Gestiunea riscului de credit la o societate bancară

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA CADRULUI JURIDIC ŞI ORGANIZATORIC AL SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

1.1 Structura si obiectivele sistemului bancar românesc

Într-o economie de piaţă, zilnic, au loc o multitudine de tranzacţii economice efectuate de agenţii economici şi persoane fizice. Pentru bunurile şi serviciile cumpărate se fac plăţi prin intermediul banilor fie fizic, sub formă de monedă, fie scriptic din disponibilităţile proprii de la instituţiile de credit sau din surse împrumutate.

Îndeplinind aceste funcţii,instituţiile de credit sunt de fapt mijlocitori de plăţi, centre de credit şi de casă ale clienţilor proprii având ca scop obţinerea de profit.

Banca Naţionala a României este banca centrală a statului român, cu personalitate juridică, având următoarele atribuţiuni:

- autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiile de credit

- elaborează, aplică şi răspunde de politica monetară, valutară de credit şi de plăţi.

Pentru îndeplinirea atribuţiunilor care ii revin, Banca Naţionala a României emite reglementări obligatorii de respectat pentru toate instituţiile de credit autorizate să funcţioneze în România.

Pe lângă colaborarea cu autorităţile statului roman, din împuternicirea Parlamentului României, Banca Naţionala a României poate participa la organizaţii internaţionale cu caracter financiar bancar, la tratative şi negocieri externe în probleme financiare, monetare şi de credit, exercită drepturi de membru a Fondului Monetar Internaţional şi nu în ultimul rând, încheie în nume propriu sau în numele statului acorduri de decartare şi de plaţi cu instituţii publice sau private care işi au sediu în străinătate.

Instituţiile de credit, persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor de credit, persoane juridice străine, pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţionala a României. Ele se constituie sub forma juridică de Societate Comercială pe Acţiuni, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aplicabile societăţilor comerciale. Totodată, instituţiile de credit străine au obligaţia să notifice Băncii Naţionale a României, deschiderea de reprezentanţe în România.

Instituţiile de credit autorizate sa funcţioneze de către Banca Naţionala a României sunt numite şi instituţii de credit comerciale şi pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi:

- acceptarea de depozite

- contractarea de credite, operaţiuni de factoring şi scontarea efectelor de comerţ, inclusiv forfetarea

- emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit

- plăţi şi decontări

- leasing financiar

- transferuri de fonduri

- emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente

- tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor

- depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare

- închirierea de casete de siguranţă

- consultantă financiar bancară

- operaţiuni de mandate

Având în vedere multitudinea de operaţiuni financiar-bancare şi ritmul de creştere a acestora estimăm că numărul de instituţii de credit va creşte, iar serviciile prestate de acestea se vor diversifica în strânsa legătura cu dezvoltarea de ansamblu a activităţii economice din România.

Obiectivele sistemului bancar românesc

Principalul obiectiv al reformei sistemului bancar românesc este de a se crea un sistem bancar modern, corespunzător standardelor internaţionale, care să contribuie direct la dezvoltarea şi stabilitatea economiei. Acest obiectiv poate fi atins prin activitatea concentrată a Băncii Naţionale a României şi a instituţiilo de credit comerciale.

Tehnologia bancară

Sistemul actual de decontare a plăţilor este un domeniu în care schimbările pot fi accelerate atât prin introducerea unor noi tehnologii de lucru, cât şi prin promovarea unei noi politici. BNR şi instituţiile de credit comerciale sunt preocupate să îmbunătăţească viteza şi eficienţa sistemului de plaţi.

Astfel, BNR a introdus noi proceduri de îmbunătăţire a decontării plaţilor şi s-a aliniat standardelor internaţionale pentru utilizarea instrumentelor de plată.

Înfiinţarea unei case de compensare interbancară şi computerizarea sistemului de compensare constituie un obiectiv important. În practică, perfecţionarea continuă a sistemului de compensare a plăţilor depinde, direct, de dezvoltarea infrastructurii şi a sistemelor de telecomunicaţie în mod special.

Instituţiile de credit romaneşti au introdus tehnologia bancară în limita sistemului intern de telecomunicaţii, care trebuie dezvoltat în continuare. Cele mai multe instituţii de credit procesează datele utilizând sisteme informatice performante, iar subunităţile lor sunt conectate printr-o reţea de calculatoare pentru a accelera plăţile şi transferurile de fonduri.

Prin acest sistem, tranzacţiile internaţionale cu instituţiile de credit corespondente sunt, în general, prelucrate mai rapid decât cele interne.

Perfecţionarea profesională

Extinderea continuă a sistemului bancar românesc a generat o nevoie acută de personal cu pregătire profesionala bancară, în special la nivelul conducerii medii. S-au făcut progrese considerabile în acest domeniu de când a fost finanţat Institutul Bancar Roman care oferă pregătire profesionala în domeniul bancar şi financiar, la toate nivelele: preuniversitar, universitar şi financiar. Dezvoltarea sistemului de compensare va avea ca efect ridicarea calitativă a serviciilor bancare interne la nivelul celor derulate între instituţiile de credit din România şi instituţiile corespondente străine. Astfel, România va deveni o piaţa mai atractivă pentru investitorii străini, iar pentru clienţii interni tranzacţiile vor fi mai eficiente. Un nivel ridicât al pregătirii, atât din punct de vedere profesional, cât şi din punct de vedere al eticii instituţiilor de credit a serviciilor oferite clienţilor, vor ridica competenţa financiara şi standardul serviciilor. Introducerea unor noi produse, cum ar fi consultanţă financiară, poate avea ca rezultat şi creşterea profesionalismului personalului bancar.

Noile produse şi un grad mai mare de satisfacere a clienţilor vor determina o creştere a cererii de servicii bancare si, deci, o extindere a activităţii instituţiilor de credit.

Dezvoltarea infrastructurii financiare

Pentru sporirea clientelei instituţiilor de credit, trebuie sa crească încrederea interna şi internaţionala în sectorul financiar şi în întreaga economie românească. Intr-o anumită măsură, dezvoltarea infrastructurii financiare, cu una din cerinţele creşterii încrederii, revine sectorului bancar.

Dezvoltarea de ansamblu a sectorului financiar depinde, însă, şi de evoluţia complexă şi adesea contradictorie a unor factori externi sectorului bancar roman. Aceşti factori includ:

- tendinţele şi fenomenele politice, sociale şi economice

- accesul României la pieţe externe

- relaţiile României cu alte tari, grupe de ţări şi organizaţii internaţionale, cum ar fi Uniunea Europeana şi instituţiile din sistemul ONU

- deciziile şi politicile promovate de instituţii monetar-financiare internaţionale, cum ar fi: Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Banca Europeana pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

- evoluţia financiară în marile centre financiare (New York, Londra, Tokyo)

- situaţia financiară şi economică a ţărilor europene

- evoluţiile politice, diplomatice şi militare din zonă

- situaţia economica globală