Imaginea de sine la adolescentul cu handicap motor

ARGUMENT

Adolescenţa este etapa cea mai dificilă a dezvoltării umane care excelează prin multitudinea, diversitatea şi complexitatea modificărilor la care este supus organis-mul. Acesta se transformă sub raport fizic, prin creşterea diferitelor sale segmente, aparate, organe; sub raport psihic, prin apariţia şi intrarea în funcţiune a unor capaci-tăţi intelectuale, afective, motivaţionale, aptitudinale, atitudinal- caracteriale; sub raport social, prin sporirea gradului de implicare şi realizare socială. Pe acest teren se constituie „SINELE”, imaginea şi percepţia de sine drept componentă a „identităţii” care, la rândul său, constituie nucleul personalităţii.

Adolescentul se studiază aflându-se într-o permanentă căutare de sine, auto-descoperire, autovalorificare şi autoimplicare în viaţa socială. Întrebarea „Cine sunt eu ?” devine obsedantă. Tânărul provoacă confruntări cu alţii pentru a se înţelege pe sine sau pentru a se autodepăşi şi autoperfecţiona.

Omul raportează viaţa sa la cei din jur. Ce se întâmplă în condiţiile în care adolescentul posedă un handicap motor-

Copilul deficient motor este contrariat de diferenţa dintre corpul lui şi a celorlalţi. El caută, întreabă, cere ajutor. Până la pubertate aceste întrebări au doar valoare cantitativă.

În adolescenţă însă, pentru prima dată şi poate mai mult ca oricând, în viaţa individului se manifestă o puternică preocupare faţă de sine corelată cu luarea unor decizii esenţiale referitoare la alegerea şcolii, a profesiunii, a drumului urmat în viaţă, de aceea, la adolescentul cu handicap motor întrebările au un cu totul alt conţinut: „De ce?” „De ce tocmai mie?”. Dat fiind situaţia lor de excepţie, personalitatea adolescenţilor cu handicap motor poate lua un curs spre fragilizarea ei, cu note de frustraţie şi anxietate, cu prezenţa unor stări conflictuale şi pesimism, cu susceptibilitate şi dificultăţi de adaptare.

Motivaţia realizării lucrării de faţă s-a conturat în timpul practicii efectuate timp de două semestre la Centrul Şcolar Suceava.

Această lucrare are în atenţie descrierea caracteristicilor psihologice ale adolescenţilor cu handicap motor, felul în care îşi definesc şi conturează identitatea, modul în care „se vând” pe ei înşişi în raport cu ceilalţi şi cum acţionează în virtutea acestei imagini de sine. De asemenea studiul îşi propune să se constituie într-un posibil răspuns la întrebarea: „Imaginea de sine este influenţată de handicapul motor?”.

Tema acestei lucrări comportă o abordare multidisciplinară:

- psihologia personalităţii (IMAGINEA DE SINE – nucleul central al personalităţii)

- psihologia vârstelor (raport la perioada adolescenţei)

- psihopedagogie specială (problematica handicapului motor)

PARTEA I

Aspecte teoretice ale conceptului de „imagine de sine” la adolescentul cu handicap motor

CAPITOLUL I

IMAGINEA DE SINE

1.1. Stima de sine

1.1.1. Cunoşterea de sine şi imaginea de sine

Cunoaşterea de sine se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţa prin care trecem. Pe măsură ce persoana avansează în etate, dobândeşte o capacitate mai mare şi acurată de auto-reflexie. Totuşi niciodată nu vom putea afirma că ne cunoaştem pe noi înşine în totalitate; cunoaşterea de sine nu este un proces care se încheie odată cu adolescenţa sau tinereţea. Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate la iveală dimensiuni noi ale personalităţii sau le dezvoltă pe cele subdimensionale. Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv şi motivaţional individual, dar suportă influenţe puternice de mediu.

Imaginea de sine se referă la totalitatea percepţiilor privind abilităţile, atitudinile şi comportamen-tele personale. Imaginea de sine poate fi înţeleasă ca o reprezentare mentală a propriei persoane sau ca o structură organizată de cunoştinţe declarative despre sine care ghidează comportomentul social. Altfel spus, imaginea de sine presupune conştientizarea a “ cine sunt eu” şi a “ ce pot să fac eu”. Imaginea de sine influenţează atât percepţia lumii cât şi a propriilor comportamente. O persoană cu imagine de sine săracă sau negativă va tinde să gândească, să simtă şi să se comporte negativ. De exemplu, un elev care se percepe pe sine ca o persoană interesantă, va percepe lumea din jurul său şi va acţiona complet diferit faţă de un elev care se vede pe sine drept o persoană anostă. Imaginea de sine nu reflectă întotdeauna realitatea. O adolescentă cu o înfăţişare fizică atractivă se poate percepe ca fiind urâtă şi grasă şi invers.

Cunoaşterea de sine şi formarea imaginii de sine sunt procese complexe ce implică mai multe dimensiuni. Imaginea de sine ( Eul) nu este o structură omogenă. În cadrul imaginii de sine facem distincţia dintre Eul (sinele) real, Eul (sinele) viitor si Eul (sinele) ideal.