

Sistemul fiscal poate fi utilizat ca instrument de reglare a vieţii economice, de intervenţie a statului în economie pentru eliminarea dezechilibrelor din diferite perioade ale vieţii economice. De altfel, relaţia dintre fiscalitate şi nivelul de dezvoltare al economiei este de condiţionare: o economie stabilă, dezvoltată reflectă întotdeauna un mediu propice pentru o relaxare fiscală (acest fapt nu este valabil întodeauna un mediu propice pentru o relaxare fiscală (acest fapt nu este valabil întodeauna la nivelul unei economii în tranziţie, diminuarea presiunii fiscale neavând efectul scontat asupra dezvoltării economice ca urmare a tendinţei operatorilor economici de a deturna veniturile suplimentare din circuitul economic).

Fiecare stat promovează propria politică în domeniul fiscal, stabilind numărul, tipul şi mărimea impozitelor şi taxelor suportate de contribuabili. Acestea sunt structurate în raport de diferite criterii în scopul evaluării şi analizei efectelor impozitării asupra dinamicii economiei. Cel mai uzitat criteriu este cel referitor la caracteristicile juridice şi administrative, în raport de care impozitele sunt divizate în impozite directe şi impozite indirecte.

Impozitele sunt o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil şi fără contraprestaţie). Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform, legii datorează impozit.

Impozitele si taxele constituie componente tot mai importante ale vietii economice, prin intermediul carora statul îsi procura resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice, de a caror realizare depinde îndeplinirea functiilor sale.

Impozitele indirecte se percep de la toti cei care consuma bunuri din categoria celor impuse sau beneficiaza de anumite servicii, indiferent de veniturile, averea sau situatia personala a acestora.

Fiind percepute în cote proportionale asupra valorii marfurilor vandute si a serviciilor prestate ori în sume fixe pe unitatea de masura, impozitele indirecte creeaza impresia falsa ca ar fi suportate în aceeasi masura de toate paturile sociale, ca ar asigura o repartitie echitabila a sarcinilor fiscale.

Toate impozitele directe si indirecte contribuie la scaderea nivelului de trai al populatiei, dar în mod diferit. Astfel, în timp ce impozitele directe duc la scaderea veniturilor nominale ale diferitelor categorii sociale, impozitele indirecte micsoreaza, în schimb, puterea de cumparare.