Investitiile Straine Directe - Elemente Definitorii

Extras din disertatie Cum descarc?

CAPITOLUL 1
INVESTITIILE STRAINE DIRECTE - ELEMENTE DEFINITORII
In vederea abordarii riguroase a unei problematici atat de complexe si
extinse vom incepe demersul nostru printr-o ampla prezentare a continutului,
teoriilor, factorilor determinanti si tipologiei investitiilor straine directe.
Teoriile si studiile prezentate in cadrul acestui prim capitol vor sta la
baza fundamentarii concluziilor analizelor efectuate pe parcursul lucrarii,
analize care vor confirma sau infirma aplicabilitatea acestora in cazul tarilor
central si est europene si, in particular, in cazul Romaniei.
1.1. Conceptul de investitie straina directa
Intr-o abordare generala, investitiile straine reprezinta acea componenta
a fluxurilor internationale care reflecta scopul unei entitati, persoana fizica sau
juridica, rezidente intr-o tara de a obtine un interes, pe termen scurt sau lung,
intr-o companie rezidenta in alta tara.
Drept urmare, "investitia internationala presupune existenta a cel putin
doi agenti economici, agentul economic emitent si agentul economic receptor,
situati in spatii nationale diferite" (Horobet, 2005, pag.43).
In functie de raportul stabilit intre emitentul si receptorul investitiei se
disting doua categorii de investitii internationale: investitiile straine directe
(ISD) si investitiile straine de portofoliu (ISP). Din punct de vedere istoric,
investitiile straine de portofoliu preced investitiile straine directe.
Initial, capitalul circula intre tari, in principal, prin intermediul pietei de
capital, in cautarea unor rate ale dobanzii mai ridicate (diminuate de riscul
valutar si alte riscuri) sau/si a unor profituri cat mai mari comparativ cu cele ce
puteau fi obtinute pe piata locala. La inceputul secolului al XIX-lea, marea
majoritate a investitiilor europene in SUA se realizau sub forma
imprumuturilor sau detinerii unor pachete minoritare de actiuni. Pe masura
dezvoltarii economiei americane, piata interna de capital a atras noi fluxuri de
investitii straine de portofoliu. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, fluxurile
de ISD au crescut ca pondere in fluxurile investitionale internationale, odata cu
realizarea de catre SUA a unor investitii masive destinate reconstructiei
Europei Occidentale. Acest fenomen - prevalenta ISD in cadrul investitiilor
internationale - s-a accentuat puternic incepand cu anii `80 datorita, in
principal, evolutiilor tehnologice rapide.
Asadar, tipologia investitiilor internationale permite identificarea a doua
categorii, investitiile straine directe si de portofoliu, caracterizate atat prin
diferente cat si prin similaritati.
Incadrarea investitiilor internationale in una din cele doua categorii
se bazeaza, evident, pe elementele care le diferentiaza si asupra carora ne vom
opri in continuare.
Astfel, spre deosebire de investitia straina de portofoliu, investitia
straina directa "presupune transferarea de catre agentul emitent a controlului
si deciziei asupra activitatii receptorului". Cu privire la acest aspect se ridica
urmatoarea intrebare - Care este procentul care asigura investitorului strain
controlul asupra activitatii receptorului? Desi teoretic se considera ca
preluarea controlului presupune achizitionarea de actiuni ce asigura jumatate
plus unu din numarul total de voturi, practica a demonstrat ca procentul necesar
variaza de la o tara la alta si de la o companie la alta, in functie de gradul de
dispersie al actionariatului. In consecinta, din necesitati de raportare statistica,
reglementarile nationale includ in categoria ISD toate tranzactiile care
presupun trecerea in patrimoniul emitentului a cel putin 10-20% din numarul
total de voturi, respectiv 10% pentru SUA, 20% in Franta si 25% in Germania,
in timp ce Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE)
recomanda un procent de numai 10% (Horobet, 2005, pag.44,45).
In cazul investitiilor straine directe interesul investitorului strain si, in
consecinta, implicarea acestuia se manifesta pe termen lung, ceea ce exclude
posibilitatea desfasurarii unor activitati speculative posibile in situatia
investitiilor straine de portofoliu (UNCTAD, 2002, pag.290).
Spre deosebire de ISP care reprezinta externalizarea unor active
financiare (actiuni si obligatiuni), investitiile straine directe genereaza un flux
investitional internalizat care include atat active de capital (tangibile), cat si
active intangibile (cunostinte manageriale, de marketing, know-how).
In esenta, agentii economici implicati in investitii internationale,
indiferent de forma acestora (ISD sau ISP) au in vedere obtinerea de venituri,
diversificarea si accesul la piata. Diferenta intre cele doua categorii de investitii
internationale consta nu in obiectivele agentilor economici implicati care, in
cea mai mare parte, sunt similare, vizand obtinerea unei rentabilitati sporite, ci
in criteriile care stau la baza deciziei investitionale. Astfel, in timp ce prin ISP
agentii economici urmaresc ,,diversificarea portofoliului conform preferintei
pentru o anumita expunere sectoriala si/sau geografica", ISD vizeaza
valorificarea superioara a ,,avantajelor" detinute de firma investitoare. In
consecinta, in cazul investitiilor straine directe criteriile principale care stau la
baza deciziei de a investi intr-o anumita tara vizeaza potentialul pietei si
existenta capabilitatilor locale (resurse naturale, umane, de cercetare-dezvoltare
etc.), in timp ce, ISP sunt directionate in functie de stabilitatea politica a tarii
receptoare (influenteaza marimea investitiei), gradul de deschidere economica
si de maturitate a pietei de capital, atitudinea guvernului si usurinta cu care sunt
repatriate profiturile etc. (Dunning si Dilyard, 1999, pag.20-22).

Fisiere in arhiva (8):

 Investitiile Straine Directe - Elemente Definitorii
 concluzii.pdf
 cuprins.pdf
 introducere.pdf
 teza_capitol.pdf
 teza_capitol2.pdf
 teza_capitol3.pdf
 teza_capitol4.pdf
 teza_capitol5.pdf

Imagini din aceasta disertatie Cum descarc?