Cuprins
- INTRODUCERE
- PARTEA ÎNTÂI. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND GLOBALIZAREA ECONOMICĂ
- CAP 1. RĂDĂCINILE ISTORICE ALE GLOBALIZĂRII 88
- 1.1. Globalism, globalitate, globalizare 8
- 1.2. Începuturile globalizării şi fazele sale evolutive 11
- 1.3. Esenţa globalizării 16
- 1.4. Factori ai accelerării globalizării 17
- 1.5. Vârsta civilizaţiei globale 21
- 1.6. Capitalism sau postcapitalism- 31
- CAP 2. GLOBALIZAREA, O REALITATE DIVERSĂ 38
- 2.1. Cauze şi elemente definitorii ale globalizării 38
- 2.2. Motoare principale ale globalizării 42
- 2.2.1. Inovaţia tehnologică 42
- 2.2.2. Hegemonia ideologiei neoliberale 44
- 2.3. Mondoeconomia şi globalizarea 46
- 2.3.1. Globalizarea şi producţia 46
- 2.3.2. Globalizarea şi comerţul internaţional 47
- 2.3.3. Către o economie globală bazată pe reţele 49
- 2.4. Noua economie 51
- 2.4.1. Elemente definitorii 51
- 2.4.2. Tranziţia de la economia tradiţională la noua economie 53
- 2.4.3. Noua economie în cifre 55
- 2.4.4. Modificarea cadrului juridic internaţional în conformitate cu cerinţele
- noii economii 58
- CAP 3. COMPONENTE ALE GLOBALIZĂRII ECONOMICE 63
- 3.1. Globalizarea circulaţiei bunurilor 63
- 3.1.1. Evoluţia liberalizării circulaţiei bunurilor de la GATT la OMC 63
- 3.1.2. Lupta contra sărăciei - principalul obiectiv al Rundei Doha 66
- 3.1.3. UNCTAD şi promovarea comerţului ţărilor în dezvoltare 67
- 3.2. Globalizarea circulaţiei serviciilor 69
- 3.2.1. Consideraţii preliminare 69
- 3.2.2. Specificitatea globalizării pieţei serviciilor 70
- 3.2.2.1. Serviciile financiare 70
- 3.2.2.2. Serviciile de transport 73
- 3.2.2.3. Serviciile de telecomunicaţii 75
- 3.2.2.4. Serviciile audiovizuale 75
- 3.2.2.5. Serviciile de publicitate 75
- 3.2.2.6. Serviciile de utilitate publică 76
- 3.3. Globalizarea circulaţiei capitalului 76
- 3.3.1. Globalizarea pieţei capitalurilor 76
- 3.3.2. Globalizarea financiară 78
- 3.4. Globalizarea circulaţiei persoanelor 80
- 3.4.1. Conţinutul globalizării circulaţiei persoanelor 80
- 3.4.2. Şomajul şi fluxurile de forţă de muncă 82
- PARTEA A DOUA. CONTRIBUŢII PRIVIND CERCETAREA COMPLEXĂ ŞI DINAMICĂ A GLOBALIZĂRII ECONOMICE
- CAP 4. CARACTERUL CONTRADICTORIU AL DEZVOLTĂRII ÎN
- CONDIŢIILE GLOBALIZĂRII 86
- 4.1. Interesele naţionale şi globalizarea 86
- 4.1.1. Rezolvarea problemelor globale sau asigurarea supremaţiei mondiale 87
- 4.1.2. România n-ar trebui să-şi sacrifice interesele pe altarul globalizării 89
- 4.2. Globalizare şi dezvoltare economică 90
- 4.2.1. Dezvoltare contradictorie în a doua jumătate a secolului XX 90
- 4.2.2. Globalizare şi crize economice 92
- 4.3. Impactul fenomenelor demografice asupra globalizării 93
- 4.3.1. Evoluţia demografică mondială şi cei trei poli economici principali 93
- 4.3.2. Densitatea populaţiei şi dezvoltarea economică 98
Extras din disertație
CAP 1. RĂDĂCINILE ISTORICE ALE GLOBALIZĂRII
1.1. Globalism, globalitate, globalizare
Termenul de globalizare este folosit pentru prima dată de Theodore Levitt, în lucrarea Globalization and Markets. Astfel, în anii 1980, termenul de globalizare avea în vedere progresele tehnologice care au făcut mai uşoare şi mai rapide tranzacţiile internaţionale. Se referea, deasemenea, la extinderea dincolo de graniţele naţionale ale aceloraşi forţe de piaţă care au operat de secole la toate nivelele activităţii economice umane. Una din definiţiile cele mai folosite ale conceptului de globalizare am întâlnit-o în lucrarea Globalization, a lui R. Robertson, care subliniază: "Globalizarea este procesul complex de multiplicare a legăturilor şi interconexiunilor dintre statele ce compun sistemul mondial" 5.
Unii critici consideră că globalizarea nu ar fi altceva decât o americanizare. În lucrarea "Lexus şi măslinul" Thomas Friedman scrie: " globalizarea înseamnă de fapt americanizare; globalizarea are urechile lui Mickey Mouse, bea Pepsi sau Coca cola, mănâncă Big Macs, lucrează pe laptopuri IBM. Multe societăţi din lume o văd ca pe ceva bun, dar altele o consideră ca o ameninţare fundamentală "6.
Desigur, globalizarea economică, care este obiectul studiului nostru, nu reprezintă nici pe departe un fenomen absolut nou. Primele simptome ale ei au apărut cu mult timp în urmă, deşi este pretenţios şi chiar riscant să-i atribuim, în fazele sale incipiente, aceleaşi conotaţii valabile astăzi. Fenomenul s-a dezvoltat, însă, treptat, cunoscând etape distincte de evoluţie, până în momentul în care n-a mai putut fi explicat prin vechile modele cu care ne obişnuise economia clasică şi chiar cea neoclasică. Adâncirea legăturilor dintre noii actori ai economiei mondiale a atins la un moment dat un asemenea nivel, încât întregul sistem conceptual al economiei politice a trebuit să fie revăzut şi restructurat, în scopul oglindirii mai clare a noilor realităţi intervenite în relaţiile economice internaţionale. Este adevărat că, o lungă perioadă de timp, manifestarea acestor relaţii de interdependenţă economică n-au pus cu atâta acuitate problema găsirii unor definiţii noi, menite să refacă din temelii vechea structură categorială intrată în rutină. Din acest punct de vedere, globalizarea poate fi considerată ca un concept nou, născut pe fondul evoluţiei
Vertiginoase a evenimentelor economice, caracteristice ultimei părţi a secolului XX şi atingerii pragului mediatizatului an 2000.
Transformările economice şi sociale intervenite în intervalul de timp amintit mai sus au fost atât de profunde, încât un economist sau sociolog care şi-ar fi propus să scrie o carte în urmă cu 25 de ani despre globalizare, s-ar fi văzut nevoit să depăşească obstacole considerabile. În prezent, însă, acest subiect tinde să ocupe primul loc pe agenda de lucru a cercetătorilor economişti, fără a putea spune că a devenit o temă comună. Interesant este faptul că, la fel cum postmodernismul sau postindustrializarea au reprezentat conceptele aflate la modă în anii '70, globalizarea pare a fi devenit conceptul cheie al anilor '90, care ne permite să înţelegem mai bine una din coordonatele tranziţiei omenirii spre mileniul trei. Într-adevăr, controversele apărute pe marginea acestui concept au dovedit, fără putinţă de tăgadă, că, în cazul de faţă, nu se mai pune problema adaptării vechilor teorii funcţionaliste la realităţile lumii contemporane, ci de a găsi noi argumente în favoarea acestui fenomen aflat în plină desfăşurare.
La sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI asistăm la utilizarea tot mai frecventă a noţiunii de globalizare, noţiune căreia i s-au dat o multitudine de înţelesuri mai mult sau mai puţin asemănătoare. Semnificative în acest sens sunt cuvintele lui Ulrich Beck care afirma că "globalizarea este, fără îndoială, cuvântul cel mai des folosit şi abuzat, cel mai rar definit şi probabil cel mai neînţeles, nebulos şi spectaculos din punct de vedere politic al ultimilor şi viitorilor ani" 7.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Globalizarea si Criza Economica.doc