ARGUMENT .pg.3 INTRODUCERE pg.5 CAP.1.TEATRUL ROMANESC IN TRANSILVANIA INAINTE DE 1918. LEGATURI CU TEATRELE DIN PRINCIPATELE ROMANE pg.7 CAP.2. FORMAREA TRUPEI ROMANESTI A TEATRULUI NATIONAL DIN CLUJ .pg.23 CONCLUZII .pg.47 BIBLIOGRAFIE ..pg.49
ARGUMENT Scopul acestei lucrari este de a analiza conditiile in care s-a dezvoltat trupa romaneasca de arta teatrala din Cluj, la inceputul secolului al XX lea, tinand cont de contextul politic si istoric si de maniera in care teatrul a avut un rol important in acea perioada pentru dezvoltarea limbii romanesti si a culturii autohtone in spatiul transilvan. Tema lucrarii reda mai ales diferite incercari mai timpurii si straduintele romanilor de a construi un teatru romanesc, in conditiile politice total nefavorabile din acei ani, felul in care initiatorii si patriotii au fost sustinuti de romanii din Principatele Unite, prin numeroase turnee organizate in Transilvania. La acestea au participat actori consacrati din Moldova si Tara Romaneasca. Lucrarea este structurata pe doua capitole principale, iar fiecare abordeaza in mod cronologic manifestarile teatrale romanesti, pana la succesul inregistrat in 1919, odata cu infiintarea primei trupe de teatru romanesti. In primul capitol se face o trecere in revista si o scurta istorie a miscarii teatrale, incepand din cele mai vechi timpuri, cu formele primitive artistice asociate cu arta teatrala. Fiind influentate de societate, formele primitive de arta au un substrat religios, chiar mistic, deoarece viata stramosilor nostri era la acea vreme dominata de fortele naturii si de credintele religioase. Evolutia teatrului se observa de abia in Evul Mediu, cand se imbunatatesc decorurile, tematica se diversifica, apare jocul papusilor, apoi, treptat, spectacolul de burg cuoscut in zona Sibiului, dansurile si tematica haiduceasca. Catre finalul primului capitol se discuta despre aparitia teatrului cult, in special in secolul al XIX lea, cand incep sa se formeze bresle de actori, chiar organizatii de actori profesionisti, care vor ajunge sa se dezvolte din ce in ce mai serios. Sunt prezentate primele turnee ale unor actori romani, importante pentru evolutia artei teatrale din Transilvania, deoarece actori cunoscuti in Principate precum Matei Millo, Fany Tardini, Mihai Pascaly, au avut meritul de a aduce in fata romanilor ardeleni, piese profesioniste jucate in limba materna. Capitolul al doilea pune accent pe problema teatrului din Cluj de la inceputul secolul al XX-lea, prin perspectiva celor care au muncit si si-au daruit talentul si priceperea pentru a forma o trupa in adevaratul sens al cuvantului si un teatru nou. In acest capitol sunt prezentati oamenii care au jucat un rol crucial pentru stabilitatea culturii romanesti prin organizarea de spectacole de teatru in limba romana. In capitolul de concluzii putem vorbi in general despre evolutia teatrului ardelean, tinand seama de contextul zonei unic in tara noastra, despre asemanari si deosebiri intre ceea ce a fost Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova. Remarcabil este ca incercarile au fost hotaratoare prin punerea la dispozitia publicului interesat a unei literaturi dramatice originale, aceasta fiind conditia indispensabila pentru a se crea o miscare artistica cuprinzatoare. INTRODUCERE Inca din vremuri stravechi, locuitorii acestui pamant romanesc de azi, au simtit ca necesar jocul teatral prin modul in care au practicat obiceiuri si ritualuri, in diferite forme de manifestare colectiva, in care observam elemente cu caracter de spectacol. Aceste manifestari denumite de Mircea Eliade ,,traditie folclorica", care exista si astazi in viata taranului roman, erau puse in scena pentru a contribui ca prin magie la imbelsugarea traiului sau la fertilitatea pamantului, exemple fiind ,,paparudele", ,,dragaica" sau ,,caloianul". Unele asa zise scenete se puteau desfasura in mijlocul naturii, in casele oamenilor sau pe ulitele satului, in anumite momente calendaristice, implicau mai tot timpul masti, exemple fiind ,,brezaia", ,,capra", ,,calusarii", ,,unchiesii", iar publicul era sufleteste interesat de aceste productii. Interpretii primeau scenariul prin traditie orala si puteau fi atat barbati, cat si femei si copii. Acestor practici li se suprapuneau in antichitate manifestari cu caracter de spectacol ale populatiei geto - daca de la tarmul Marii Negre, prin intermediul vestitelor colonii grecesti, precum si obiceiuri aduse de colonistii romani. Mai tarziu, ritualurile au primit trasaturi specifice spiritualitatii romanesti abia nascute, fiind imbogatite si cu adaosuri laice sau religioase medievale, pentru a fi tot mai conturate si sintetizate in productii folclorice cu inalt caracter teatral, ce aveau sa devina elemente hotaratoare formative ale teatrului cult in secolele al XVIII- lea si al XIX-lea. Cea mai veche scriere dramaturgica originala pe care o cunoastem este descoperita in inima Ardealului in biblioteca Episcopiei Romane de la Oradea si este vorba de o scriere anonima din anii 1778 - 1780. Aceasta descoperire ii apartine lui Nicolae Densusianu si se intituleaza Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, adica Uciderea in Moldova a lui Grigore Voda, exprimata in forma tragediei. S-a presupus la vremea respectiva ca i-ar putea apartine lui Samuil Vulcan, dar acest lucru nu a fost dovedit. Manuscrisul se prezinta cu scene separate, neordonate cronologic, unele scrise in limba romana, altele in latina, maghiara sau in limba tiganeasca. Alte prime incercari dramatice din Romania de la inceputul secolului al XIX lea sunt cele descoperite de Vasile Alecsandri. Parintele dramaturgiei originale a gasit in activitatea sa de folclorist, fragmente dintr-o piesa de teatru in versuri, Serdarul din Orhei, care dateaza din anul 1811. Teatrul a fost si este considerat o forma speciala, superioara, de celebrare a tuturor misterelor vietii; viata care urmeaza sa renasca si ascunde in ea si ceremoniile mortii, vazute ca treceri spre alte lumi, spre o altfel de viata. Omul primitiv a dat cu siguranta impulsuri spre aceste celebrari ale vietii, iar de-a lungul timpului, manifestarile umane au devenit spectacol. Fondul primitiv al spiritualitatii romanesti a ramas activ. Toata aceasta mostenire bogata poate fi valorificata si astazi in multe creatii teatrale culte, cu mare forta expresiva. Putem sa enumeram aici contributiile substantiale ale unor cunoscuti autori dramatici care au stabilit repere esentiale din istoria teatrului nostru, de exemplu opera dramaturgica a lui Lucian Blaga, (Mister Pagan, Zamolxe, Mesterul Manole), Adrian Maniu, (Lupii de arama), Radu Stanca, (Hora domnitelor) sau Mihai Saulescu, (Saptamana luminata).
- Alterescu, Simion, Istoria teatrului in Romania, vol. 1, De la inceputuri pana la 1848, Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1965 - Alterescu, Simion, Istoria teatrului in Romania, vol. 2, De la inceputuri pana la 1848, Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania,1965 - Alterescu, Simion, Actorul si varstele teatrului romanesc, Bucuresti, Meridiane, 1980 - Anestin, Ion, Schita pentru istoria teatrului romanesc, Bucuresti, Vremea, 1939 - Berlogea, Ileana, Istoria teatrului universal Antichitate. Evul Mediu, Renasterea, Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, 1981 - Bradateanu, Virgil, Istoria literaturii dramatice romanesti si a artei spectacolului, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1982 - Constantinescu, Ion, Evolutia teatrului: originea si inceputurile teatrului romanesc: importanta dictiunii, Bucuresti, Institutul de arte grafice "Marvan", 1941 - Bogdan, Duica G., Din trecutul teatrului brasovean, revista ,,Tara Barsei", 1929, nr.2 - G. I. Bratianu, Formarea unitatii romanesti (factori istorici), Ed. Fundatia Culturala Mihail Kogalniceanu, Bucuresti, 1940 - Ioana Parvulescu, Dialoguri secrete, Editura Humanitas, Bucuresti, 2018, p.198. - Ioan Bolovan, Regional cultural associations among the Romanians of Transylvania 1861 - 1914 - Ion Crisan, Teatrul din Oravita (1817-1967), Resita,1968 - Ioan Massof, Teatrul romanesc Privire istorica , vol. 2 (1860 - 1880 ) , Editura pentru literatura, 1966 - Justin Ceuca, Teatrul national Cluj-Napoca 1919 - 1994; Teatrul romanesc din Transilvania 240 de ani - studiu monographic, Teatrul National Cluj, Cluj Napoca, 1994 - Lizica Mihut, Aradul si teatrul transilvanean pana la Marea Unire, Arad, 1993 - Mircea Popa, Uleiul din candela ASTRA si spiritual Blajului, Astra, Blaj, 2009 - Simion Retegan (coord.), Dumitru Suciu, Madly Lorand, George Cipaianu, Rodica Sofronie, Miscarea nationala a romanilor din Transilvania intre 1848 - 1918 Documente, vol II (31 decembrie 1851 - 15 iulie 1859), Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 2004 - Rece, Alina, Istoria Teatrului romanesc de la origini pana azi, Editura Universitaria, Craiova, 2014, p.8 - Zoe Dumitrescu Busulenga, Eminescu-viata, creatie, cultura, Editura Eminescu, Bucuresti, 1989, p.66 - Ion Turcanu, Istoria romanilor, cu o privire larga asupra culturii romane, Editura Istoros, Braila, 2007, p.233 - Viorel Faur si Ioan Popovici, Momente din istoria teatrului romanesc din perioada interbelica in vol. Centenarul Societatii pentru crearea unui fond de teatru romanesc, Oradea, 1981, p.2 - Victor Eftimiu, Teatru, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1962, p.2 Surse de internet - Tudor Duica, transsylvanica.ro, Teatrul romanesc din Transilvania si Banatul sec. XVIII - XIX, accesat la data de 25.01.2019 - https:// ro.wikipedia/fany tardini, accesat la data de 25.01.2019 - https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Pascaly, accesat la data de 22.01.2019 - https://www.voci.ro/zaharia-barsan-un-artist-roman-de-exceptie/, accesat la 24.01.2019 - https://ro.wikipedia.org/wiki/Teatrul_Na%C8%9Bional_din_Cluj-Napoca, accesat la 27.01.2019 - htps://ro.wikipedia.org/wiki/Onisifor_Ghibu Surse din publicatii - Ziarul Tribuna, Sibiu, din data de 4 martie 1923 - Haig Acterian, Marioara Voiculescu, articol in ziarul Vremea, Bucuresti, din data de 23 august 1931 - Liviu Rebreanu, Teatrul Regina Maria: Monna Vanna, in Sburatorul, I, nr. 42, 31 ianuarie 1920. - Iolanda Berziuc, Destinul unei actrite, Studii si cercetari de istoria artei, Bucuresti, 2009, p.3 - Revista de teatru, muzica si literatura Rampa, Bucuresti, nr 2535/ 12 iunie 1926 - C.Ciopraga, Literatura romana intre 1900-1918, Ed. Junimea, Iasi, 1970 - Camil Petrescu, Opinii despre Mesterul Manole, Revista Cuvantul , Bucuresti, din data de 7 noiembrie 1925, p. 2 - Scarlat Froda, Revista Rampa , Bucuresti, din data de 16 octombrie 1925, p.1
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
