Gestionarea conflictelor în școală

Școala românească a traversat o perioadă de reforme menite să consolideze sistemul de învățământ, iar acum se află în faza în care ar trebui să se producă o anumită așezare, mai ales în învățământul preuniversitar.

Gestionarea conflictelor în organizația școlară reprezintă punctul cheie pentru buna desfășurare a procesului didactic.

Această lucrare își propune să identifice, să sintetizeze, completeze și explice conflictele în organizația școlară.

S-a observant că de cele mai multe ori, oamenii școlii încearcă evitarea conflictelor, deși acestea nu au întotdeauna un impact negativ. Pentru a face față provocărilor, cadrele didactice trebuie să dea naștere unor noi idei, să construiască relații prin valorificarea constructivă a conflictului.

Concepțiile diferite asupra conflictului indică și viziuni diametral opuse asupra surselor conflictului. Soluționarea eficientă a situațiilor conflictuale necesită identificarea cauzelor declanșatoare, deoarece natura conflictului, dar și modalitățile de ameliorare sunt dependente de cauze.

Permanența conflictului în orgnizația școlară obligă managerul, dar și profesorii să recunoască, stăpânească și soluționeze conflictele astfel încât să ducă la creșterea performanței organizaționale. Gestionarea conflictului implică în primul rând acceptarea lui și utilizarea unor mijloace pentru a putea fi controlat.

În ceea ce privește soluționarea conflictelor o importanță deosebită o are analiza tipului de conflict și adoptarea unei strategii eficiente de soluționare.

O bună gestionare a a conflictelor în cadrul instituțiilor de învățământ va duce la maximizarea potențialului inovator al conflictelor cu ajutorul cooperării și colaborării.

ABSTRACT

The Romanian school has gone through some reform periods intended to enhance the educational system and now, in its current phase, a certain settlement should occur, especially in the pre-university educational system.

Managing conflicts represents the key point to be considered when expecting the teaching process to run smoothly.

This study aims to identify, synthesize, enclose and explain these conflicts within the school organization.

It’s been noted that most of the times teachers try to avoid conflicts, although these do not always have a negative impact. In order to face the challenges, the teachers should develop new ideas, build relationships based on revaluating the conflict in a constructive way.

Different conceptions about a conflict also point out different visions about its source. Resolving conflicts requires an efficient identification of their causes, as both their nature and ways of amelioration depend on these.

A conflict, permanently existing within a school organization, forces its manager as well the teachers, to admit it, control it and solve it in order to increase the organizational performance. Managing a conflict implies, first of all, its acceptance but also using some resources to control it.

Analyzing its type and choosing an efficient strategy to settle it have a huge importance as well.

Within school institutions, a good conflict management will maximize the innovative conflict potential, along with cooperation and collaboration.

PARTEA I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

CAPITOLUL 1. Managementul la nivelul instituției școlare și managementul clasei de elevi

Mangementul este o știință relativ recentă, care a căpătat importanță dupa cel de-al

II-lea război mondial, inițial în domeniul industrial, extinzându-se apoi în toate domeniile de activitate. Managementul îndeplinește condițiile unei profesiuni pentru că (Mihuleac, 1994, p.18): necesită o pregătire, urmărește obținerea unor rezultate prin eforturi comune, solicită participarea continuă, un complex de cunoștințe teoretice și practice, de capacități și competențe. Prin urmare, profesia de manager, ca orice altă profesie, trebuie învățată.

Se spune că profesia de manager are două sensuri: unul restrâns - pentru a defini pregătirea personalului de specialitate și unul larg - activitate prin care se câstigă existența, ocupația.

Managementul poate fi asociat cu maniera, tehnica, abilitatea de a conduce, activitatea cu indivizi sau grupuri, arta și știința conducerii.

Câteva aspecte specifice managementului sunt: fixarea obiectivelor pe termen scurt, analiza lor la intervale scurte, considerarea managerului ca protagonist al organizației, folosirea celor mai buni membri în exploatarea ocaziilor, specularea oportunităților în căutarea succesului, atenție la factorul timp, analiza rezultatelor.

Studierea sistematică a organizării și conducerii manufacturilor din Anglia, Franța, Germania, Italia și SUA a constituit punctul de plecare în elaborarea și publicarea unor lucrări de referință în domeniu, simultan cu introducerea disciplinei respective ca obiect de studiu în învățământul universitar, în special pentru pregătirea inginerilor și a economiștilor. În mod necesar, știința conducerii sau managementul încorporează multiple contribuții, însă fondatorii incontestabili rămân F.W.Taylor, H.Fayol și Max Weber, care, la începutul secolului trecut, au publicat lucrări de bază, multe dintre concluziile la care ajunseseră păstrându-și valabilitatea și astăzi, fiind utilizate cu succes în diferite domenii. Evoluția tehnică și economică a societății a ridicat problemele oboselii și ale organizării raționale a muncii. Așa au apărut cercetările lui F.W.Taylor, de descompunere a operațiilor de muncă în unități simple, de cronometrare a lor, pentru a elimina mișcările inutile și a reduce timpul de execuție a mișcărilor.

Managementul clasei de elevi este un domeniu de cercetare în științele educației care studiază perspectivele de abordare a clasei de elevi și structurile dimensionale ale acesteia, în scopul asigurării conduitelor corespunzătoare pentru desfășurarea procesului de predare-învățare-evaluare (Romiță Iucu - „Managementul clasei de elevi”, ed. Polirom, 2006).

Gilbert Leroy apreciază că mediul în care se dezvoltă copilul influențează evoluția acestuia, iar comportamentul său depinde în mare măsură de natura relațiilor cu partenerii (G. Leroy - „Dialogul în educație”, EDP, București, 1974).

Managerul clasei are mai multe roluri de îndeplinit. Influența educativă pe care acesta o exercită asupra copiilor este determinată de felul în care își exercită rolurile manageriale.

Clasa de elevi este un ansamblu dinamic, în cadrul căruia au loc procese formative subordonate scopului fundamental, predarea și învățarea unor seturi de informații, atitudini și comportamente și care este supus în mod constant influențelor educative exercitate de școală.

Perspectivele de abordare a clasei de elevi, înregistrate în urma generalizării datelor unor investigații psihopedagogice, sunt:

Perspectiva didactică Clasa de elevi reprezintă spațiul destinat procesului instrutiv-educativ si are ca finalitate dezvoltarea proceselor intelectuale și a motivației pentru studiu în condițiile unei omogenități relative a compoziției interne a colectivului.

Perspectiva psihosocială Definește mai bine domeniul de studiu al clasei de elevi, din puctul de vedere al managementului clasei.

Tabel 1. Perspectivele didactice

Clasa de elevi constituie cadrul psihosocial al desfășurării activității de instruire și educare și un mediu de comunicare și socializare. Ca grup social, are structură și caracteristici proprii, iar membrii acesteia ocupă poziții diferite, au roluri variate și stabilesc relații. Ca urmare a relațiilor dezvoltate între membrii clasei de elevi se constituie o realitate socială cu consecințe multiple asupra desfășurării procesului instructiv-educativ, în ansamblul său.

Fig.1 Caracteristicile clasei de elevi

Atributele care caracterizează clasa de elevi sunt:

o mărimea clasei a provocat multe discuții deoarece s-a constatat că, cu cât clasa este mai numeroasă, cu atât este mai mare tendința de subdiviziune, în timp ce, cu cât este mai mică clasa, cu atât sporește tendința de subiectivitate a membrilor acesteia;

o interacțiunea membrilor este o condiție privind existența clasei de elevi, însă de interes pentru managementul clasei nu este orice tip de interacțiune, ci mai ales interacțiunea directă, nemijlocită (prezența față în față a membrilor grupului și cunoașterea reciprocă);

o scopurile pot fi multiple: din perspectiva managementului clasei de elevi, cele mai reprezenative sunt scopurile comune, acceptate de toți membrii săi. În interiorul clasei pot apărea și situații dese de diviziune a grupului în subgrupuri, ceea ce conduce la apariția scopurilor de subgrup;

o structura clasei definește două aspecte puternic corelate între ele: modalitatea concretă de interacțiune a membrilor grupului și ierarhia internă a grupului pe baza jocului de statute și roluri;