Impozitele pe avere - analiza pe modele de stat al bunăstării

INTRODUCERE

Cunoscând greşelile trecutului şi învăţând din ele, avem şansa de a lua deciziile corecte pentru prezent şi viitor Ţinând seama de provocările ridicate de actuala criză economic mondială, devine firească preocuparea în privinţa găsirii soluţiilor pentru depăşirea acesteia şi pentru asigurarea premiselor de creştere economic sănătoasă şi durabilă, capabilă să asigure bunăstare socială şi un mediul de afaceri eficient

În evoluţia lor, impozitele directe au ţinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activităţi, fie pe venit sau pe avere

Impozitul pe avere, măsură la care ne duce cu gândul taxarea suplimentară a imobilelor prin faptul că pentru aceeaşi proprietate se vor plăti impozite diferite în funcţie de averea imobiliară a plătitorului, este aplicat în ţări precum Franţa, Elveţia, Liechtenstein, Olanda, Norvegia, Grecia şi India pe majoritatea activelor unei gospodării, cum ar fi lichidităţi, depozite bancare, economii în fonduri de pensii, investiţii imobiliare, pachete de acţiuni şi de titluri

Lucrarea de faţă este structurată pe parcursul a patru capitole fiind prezentate principalele aspecte ale impozitului pe avere atat din punct de vedere teoretic cat si practic

În primul capitol am prezentat conceptul de impozit pe avere, o clasificare a acestuia după criteriile cele mai importante, deasemenea am evidenţiat importanţa gestionarii acestuia în activitateaeconomica

În cel de-al doilea capitol am realizat o analiza a acestor impozite pe baza modelor de stat ale bunastarii Analiza s-a dezvoltat pe seama indicatorului „Taxes on land, buildings and other structures” extras din baza de date Eurostat atat in sume absolute cat si ca pondere in PIB

În al treilea capitol am prezentat o comparatie a modelelor analizate in capitolul precedent, luand in calcul media incasarilor din impozitul pe avere

Concluziile, din ultimul capitol, urmăresc să sublinieze necesitatea acţionării statului pentru realizarea creşterii economice durabile, sănătoase, viabile, capabile să depăşească criza economică şi să asigure bunăstare socială şi competitivitate economică

CAP 1 IMPOZITELE PE AVERE

1 1 CARACTERIZAREA GENERALĂ A IMPOZITELOR PE AVERE

Conform opiniei avizate aparţinând Profesorului Constantin Tulai, “capitalul reprezintă acel element al bogăţiei ce reprezintă o anumită stabilitate, el este bogăţia consolidată în patrimoniul contribuabilului, averea sau patrimoniul acestuia”

În practica fiscală din diferite ţări, impozitele asupra capitalului se întâlnesc sub urmatoarele forme: impozite asupra averii propriu-zise, impozite pe circulatia averii (cu titlu oneros sau gratuit) şi impozite pe sporul de avere sau pe creşterea valorii averii Instituirea acestor impozite a fost facută în strânsă legatură cu faptul că diferite persoane fizice şi juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile

Dacă în cazul impozitului pe averea propriu-zisă şi pe circulaţia averii, capitalul este uşor de delimitat din punct de vedere fiscal, în cazul impozitării creşterii averii, delimitarea noţiunii de capital de cea de venit este greu de realizat Este motivul pentru care legislaţia fiscală prezintă, în general, impozitul asupra plus-valorii mobiliare sau imobiliare ca şi impozit asupra venitului persoanelor fizice sau juridice şi nu asupra capitalului deţinut de acestea

Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi întâlnite atât ca impozite stabilite asupra averii, dar plătite din venitul obţinut de pe urma averii respective, cât şi ca impozite instituite pe substanţa averii Acestea din urma conduc la micşorarea materiei impozabile, deoarece se plătesc chiar din substanţa averii supuse impunerii, motiv pentru care se întalnesc foarte rar ca impozite cu caracter permanent Ele sunt introduse, de regulă, ca impozite exceptionale pe avere, care se percep o singura dată (de exemplu, în timpul sau dupa terminarea unui război)