Investigarea științifică a urmelor de incendii și explozi

Cuprins disertație Cum descarc?

CAPITOLUL 1 - CONSIDERATII GENERALE	3
1.1 ASPECTE GENERALE ALE INFRACTIUNILOR DE DISTRUGERE	3
1.2 Distrugerea	5
1.3 Distrugerea calificata	7
1.4 Distrugerea din culpa	7
CAPITOLUL 2. INCENDIUL SI EXPLOZIA. ASPECTE GENERALE	9
2.1 Incendiul - notiune, cauze tehnice	9
2.2 Principalele cauze ale incendiilor	12
2.3 Cauze tehnice ale incendiilor	12
2.4 Focuri deschise	13
2.5 Corpurile incalzite si supraincalzite	14
2.6 Scantei de materiale combustibile si de la sudura	15
2.7 Scantei si arce electrice	16
2.8 Scurtcircuitul	17
2.9 Trasnetul	18
2.10 Scantei mecanice	18
2.11 Explozia si rabufnirea	19
2.12 Autoaprinderea	19
2.13 Reactii chimice	20
2.14 Explozia - notiune, cauze	20
2.15 Incendiul provocat intentionat	23
2.15.1 Actiunea intentionata - cauza a incendiului	23
2.16 Scurte consideratii despre fenomenul, ARSON''	24
CAPITOLUL 3.  PARTICULARITATILE CERCETARII LA FATA LOCULUI IN CAZUL INCENDIILOR SI EXPLOZIILOR	28
3.1 Necesitatea colaborarii dintre organele de urmarire penala si alte organe in stabilirea cauzelor de incendii	28
3.2 Aspecte juridice ale cercetarii incendiilor	29
3.3 Actiuni concrete desfasurate dupa lichidarea incendiului de catre pompierii militari care au misiunea de cercetare a evenimentului	30
3.4 Faza statica si dinamica a cercetarii la fata locului	31
3.5 Principalele categorii de urme care pot fi descoperite cu ocazia cercetarii la fata locului in cazul incendiilor si exploziilor	35
3.5.1  Principalele urme ale incendiilor si exploziilor	35
3.6 Clasificarea principalelor urme ale incendiilor si exploziilor	35
3.7 Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului	37
3.8 Fotografia judiciar-operativa	38
3.9 Identificarea victimei si dispunerea expertizelor medico-legale	39
CAPITOLUL 4. METODOLOGIA CERCETARII INFRACTIUNILOR SAVARSITE CU AJUTORUL INCENDIILOR SI EXPLOZIILOR	41
4.1 Cerinte privind cercetarea urmelor de incendii si explozii	41
4.2 Activitatile desfasurate pentru cercetarea urmelor incendiilor si exploziilor	42
4.3 Metode si procedee de cercetare a urmelor incendiilor si exploziilor	44
CAPITOLUL 5. DISPUNEREA CONSTATARILOR TEHNICO-STIINTIFICE SI A EXPERTIZELOR	47
5.1 Constatarea tehnico-stiintifica	47
CONCLUZII	50
BIBLIOGRAFIE	51

Extras din disertație Cum descarc?

Infractiunile de distrugere, in general, fie ca sunt comise in dauna avutului public, fie ca sunt savarsite in dauna avutului privat, constituie infractiuni care prezinta un grad ridicat de pericol social. Legea penala defineste infractiunea de distrugere ca fapta persoanei care prin propria energie fizica ori prin utilizarea de mijloace adecvate aduce pe nedrept vatamare materiala unui bun care apartine altei persoane, lezand astfel fie existenta bunului, fie starea de fapt a acestuia. Infractiunea de distrugere face parte din categoria infractiunilor patrimoniale iar sub aspectul caracterizarii speciale aceasta este inclusa in subgrupul infractiunilor patrimoniale care se savarsesc prin vatamarea pe nedrept adusa direct bunurilor patrimoniale in materialitatea lor. Legea penala ocroteste asadar relatiile patrimoniale a caror fireasca formare si desfasurare sunt legate de existenta acestor bunuri. La infractiunea de distrugere se ocroteste starea materiala a bunurilor, adica substanta si potentialul de utilizare al acestora. Acest aspect o diferentiaza de infractiunile savarsite prin sustragere (furt, talharie s.a.), unde este ocrotita situatia de fapt a bunurilor in sfera fiecarui patrimoniu. Infractiunea de distrugere este o fapta de sine statatoare. In unele cazuri ea este insa absorbita ca element constitutiv in continutul unor infractiuni complexe cum sunt: violarea secretului corespondentei , compromiterea unor interese de stat , sustragerea sau distrugerea de inscrisuri , retinerea sau distrugerea de inscrisuri , actele de diversiune , etc. De asemenea, legi speciale cum sunt cele referitoare la regimul silvic, vanatul, pescuitul etc. Reglementeaza infractiunea de distrugere. In ceea ce priveste obiectul material al infractiunii de distrugere contra avutului privat, acesta poate fi orice bun mobil sau imobil. Importanta bunului (istorica, artistica, arhivistica etc.) sau a functiei sale sociale reprezinta imprejurari agravante ale infractiunii. Pe de alta parte, acele lucruri lipsite de orice valoare economica (de exemplu frunzele uscate ale unui copac, risipite de vant in curtea vecinului) ca si lucrurile abandonate (cum ar fi un scaun deteriorat azvarlit intr-un sant) nu pot fi obiect material al infractiunii. Subiectul activ al infractiunii este persoana care a comis acea fapta de distrugere, utilizand propria energie sau mijloace potrivite. Subiectul activ nemijlocit poate fi orice persoana, fara ca legea sa prevada o anumita calitate a acesteia. Prin exceptie, alin. Final al art.219 din Codul penal reglementeaza un caz special al infractiunii agravate de distrugere din culpa. Astfel, cand dezastrul ori consecintele deosebit de grave s-au produs ca urmare a parasirii postului sau a savarsirii oricarei alte fapte de catre personalul de conducere al unui mijloc de transport in comun ori de catre personalul care asigura direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani. In cazul infractiunii de distrugere agravata sau calificata ori savarsita din culpa, chiar si proprietarul bunului distrus poate fi subiect activ. Infractiunea poate fi comisa de mai multi subiecti activi care pot fi coautori, instigatori, complici. Subiectul pasiv necalificat al infractiunii de distrugere poate fi atat persoana al carei bun a fost distrus, cat si aceea care avea un drept asupra bunului, a carei calitate ar putea fi de locatar, creditor gajist etc. De asemenea, pot fi mai multi subiecti pasivi (pluralitate) in cazul distrugerii de bunuri care apartineau unor persoane diferite sau in cazul unui bun aflat in indiviziune. In ceea ce priveste locul si timpul comiterii faptei, acestea nu conditioneaza existenta infractiunii dar ele au relevanta in privinta evaluarii gradului de pericol social pe care aceasta il prezinta. Spre exemplu, atunci cand fapta se desfasoara intr-un loc sau la un moment cand orice posibilitate de salvare era exclusa. Continutul juridic al infractiunii de distrugere include o situatie premisa si continutul constitutiv al infractiunii. Situatia premisa se refera la existenta materiala si la potentialul sau de utilizare a bunului. Nu prezinta importanta, sub aspectul existentei situatiei premisa, starea perfecta sau satisfacatoare a bunului. Atat timp cat bunul, oricat de degradat ar fi, mai poate fi util, el este susceptibil de a fi distrus. Starea bunului are relevanta insa in stabilirea gravitatii faptei si a vinovatiei autorului.
Sectiunea a 2-a
1.2 Distrugerea Infractiunea de distrugere, in forma sa specifica - distrugerea simpla, este comisa prin realizarea urmatoarelor actiuni:
- Distrugerea, adica desfiintarea, suprimarea totala a bunului, astfel incat bunul existent anterior este redus, de exemplu, la o gramada de resturi informe;
- Degradarea, adica stricarea partiala a bunului, in urma careia potentialul de utilizare a acestuia este redus, indiferent ca el ar mai putea fi utilizat in acea stare sau in urma repararii;
- Aducerea in stare de neintrebuintare a bunului, adica potentialul de utilizare a acestuia este anihilat (de exemplu, demontarea unui sistem tehnic, a unei masini etc.);
- Impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui bun expus pericolului de a fi distrus (de exemplu, impiedicarea localizarii unui incendiu, efectuarea unor acte de natura sa intarzie procedurile de preintampinare a unei inundatii);
- Inlaturarea masurilor de conservare sau salvare a bunului dupa ce au fost luate. O singura actiune este suficienta dar pentru ca fapta sa constituie elementul material al infractiunii trebuie indeplinita conditia ca bunul distrus sa apartina altei persoane. Distrugerea cu intentie a bunului nu constituie infractiune ci un cvasidelict in situatia in care s-a cauzat un prejudiciu persoanei care avea un drept asupra bunului distrus. Aceasta cerinta priveste numai modalitatea simpla a infractiunii, nu si modalitatile sale agravante sau variantele calificata (art.218 din Codul penal) si din culpa (art.219 din Codul penal).

Fisiere în arhivă (1):

 Investigarea stiintifica a urmelor de incendii si explozi.doc

Imagini din acest disertație Cum descarc?

Bibliografie

1.-Constitutia Romaniei
2.-Codul penal al Romaniei
3.-Codul de procedura penala
4.-Decretul nr.79/1971 privind expertiza tehnica si contabila, modificat prin Decretul nr.275/1973 si Decretul nr.396/1976
5.-Dosar 3-4/1984, Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, Bucuresti
6.-Codul Civil roman
7.-Codul de procedura civila
8.-Codul Silvic
9.-Normativul 120-89
-Ordinul ministrului Administratiei si Internelor nr. 234/2010 pentru aprobarea Procedurii de determinare a riscului de arson.
10.-Revista Pompierii romani nr.3/1993 
11.Antoniu, G., Bulai, C. Practica judiciara penala, vol.III, Edit.Academiei Romane
12.Balulescu, I. Cauze tehnice de incendiere si prevenirea lor, Edit.Tehnica, Bucuresti, 1971
13.Balulescu, I. si colectiv, Notiuni de fizica si chimie pentru pompieri, Edit CTP, Bucuresti, 1971
14.Berchesan, V. Cercetarea penala - Criminalistica-teorie si practica, Edit.si Tipogr.Icar, Bucuresti, 2001
15.Berchesan, V. Metodologia investigarii criminalistice a omorului, Edit.Paralela 45, Bucuresti, 2001
16.Berchesan, V. Metodologia investigarii infractiunilor, Edit.Paralela 45, Bucuresti, 2001
17.Ciopraga, A. Criminalistica, Tratat de tactica, Iasi, 1996
18.Colectia ,,Buletinul Pompierilor'',, 1962-1996, editat de Comandamentul Trupelor de Pompieri, Bucuresti, 1997
19.Craciun, I., Balulescu, I. Agenda pompierului, Edit.Tehnica, Bucuresti, 1993
20.Crisu, C. si colectiv, Codul juristului, ed.a IV-a, Edit.Argessis, Curtea de Arges, 1996
21.Culegere de practica judiciara penala pe anul 1997, Curtea de Apel Bucuresti, Cu note de V.Papadopol, Edit.Holding Reporter, 1998
22.Dobrinoiu, V., Nistoreanu, Gh. , Drept penal.Partea speciala, Edit.Europa Nova, Bucuresti, 1999 
23.Dongoroz, V. si colectiv, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penal roman, Partea generala, vol.I si Partea speciala, vol.II, Edit.Academiei Romane, Bucuresti, 1975
24.Gheorghita, M., Criminalistica, Edit.Museum, Chisinau, 1995
25.Golinski, S.A., Criminalistica, Edit.Stiintifica, Bucuresti, 1961
26.Loghin, O. Dreptul penal roman, Partea speciala, vol.I, Edit.Universul, Bucuresti, 1994
27.Loghin, O., Toader, T. Drept penal roman, Partea speciala, Edit.Sansa SRL, Bucuresti, 1997
28.Lucrarile Simpozionului ,,Cercetarea stiintifica a incendiilor'', Oradea, 27-28 martie 1995, sub egida Ministerului de Interne, Inspectoratul General al Politiei si Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari 
29.Mircea, I. Criminalistica, Edit.Lumina Lex, Bucuresti, 1999
30.Nistoreanu, Gh. si colectiv, Drept procesual penal, Partea generala si Partea speciala, Edit.Europa Nova, Bucuresti, 1997 
31.Revista Romana de Criminalistica, nr.1-15
32.Stancu, E. Criminalistica, vol.I-II, Edit.ACTAMI, Bucuresti, 1997
33.Stancu, E. Tratat de criminalistica, Edit.Universul Juridic, Bucuresti, 2007
34.Suciu, C. Criminalistica, Edit.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972
35.Tratat de procedura penala, editia a II-a revazuta, Edit.PAIDERA, Bucuresti, 1996
36.Tratat practic de criminalistica, Edit.M.I., vol.1-4
37.Volonciu, N. Drept procesual penal, Partea generala si Partea speciala, Edit.Didactica, Bucuresti, 1972
38.http://www.ziare.com/articole/explozie+butelie