Gestiunea Analitică a Materialelor

1. INTRODUCERE

Evoluţia tehnicii de calcul a dus la o creştere substanţială a capacităţii de memorare şi a vitezei de prelucrare a datelor. Astfel calculatoarele personale s-au dezvoltat din necesitatea stocării şi prelucrării cât mai rapide a informaţiilor.

În ultimii ani, dezvoltarea sistemelor de baze de date reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte în domeniul tehnologiei informaţiei, având un impact decisiv asupra modului de organizare şi funcţionare a numeroaselor instituţii şi servicii cum ar fi companiile de comunicaţie, intreprinderile de comerţ, serviciile bancare, serviciile de transport, asigurările, universităţile etc.

Acestea sunt dependente de funcţionarea corectă şi neîntreruptă a sistemelor de baze de date.

Sistemele de baze de date reprezinta o componentă importantă a vieţii cotidiene în societatea modernă. Zilnic, majoritatea persoanelor desfăşoară activităţi care implică interacţiunea cu o baza de date: depunerea sau extragerea unei sume de bani din bancă, rezervarea biletelor de tren sau de avion, cautarea unei cărţi într-o bibliotecă computerizată, gestiunea angajaţilor dintr-o firmă, cumpararea unor produse etc.

Sistemele de gestiune a bazelor de date reprezintă sisteme informatice specializate în stocarea şi prelucrarea unui volum mare de date, deci în rezolvarea problemelor de primul tip.

Organizarea datelor ocupă un loc important în proiectarea sistemelor informatice, de aceasta depinzând eficienţa sistemului informatic. Organizarea datelor presupune definirea, structurarea, ordonarea şi gruparea acestora în colecţii omogene de date, stabilirea legăturilor (relaţiilor) între date, între elementele unei colecţii de date, respectiv între colecţii de date, dar şi reprezentarea datelor pe un suport informaţional prelucrabil într-un sistem de calcul.

Pe lângă cerinţele legate de timpul de acces la date, de spaţiul de memorie, organizarea datelor urmăreşte realizarea unicităţii datelor.

Marea majoritate a sistemelor de baze de date existente în momentul de faţă sunt relaţionale şi există un număr mare de astfel de sisteme comerciale care pot fi achiziţionate şi folosite pentru propriile dezvoltări. Modelul relaţional de baze de date a fost introdus în anul 1970 de catre E.F.Codd.

Istoria cercetărilor în domeniul bazelor de date din ultimii 30 de ani s-a dovedit a fi de o productivitate excepţională, ceea ce a făcut ca sistemele de baze de date să reprezinte, după cum se poate demonstra, cea mai importantă dezvoltare în domeniul ingineriei programării. Baza de date reprezintă acum cadrul fundamental al unui sistem informaţional şi a modificat radical modul de operare al multor organizaţii. În particular, dezvoltarea acestei tehnologii de-a lungul ultimilor ani a dus la crearea unor sisteme mai puternice, ce pot fi utilizate într-un mod mai intuitiv. Rezultatul a fost că sistemele de baze de date au devenit din ce în ce mai accesibile pentru o mai largă varietate de utilizatori.

Metodologia sistemelor de gestionare a bazelor de date (SGBD) (În limba engleză Database Management System) relaţionale predomină, aşa cum am amintit, în prezent în aplicaţiile din domeniul afacerilor. Metodologia constă în trei faze principale ale proiectării: conceptuală, logică şi fizică. Prima fază începe cu realizarea unui model de date conceptual, care să fie independent de toate consideraţiile fizice. Apoi, acest model este perfecţionat în decursul celei de-a doua faze şi transformat într-un model de date logic, prin eliminarea construcţiilor ce nu pot fi reprezentate în sistemele relaţionale. În cea de-a treia fază, modelul de date logic este implementat într-un proiect fizic pentru sistemul SGBD avut în vedere. În faza proiectării fizice se iau în considerare structurile de stocare şi metodele eficiente de acces al bazei de date de pe capacităţile de stocare secundare.

Caracteristica principală a aplicaţiilor de baze de date constă în faptul că accentul este pus pe operaţiile de memorare şi regăsire, efectuate asupra unor volume de date, şi mai puţin asupra operaţiilor de prelucrare a acestora aşa cum este cazul în alte domenii de aplicare a informaticii (calcule tehnico-ştiinţifice, proiectare, comandă – control).

Cele mai cunoscute medii de programare pentru baze de date sunt:

- pentru baze de date de dimensiuni mici şi medii: FoxPro, Access, Excel, Delphi

- pentru baze de date complexe: Oracle, Informix, SyBase.

O unitate şcolară nu este o instituţie cu un volum foarte mare de date din punct de vedere administrativ. Cu toate acestea se impune existenţa unei baze de date informatice pentru evidenţa gestiunii materialelor din magazia unităţii.

În contextul celor prezentate mai sus, am ales să creez o bază de date cu gestiunea materialelor din magazia şcolii şi o aplicaţie care să uşureze munca administratorului în efectuarea rapoartelor lunare cu privire la mişcările de materiale.

Limbajul ales pentru această aplicaţie este foxpro 2.6.

În capitolele următoare voi dezvolta baza teoretică a mediului ales pentru proiect, pentru ca apoi să prezint aplicaţia creată.

2. FUNDAMENTARE TEORETICĂ

2.1. SISTEMUL DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE (SGBD) FoxPro

Mediul de programare FoxPro este un sistem software pentru gestiunea bazelor de date, asigurând o interfaţă foarte eficientă şi prietenoasă între sistemul de operare şi programator. A fost realizat de firma FoxSoftware şi este foarte raspândit şi utilizat la noi în ţară, dar şi în străinătate. Din punct de vedere al limbajului propriu-zis de programare (comenzi, funcţii) FoxPro este extrem de asemănător cu dBase. Componenta principală care le diferenţiază este interfaţa grafică de prezentare şi lucru. De fapt, este destul de dificil ca, la o simplă studiere a unui program sursă să se poată preciza dacă acesta a fost scris în FoxPro sau în dBase.

O lungă perioadă de timp, supremaţia în domeniu a aparţinut firmei Ashton-Tate cu produsul ei de bază dBase (III, III+, IV), având ca principali concurenţi firmele Borland (cu produsele Paradox), Nantucket (Cliper). Spre deosebire de dBase şi Paradox, FoxPro este un compilator al aplicaţiilor cu baze de date, asigurând o viteză de lucru mult sporită şi o bună protecţie a datelor. Unele operaţii executate în FoxPro sunt de peste 100 de ori mai rapide decât cele ale concurentului direct, dBase. Obţinerea acestei viteze este dată de folosirea unei tehnologii speciale de optimizare a interogarii bazelor de date (tehnologia Rushmore). De asemenea, este asigurată o compatibilitate aproape totală cu programele dBase (avantaj de loc de ignorat, ţinând cont de volumul mare de aplicaţii scrise deja în acest limbaj). Sunt prevăzute şi o serie de instrucţiuni SQL.