Cuprins
- CAPITOLUL I: FUNCȚIA PUBLICĂ ȘI FUNCȚIONARUL PUBLIC 3
- 1.1. Noțiunea și trăsăturile funcției publice 3
- 1.2. Noțiunea și trăsăturile funcționarului public 9
- 1.3. Funcția publică și funcționarul public 15
- 1.4. Raporturile juridice de serviciu ale funcționarilor publici 17
- CAPITOLUL II: ÎNCETAREA RAPORTURILOR DE SERVICIU CONFORM LEGII NR. 188/1999 20
- 2.1. Cadrul legal 20
- 2.2. Cazurile de încetare a raporturilor de serviciu 21
- 2.2.1. Încetarea de drept a raportului de serviciu 21
- 2.2.2. Încetarea raportului de serviciu prin acordul părților, consemnat în scris 23
- 2.2.3. Încetarea raportului de serviciu prin eliberare din funcția publică. 24
- 2.2.4. Încetare prin destituire din funcția publică 26
- 2.2.5. Încetarea prin demisie 28
- 2.3. Elemente procedurale 31
- CAPITOLUL III: MODALITATEA DE ÎNCETARE A RAPORTURILOR DE SERVICIU PENTRU FUNCȚIILE PREVĂZUTE ÎN STATUTE SPECIALE 35
- 3.1. Încetarea raportului de serviciu a funcționarului public parlamentar 35
- 3.2. Încetarea raporturilor de serviciu a funcționarului public din sistemul Administrației Penitenciarelor 38
- 3.3. Încetarea raportului de serviciu al polițistului 39
- 3.4. Încetarea raporturilor de serviciu a judecătorilor și procurorilor 40
- CAPITOLUL IV: COMPARAȚIE ÎNTRE ÎNCETAREA RAPORTURILOR DE SERVICIU ȘI ÎNCETAREA RAPORTURILOR JURIDICE DE MUNCĂ 42
- 4.1. Cadrul legal 42
- 4.2. Cazurile de încetare 42
- 4.3. Procedura de încetare 45
- CONCLUZII 49
- B I B L I O G R A F I E 53
Extras din disertație
CAPITOLUL I: FUNCȚIA PUBLICĂ ȘI FUNCȚIONARUL PUBLIC
1.1. Noțiunea și trăsăturile funcției publice
Problematica funcției publice și a funcționarilor publici constituie o temă de mare actualitate pentru dreptul administrativ și științele administrative.
În vederea definirii într-o manieră cât mai completă funcția publică este necesar să punem în evidență legăturile acestei instituții juridice cu altele, cu care se intersectează, dar și scopurile și trăsăturile specifice care o caracterizează.
Referitor la primul aspect, unii autori subliniază faptul că în literatura juridică se definește doar funcția publică de stat, nu și funcțiile publice de la nivelul autorităților administrației publice locale autonome.
Așa cum reiese din literatura de specialitate, funcția publică a fost definită de nenumărați autori, fiecare încercând să reliefeze anumite trăsături generale sau specifice unor funcții publice.
Funcția publică reprezintă „complexul de puteri și competențe organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general, în vederea de a fi ocupată, în chip temporar, de un titular, persoană fizică care, executând puterile în limitele competenței, urmărește realizarea scopului pentru care a fost creată funcțiunea” .
Tot în concepția sa, funcția publică are trei scopuri: efectuarea de acte juridice, prepararea emiterii actelor juridice și executarea actelor juridice sau a deciziilor administrative ori judecătorești.
Cât privește trăsăturile funcției publice, autorul consideră că acestea sunt următoarele:
- este titulară de putere sau de atribuții conferite de legiuitor;
- este creată prin lege;
- are caracter continuu;
- are drept scop realizarea intereselor generale, nu a intereselor individuale;
- are o sferă de competență, adică anumite atribuții și puteri conferite prin le-ge;
- are o anumită specializare, adică o competență determinantă.
Funcția publică reprezintă “ansamblul de atribuții stabilite prin lege sau prin actele juridice, emise pe baza și în executarea legii, atribuții pe care le în-deplinește o persoană fizică angajată într-un organ al administrației publice și care are abilitatea legală de a îndeplinii aceste atribuții ale administrației publice” .
Un alt autor apreciază că funcția publică reprezintă “situația juridică a persoanei fizice investită legal cu atribuții în realizarea competenței unei autorități publice, ce constă în ansamblul drepturilor și obligațiilor care formează conținutul juridic complex dintre persoana fizică respectivă și organul care l-a investit” .
Toate aceste definiții au valoarea lor științifică de netăgăduit, dar și anumite minusuri.
Potrivit prevederilor art.2 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 , funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală.
Funcția publică reprezintă, așadar, un complex de atribuții specifice, prestabilite legal, cu care sunt dotate serviciile publice, atribuțiile exercitate în mod continuu de către persoanele fizice legal investite, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală.
Sintetizând toate aceste definiții existente în doctrina mai veche sau mai nouă, precum și reglementările de profil, sunt de reținut următoarele trăsături ale funcției publice:
a) funcția publică reprezintă o totalitate de atribuții din cele care formează competența cu care este dotat un serviciu public, în vederea înfăptuirii prerogativelor acestuia de organizare a executării și de executare a legii, în regim de putere publică.
Funcția publică nu se confundă cu serviciul public, între ele existând un raport de “specie - gen”, respectiv “parte - întreg”. Un serviciu public cuprinde de regulă, mai multe funcții publice, având un grad de “omogenitate” dimensionat la o scară mai largă, față de fiecare dintre funcțiile publice care îl compun.
Bibliografie
I. Acte normative
A. Legii
1. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu completările și modificările ulterioare;
2. Legea nr. 49 din 19 martie 2010 privind unele măsuri în domeniul muncii și asigurărilor sociale
3. Legea nr. 330 din 5 noiembrie 2009 (actualizată) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
4. Legea nr. 7 din 11 ianuarie 2006 republicată privind statutul funcționarului public parlamentar
5. Legea nr. 293 din 28 iunie 2004 (republicată) privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor;
6. Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 (actualizată) privind Statutul polițistului;
7. Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 (republicată)(actualizată) privind statutul judecătorilor si procurorilor;
8. Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 (actualizată) contenciosului administrative (aplicabilă începând cu data de 25 noiembrie 2010)
II. Ordonanțe de Urgență
1. ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 105 din 6 octombrie 2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local;
2. ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 90 din 30 iunie 2009 (actualizată) privind reglementarea unor măsuri în domeniul administrației publice;
3. ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 229 din 30 decembrie 2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice;
III. Tratate
1. Alexandru Țiclea - Tratat de dreptul muncii, ediția a IV-a, Editura Universul Juridic, București, iunie - 2010;
2. Alexandru Țiclea - Dreptul muncii - Curs universitar, ediția a II-a, actualizată, Editura Universul Juridic, București 2008;
3. Alexandru Țiclea - Dreptul muncii, Editura Rosetti, București, 2004;
4. Alexandru Negoiță, Drept administrativ și știința administrației, Editura Atlas L., București, 1993
5. Antonie Iorgovan - Tratat de drept administrativ Volumul I, Editura All Beck, București, 2007;
6. Alexandru Ioan - Drept administrativ comparat, Editura Lumina Lex, București, 2007;
7. Constanța Călinoiu, Verginia Vedinaș - Teoria funcției publice comunitare - Editura Lumina Lex , București 1999;
8. Ilie Iovănaș - Drept administrativ, Editura Sernobat, Arad, 1997;
9. Ion Traian Ștefănescu, Tratat de dreptul muncii, Editura Wolterskluwer, 2007;
10. I. Santai, Drept administrativ și știința administrației, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2002;
11. MARIOARA TICHINDELEAN „Încetarea contractului individual de munca”, Editura Lumina Lex, București, 2003;
12. Mircea Preda - Drept administrativ. Partea generală. Ediția a IV-a, Editura Lumina Lex , București 2006;
13. Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ român, Editura “Tipografiile Române Unite, București, 1924;
14. R. Ionescu - Drept administrativ, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1970;
15. Serban Beligrădeanu, Studii de drept român al muncii, Editura: C. H. Beck, 2007;
16. Valentin I.Prisacaru - Functionarii publici - Editura All Beck - București 2004;
17. Verginia Vedinaș, „Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici”, cu modificările ulterioare, republicată. Comentată, ediția a III-a, revăzută și adăugită, Editura Lumina Lex, București, 2004;
IV. Articole
1. Ion Traian Ștefănescu, „Noi modificări si completări (concretizări) ale Codului muncii” în Revista Româna de Dreptul muncii, nr. 1/2004;
2. Șerban Beligrădeanu, Ion Traian Ștefanescu, „Discuții privind încetarea de drept a contractului individual de munca”, (II), în Revista Dreptul nr. 1/2004;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Functia si functionarul public.doc