Forme Hiperurbane

ARGUMENT – Premise si implicatii asupra proiectului de diploma

In paralel cu fundamentarea teoretica a proiectului de diploma, prezenta lucrare isi propune, prin subiectul pe care il abordeaza, sa dea raspuns si explicatie, macar partial, unor preocupari personale care s-au nascut in urma experientei traite, la care se adauga studiul aprofundat al literaturii (si chiar cinematografiei) de specialitate.

Experienta personala se refera la senzatia recurenta de vertij in fata complexitatii formelor extreme pe care le imbraca urbanitatea contemporana. Perplexitatea si intrebarile s-au acumulat de-a lungul calatoriilor in diferite parti ale lumii, caracterizate de un nivel foarte inalt de urbanitate: SUA (New York, Chicago, Las Vegas), Europa Occidentala si mai ales Asia emergenta (Singapore, Hong Kong). Este vorba, in primul rand, de manifestari foarte recente ale orasului, care uneori sunt considerate nerelevante si trecute cu vederea in teoria de specialitate: urbanitatea influentata de contextul comercial, de industria spectacolului si de lumea tehnologiilor multi-media. Astfel s-au nascut cele trei forme „hiperurbane” comentate in lucrare: Orasul Iconic, Orasul Surogat si Orasul Virtual; acestea nu sunt in realitate decat fatete ale aceleiasi realitati contemporane, privite din alta perspectiva.

Studiul este voit prea vast, fara a putea fi, insa, exhaustiv. Complexitatea, multitudinea de directii si referinte oglindeste esenta exercitiului: schitarea unei imagini de ansamblu, intelegerea unui intreg prin prisma manifestarilor sale; de aceea lucrarea este structurata, in primul rand, in jurul exemplelor si studiilor de caz ilustrative.

Studiul imbraca perfect tema proiectului de diploma: competitia internationala Schindler-Awards care propune insertia unui nou sub-centru urban, un ansamblu de tip Mixed Use Development, pe un amplasament vienez; prin definitie, acest tip de proiect este caracterizat de complexitatea a relatiilor si de nivelul inalt de urbanitate.

PARTEA I. Forme hiperurbane

Manifestari extreme ale urbanitatii

1. Orasul iconic – Comentariu din perspectiva comerciala

Starhitect si Icon - Cultul arhitectului si al monumentului

Cultul arhitectului vedeta este astazi mai puternic ca niciodata: figuri precum Santiago Calatrava si Richard Meier sunt invitate sa calatoreasca din oras in oras, producand embleme pentru municipalitatile dornice de afisare a prosperitatii. Guverne si corporatii compileaza echipe unde se regasesc aceleasi nume: Piano, Rogers, Foster, Libeskind, Kollhoff la Berlin, Gehry, Foster, Calatrava, Stirling, Pelli la Bilbao, Meier, OMA si Graves la Haga si multe alte exemple asemanatoare.

Nevoia de spectacol este hranita si prin dezvoltarea industriei moderne a entertainment-ului. Intr-o lume unde bugetul de efecte speciale pentru un singur film poate cumpara o cladire mare, delicatetea si subtilitatea sunt notiuni perimate: cladirile emblematice de astazi se doresc uimitoare si sunt in cautarea factorului socant care lipsea programelor echivalente in urma cu cateva decenii.

Cu cat se construieste la scara mai mare, mai emblematic, proiectele se reduc tot mai mult la conditia de afis de cinema: icon-ul devine un portret cosmetizat al orasului, un portret flatant, realizat la comanda. Este aici vorba despre o golire de semnificatie a conceptului de monument; in contextul marketingului urban, nu se mai pune problema de a gasi un stil sau o forma care sa fie mai bune decat altele: orice imagine poate deveni iconica

Rowan Moore compara comanda unei embleme urbane cu bravada achizitionarii unui ceas Rolex la scara urbana:

„Daca arhitectii star pot fi considerati atleti culturali, ei sunt totusi bunuri vandabile, asemenea atletilor. Comenzile care le sunt adresate de catre municipalitati sunt o forma de shopping, achizitionarea uni Rolex urban de la o serie limitata de marci inregistrate. Este o forma de reclama, unde cladirile joaca pentru orasn rolul de afis tridimensional, international, permanent. Este si aceasta o forma de tematizare, in care politicienii se folosesc de simboluri cunoscute pentru a crea imaginea unui oras iluminat, deschis spre viitor.”

In traducere, arhitectura reprezentativa se reduce partial la conditia de bun vandabil, de produs, prin urmare este esential ca arhitectii in cauza sa ramana fideli valorilor si identitatii marcii proprii .