Cuprins
- CAP. I. UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ 2
- I. 1. Societatea informaţională, egalitate şi dezvoltare 2
- I. 2. Decalajele în acces 5
- I. 3. E-guvernarea 8
- CAP. II. PLANUL DE ACŢIUNE Eeurope+ 15
- CAP. III. STADIUL ACTUAL ŞI PERSPECTIVELE IMPLEMENTĂRII 22
- III. 1. Serviciile publice electronizate în Statele membre ale Uniunii Europene 22
- III. 2. Soluţii pentru electronizarea serviciilor publice în România 40
- CONCLUZII ŞI PROPUNERI 46
Extras din disertație
CAP. I. UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ
I. 1. Societatea informaţională, egalitate şi dezvoltare
Fiinţa umană este facută să comunice. În noua societate, cea de tip informaţional, comunicarea, transferul şi schimbul de informaţii se desfăşoară prin intermediul sistemelor tehnice. Atunci când se vorbeşte de societatea informaţională se are în vedere înainte de toate conectarea unui număr nelimitat de computere prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii.
Societatea informaţională este o societate bazată pe Internet şi în corelaţie cu globalizarea, care este un fenomen specific societăţii informaţionale şi o consecinţă a acesteia .
Punerea la un loc a datelor stocate digital, textelor, sunetului şi imaginii (multimedia) au condus la răspândirea utilizării sistemelor moderne de telecomunicaţii, a computerelor personale şi serviciilor electronice de informaţii. Internetul, o reţea globală de informaţii, s-a transformat în platformă globală de comunicaţii. Cetăţenii societăţii industriale europene sunt în faţa necesităţii de a reconsidera modalităţile de transfer a informaţiilor, adaptându-le noilor cerinţe şi tehnologii. Este foarte importantă abilitatea utilizării informaţiei şi cunoştinţele privind spectru larg al selectărilor individuale şi colective. Fiecare selectare apare la interacţiunea diferitor factori politici, economici, sociali într-o anumită unitate de timp. În continuare frontierele acestei selectări duc spre orizonturile vaste ale abilităţii şi capacităţii conştiinţei umane, a potenţialului individual şi colectiv.
Trăsăturile definitorii ale societăţii informaţionale sunt :
- informaţia este un bun economic, o resursă folosită de factorul uman;
- resursele informaţionale deţin ponderea principală în ansamblul resurselor utilizate de societate;
- cercetarea ştiinţifică şi inovaţia tehnologică au un rol de prim rang în economie;
- dimensiunea informaţională marchează şi organizarea muncii;
- sectorul producerii si difuzării de bunuri informaţionale înregistrează o dinamică remarcabilă;
- calculatorul asistă cvasi-permanent activităţile şi deciziile umane;
- lucrul interactiv, accesul la distanţă, video-conferinţele, comerţul electronic reprezintă e-activităţi care capătă o amploare tot mai mare;
- infrastructura specifică (reţelele de calculatoare şi de telecomunicaţii, statiile de lucru inteligente, pe care rulează şi sisteme-expert), este folosită pentru asistarea proceselor de cunoştere, concepţie, decizie şi acţiune.
Structurile clasice care asigură informarea şi documentarea - bibliotecile şi centrele de informare - au fost nevoite să-şi modifice centrul de greutate al activităţii de la accesul la documente primare la accesul şi furnizarea de informaţii care să corespundă cerinţelor utilizatorilor . Pe de altă parte, apariţia unor sisteme de informare orientate către furnizarea de informaţii de larg interes pentru viaţa fiecărui individ (informaţii pentru piaţa muncii, informaţii pentru asistenţă socială sau medicală, informaţii politice, culturale, etc.), au creat un mediu concurenţial informaţional pentru structurile infodocumentare deja consacrate.
Democratizarea accesului la informaţie, în fapt crearea posibilităţii oricărui cetăţean de a avea acces la informaţia de care are nevoie, utilizând tehnologiile moderne, a generat noi forme de realizare a serviciilor şi produselor de informare şi diseminare a informaţiei.
Privite din punct de vedere al conţinutului informaţiei furnizate, serviciile de informare aferente cetăţenilor în societatea informaţională se pot structura în servicii care furnizează:
• informaţii cu caracter ştiinţific şi tehnic;
• informaţii cu caracter cultural;
• informaţii de referinţă (ghiduri, enciclopedii, bibliografii, etc.) publicate în formă electronică (fie pe CD-ROM, fie în biblioteci electronice);
• informaţii privind relaţia cetăţeanului cu structurile administraţiei locale şi centrale;
• informaţii utilitare (informaţie socială, informaţie meteorologică, informaţie privind piaţa muncii, etc.);
• informaţia de afaceri.
Primele trei categorii de informaţii sunt furnizate de regulă de biblioteci şi centre de informare şi documentare. Celelalte însă sunt produse de structuri care nu au ca menire principală furnizarea de informaţii. Informaţiile însă există stocate pe suport electronic, chiar dacă nu sunt structurate sub forma unor servicii de informare dedicate.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Implementarea E-Guvernarii in Uniunea Europeana.doc