CUPRINS INTRODUCERE 4 CAPITOLUL I. Cercetări actuale în domeniul coroziunii aliajelor dentare I.1. Aliaje dentare I.1.1. Definiţii. Cristal mixt – soluţie solidă – aliaj I.1.2. Clasificarea aliajelor dentare I.1.3. Tipuri de aliaje dentare I.2. Aliaje nenobile I.2.1. Aliajele cobalt-crom I.2.2. Influenţa componenţilor asupra proprietăţilor aliajului pe bază de Co-Cr I.2.3. Factori care intervin în procesele de coroziune a aliajelor dentare I.3. Saliva - mediu prielnic coroziunii I.3.1. Compoziţia chimică a salivei I.3.1.1. Constituenţii anorganici ai salivei I.3.1.1.1. Ionii de clor, Cl- I.4. Procese de coroziune în cavitatea orală I.4.1. Coroziunea chimică I.4.2. Coroziunea electrochimică I.4.3. Coroziunea biologică I.4.4. Coroziunea aliajelor dentare în timpul exercitării funcţiilor sistemului stomatognat I.4.5. Efectele fizico-mecanice ale coroziunii 5 CAPITOLUL II. Metode de cercetare a coroziunii aliajelor dentare II.1. Materiale II.1.1. Aliaje dentare II.1.2. Medii corozive II.1.3. Comportarea salivelor artificiale în contact cu aliajele dentare II.1.3.1. Comportarea unui aliaj dentar Co-Cr în saliva artificială II.2. Metode experimentale pentru determinarea rezistenţei la coroziune a aliajelor dentare II.2.1. Metode indirecte II.2.1.1. Metode electrochimice II.2.2. Metode directe 20 CAPITOLUL III. Contribuţii teoretico-experimentale asupra rezistenţei la coroziune a unui aliaj dentar turnat III.1. Analiza rezistenţei la coroziune a aliajului dentar în urma turnării prin metoda examenului vizual III.2. Comportarea la coroziune a aliajelor dentare turnate utilizând metoda gravimetrică III.3. Analiza coroziunii aliajelor dentare turnate prin metoda variaţiei concentraţiei ionilor de hidrogen III.4. Analiza coroziunii aliajelor dentare turnate prin metoda variaţiei conductivităţii electrice III.5. Analiza coroziunii aliajelor dentare turnate prin metoda spectroscopiei cu absorbţie atomică III.6. Analiza coroziunii aliajelor dentare turnate prin metoda curbelor de polarizare ciclică şi liniară III.7. Analiza rezistenţei la coroziune electrochimică a aliajelor dentare turnate prin metoda examinării metalografice III.8. Modelul matematic al procesului de coroziune la aliajele nenobile turnate 31 CONCLUZII 51 BIBLIOGRAFIE 52
INTRODUCERE Metalele şi aliajele au fost utilizate în cavitatea orală încă din antichitate, aurul şi aliajele sale fiind materialele preferate datorită rezistenţei la coroziune, biocompatibilităţii şi distincţiei corespunzătoare. Pe linia evoluţiei metalelor în stomatologie în evul mediu, metalul preferat a rămas aurul, care fiind foarte moale a fost aliat cu Ag şi Cu, mai târziu cu Pt şi metale din subgrupa platinei. Aurul aliat era tras în folii care se adaptau prin ştanţare şi placare. Secolul XX aduce progrese în tehnologia de laborator a proteticii dentare, deoarece se promovează şi se extinde topirea/turnarea ca metodă fundamentală în prelucrarea metalelor şi aliajelor. În 1929-1930 apare în SUA un aliaj de tip Cr-Co denumit Vitallium, acesta fiind desemnat să înlocuiască aliajul de Au platinat în realizarea protezei scheletate. Istoria aliajelor dentare a fost influenţată de trei factori majori: modificarea şi perfecţionarea tehnologiei proteticii dentare, progresele înregistrate în domeniul metalurgiei şi creşterea preţului metalelor nobile. În ultimele decenii, piaţa materialelor dentare se confruntă cu o adevărată explozie în ceea ce priveşte diversificarea aliajelor dentare. Astfel se impune o apreciere riguroasă a calităţii acestor aliaje, deoarece biocompatibilitatea ocupă un rol esenţial. În mod frecvent, alegerea unui aliaj dentar se face pe baza experienţei şi, în cazul în care acesta a dat rezultate bune în timp, atunci el este considerat satisfăcător. În ultimul timp au apărut noi aliaje a căror publicitate şi preţ pun practicianul în dificultatea alegerii celui mai bun aliaj din punct de vedere funcţional, biomecanic şi biocompatibil. Astfel, din dorinţa de a folosi în practica stomatologică cele mai performante aliaje, este absolut necesară cooperarea strânsă între domeniile de cercetare, prelucrare, testare şi standardizare a metalelor şi aliajelor dentare. Îndepărtarea completă a metalelor/aliajelor din stomatologie şi promovarea alternativelor complet nemetalice – sisteme integral ceramice reprezintă o alternativă, dar cu perspective limitate la noi în ţară. Până la eliminarea definitivă a metalelor şi aliajelor dentare trebuie ţinut cont de factorii care influenţează structura şi, implicit, proprietăţile acestora în procesele de prelucrare şi utilizare stomatologică a acestora. Capitolul I CERCETĂRI ACTUALE IN DOMENIUL COROZIUNII ALIAJELOR DENTARE I.1. Aliaje dentare I.1.1. Definiţii. Cristal mixt – soluţie solidă – aliaj Aliajul este definit ca un corp solid care are o structură atomică alcătuită din două sau mai multe specii de atomi metalici. În stare lichidă cele două specii de atomi sunt solubile una în alta, iar când acest lichid se solidifică se pot obţine două rezultate diferite [8,14,27,59,69,73]: - o singură fază solidă când se păstrează solubilitatea reciprocă a celor două elemente şi în stare solidă. Faza unică obţinută se numeşte cristal mixt sau soluţie solidă; - un produs alcătuit din două faze solide independente. Dacă intervin mai multe specii de atomi se vor obţine mai multe faze solide. Aliajele dentare sunt în majoritate soluţii solide. Un aliaj se obţine când într-o structură dată, a unui metal, se adaugă o altă specie de atomi, cu condiţia ca structura atomică iniţială să nu se distrugă, adică să nu apară structuri atomice noi. O soluţie solidă este omogenă din punct de vedere al compoziţiei chimice deoarece atomii adăugaţi sunt dispersaţi prin difuziune în toată masa fazei solide [54,58]. I.1.2. Clasificarea aliajelor dentare Aliajele dentare au o compoziţie chimică variată în care intervin numeroase elemente chimice: Au, Pd, Pt, Ag, Cu, Co, Cr, Ni, Fe, Mo, W, Ti, Zn, In, Ir, Rh, Sn, Ga, Ru, Si, Mn, Be, B, Al, V, C, Ta, Zr şi altele. Datorită multitudinii de aliaje dentare cu compoziţie variată şi cu domeniu de utilizare diversificat este dificilă elaborarea unei clasificări care să fie suficient de flexibilă pentru adaptarea la noi compoziţii sau excluderea unora existente, fără să fie necesară remanierea constantă a clasificării. Întrucât au fost elaborate numeroase sisteme de aliaje este necesară prezentarea lor în funcţie de indicaţii. Pe de altă parte, interesează în egală măsură şi compoziţia lor sub aspectul diferenţelor şi proprietăţilor pe care le determină. La confecţionarea aparatelor gnato-protetice, pot fi utilizate următoarele aliaje: Aliaje nobile: - cu conţinut crescut de aur; - cu conţinut redus de aur; - pe bază de Ag-Pd (cu şi fără cupru); - pe bază de paladiu (cu conţinut crescut de paladiu, pe bază de Pd-Cu şi Pd-Ag). Aliaje nenobile: - pe bază de Ni-Cr (cu şi fără beriliu); - pe bază de Co-Cr; - pe bază de fier; - pe bază de titan. Domeniul de utilizare şi indicaţiile tuturor tipurilor de aliaje nobile şi nenobile sunt prezentate în tabelul I.1. [22]. Tabel I.1. Domeniul de utilizare al aliajelor dentare 1.Terapie restaurativă - inlay, onlay, pinlay - DCR (IOS) - obturaţii 2.Protezare conjunctă - coroane totale, parţiale - coroane telescopate şi cape - coroane mixte metalo-ceramice şi metalo-compozite - aparate gnato-protetice cu multiple elemente de agregare 3.Protezare mobilizabilă, mobilă - scheletul metalic al protezei scheletate - baza protezelor totale - sisteme de menţinere, sprijin şi stabilizare 4.Terapia ortodontică - aparate fixe - aparate mobile 5.Implantologie - implanturi endoosoase - implanturi subperiostale Unele aliaje sunt utilizate în aceste domenii pentru lipirea (sudarea) diverselor elemente ale lucrărilor dentare, fiind denumite aliaje de lipit. Aliajele de aur sunt clasificate în patru tipuri (de la I la IV), în funcţie de proprietăţile mecanice; duritatea creşte de la tipul I la tipul IV (acest criteriu de clasificare este conţinut la ora actuală în normele DIN 13906, ISO 1563 şi specificaţia ADA nr.5). Tipurile I (soft) şi II (medium) sunt foarte puţin utilizate, fiind înlocuite de materialele fizionomice; tipurile III şi IV pot fi înlocuite de aliajele alternative. Aliajele pe bază de aur (dure şi extra-dure), paladiu, nichel sau cobalt utilizate pentru tehnica metalo-ceramică sunt compatibile cu ceramica fiind utilizate la realizarea coroanelor cu grosime dirijată şi punţilor cu amplitudine redusă.
Askeland D.R.: The Science and Engineering of Material,. P.W.-S Kent Publishing Company, Boston, Massachusetts, 1984. Bates J.F., Knapton G.: Metals and Alloys in Dentistry, Intern Metals. Rev., 1977, 22, 215: 39-60. Bratu D., Ciosescu D. et al: Materiale dentare. Bazele fizico-chimice ale materialelor dentare, I, Ed. Helicon, Timişoara, 1994. Bratu D., Ciosescu D. et al: Materiale dentare. Materiale utilizate în cabinetul de stomatologie, II, Ed. Helicon, Timişoara, 1994. Bratu D., Ciosescu D. et al: Materiale dentare. Materiale utilizate în laboratorul de tehnică dentară, III, Ed. Helicon, Timişoara, 1994. Bratu D., Ciosescu D., Românu M., Leretter M., Colojoară C., Uram-Ţuculescu S.: Curs de materiale dentare, vol.1, lito.UMF, Timişoara, 1993. Bratu D., Deac M.: Topirea şi turnarea aliajelor dentare, Litogr. UMF Timişoara, 1994. Brugirard J.: Etude de comportament electrochimique des metaux et alliages dentaires., Julien Prelat. Ed. Paris, 1970. Brune D., Hultquist G.: Corrosion resistance of a passivated and non-passivated Co-Cr alloy, Scand.J.Dent.Res., 92, 1984. Buck E., Kelly R.C. : Corrosion tests and Standards; Application and Interpretation, Chapter 18. Pitting; Robert C. Kelly, p .166-167; Chapter 41: Inhibitors, Erwin Buck, p 403-405, Editor Robert Baboian, ASTM Manual Series: MNL 20, USA. Burlui V. şi colab.: Protetică dentară, Lit. UMF Iaşi, 1989. Burlui V.,Forna N., Ifteni G.: Clinica şi terapia edentaţiei parţiale intercalate reduse, Ed. Apollonia, 2001. Chiper C., Burlui V., Forna N., and al: Coroziunea electrochimică a unor aliaje dentare nenobile în saliva artificială II. Aliaje Ni-Cr-Mo şi Co-Cr-Mo, Rev. Medicina Stomatologică, 2001, 5(4): 29-31. Chiper C., Burlui V., Forna N., and al: Cuplaje galvanice între diverse aliaje dentare în saliva artificială, Rev. Medicina Stomatologică, 2001, 5(4):34-37. Chiper C., Căilean L.A., Sutiman D., Forna N., Andronache M.: Comportamentul aliajelor dentare pe bază de Cu în sistemul coroziv NaCl + Ac. oxalic + Ac. lactic, Bul. Inst. Politehnic Iaşi, Secţia II, 2001, ISSN 0254-7104, in press. Chiper C., Forna N., Aelenei D., Andronache M.: Studiul în vitro privind coroziunea aliajelor dentare. Instalaţii experimentale. Tehnologii contemporane în clinică şi laborator. Supliment al rev. Medicina Stomatologică, editat cu ocazia celei de a XI-a ediţii a „Zilelor Sfintei Apollonia”, 207-209. Chiper C., Sutiman D., Căilean L.A., Forna N., Andronache M.: Efectul coroziv al sistemului ternar NaCl + Ac. tartric + Ac. lactic asupra aliajelor dentare pe bază de Cu, Bul. Inst. Politehnic Iaşi, Secţia II, 2001, ISSN 0254-7104, in press. Chiper C.: Coroziunea aliajelor dentare, Referat doctorat I, UMF Iaşi, 2000. Combe E.C.: Notes on dental materials, 6th Edition, Churchill Livingstone, Edinburgh, London, Madrid, 1992. Constantinescu M., Badea T: Coroziunea şi protecţia anticorozivă. Ed. Did. Ped., Bucureşti, 1978. Craig R.G.: Materiale dentare restaurative, Ed. All Educational, Bucureşti, 2001. Ewers G., Greener E.H.: The electrochemical activity of the oral cavity, a new approach, J. Or. Reh., 1985, 12. Forna N., Burlui V., Budae D., Chiper C., Aelenei D., Grădinaru I., Chelariu R.: Coroziunea aliajului dentar Gaudent S în prezenţa ionilor SO42- şi Cl-, Rev Medicina Stomatologică, 2001, 5(1), 344-347. Gaitzsch M., Hassler C., Gehre G.: Contribution to the method of potentiodynamic polarization investigations to characterize the corrosion of dental alloys, Dtsch. Stomatol. 1991; 41(4): 142-143. Grosu L., Prelipceanu F.: Biosistemul orofacial, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983, 124-132. Holland R.I.: Corrosion testing by potentiodynamic polarization in various electrolytes, Dent. Mater., 1992, 8(4): 241-245. Ifrim S., Roşca I.: Chimie generală, Editura tehnică, Bucureşti, 1989, 204. Ionescu A.: Clinica şi tehnica de laborator a protezei scheletate, Ed. Cerma SRL, Bucureşti, 1997. Ionescu Gh., Antonescu E., Chiper C., Brezulianu C.: Paralelă privind structura aliajelor metalice fuzionate prin curent electric şi combustie de gaze, Comunicare „Zilele ştiinţifice Apollonia, 1995. Ionescu Gh., Burlui V., Ursache M.: Studiu privind starea de suprafaţă a lucrărilor protetice metalice, Comunicări Zilele UMF Iaşi, 1994. Ionescu Gh., Chiper C., Bârjoianu Al.: Research on structure of prosthetic alloys using different sources of melting, Al II-lea Congres Internaţional de Ştiinţa şi ingineria materialelor, Iaşi 1997, Bulet. Inst. Politeh. Iaşi, Tomul XLIII(XLVII), Fasc. 3-4, secţia IX, Ştiinţa şi ingineria materialelor, 1997: 90-93. Ionescu Gh., Chiper C., Teofănescu L., Brezulianu C.: Curentul de inducţie – sursa de fuziune ideală a aliajelor de uz stomatologic, Rev. Medico-Chirurgicală 1996, v. 100, nr. 3-4.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
