Istorie și Actualitate în Domeniul Operațiunilor de Menținere a Păcii

REZUMAT ŞI CUVINTE CHEIE

Lucrarea „Istorie şi actualitate în domeniul operaţiunilor de menţinere a păcii” este alcătuită din două mari capitole, realizate în baza unei bibliografii reprezentative.

În prima parte a lucrării am arătat că în cursul ultimelor decenii ale secolului trecut, plecând de la evaluarea generală a istoriei acestui gen de operaţiune şi de la obiectivele urmărite, Naţiunile Unite au constituit şi extins componentele de poliţie civilă în cadrul structurilor forţelor internaţionale, până la o treime în prima parte a anului 2000 şi au aprobat un set de măsuri care vor conduce la revoluţionarea întregului sistem.

Într-un interval de timp extrem de scurt, misiunile Poliţiei Civile a Naţiunilor Unite (CIVPOL) s-au multiplicat. Multe dintre ele au fost executate după războaie civile sau după căderea unor regiuni opresive, preluând rolurile fostelor poliţii dezintegrate ori demisionare şi înlocuind forţele armate, neadaptate la cerinţele acestor genuri de sarcini.

Ultima parte a lucrării conţine tematica operaţiunilor de menţinere a păcii, cu atât mai mult utilizarea CIVPOL în acest gen de operaţiuni, deoarece a fost puţin analizată pe plan internaţional, cu atât mai puţin în ţara noastră. Iată, de ce, pentru România, ţară care şi-a definit priorităţile strategice într-un nou tip de alianţe, abordarea istoricului operaţiunilor de menţinerea a păcii este necesară. Din aceste raţiuni s-a născut şi lucrarea de faţă, concepută ca sursă de informare şi instrument de lucru pentru specialişti, organismele guvernamentale şi practicienii domeniului, ştiută fiind participarea cu forţe armate, contingente de poliţie şi unităţi de jandarmerie pe teatrele operaţiunilor de menţinere a păcii.

Cuvinte cheie: pace, securitate, război, ameninţare, NATO, protecţie, CIVPOL, operaţiune.

INTRODUCERE

Când în anul 1945, printr-un acord generos de voinţe, erau puse bazele Naţiunilor Unite, speranţele omenirii păreau îndeplinite „renăşteau conştiinţele, glasul raţiunii chema la căutarea chezăşiilor păcii se puneau acele fundamente trainice relaţiilor internaţionale" care dădeau garanţii reclădirii păcii şi convieţuirii paşnice. Sublimele expresii, „Noi, popoarele Naţiunilor Unite, hotărâte să izbăvim generaţiile viitoare de flagelul războiului să practicăm toleranţa să trăim în pace unul cu celălalt am hotărât să ne unim forţele pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale" au intrat în istorie dar nu au izbăvit omenirea de acel teribil flagel şi nu au asigurat supremul bun: pacea.

Cu toate că deceniile care au urmat au adus noi şi noi dezvoltări ale dreptului internaţional şi ale instrumentelor menite să prevină conflictele şi să menţină pacea (a se vedea profundele schimbări în sânul Naţiunilor Unite, acordurile şi tratatele regionale, codificarea normelor şi principiilor convieţuirii paşnice, ş.a ) „conflictele armate au continuat, îmbrăcând forme din ce în ce mai grave, cu tot arsenalul consecinţelor lor distrugătoare".

La început de nou mileniu, globalizarea transformă lumea. O minoritate de ţări şi indivizi concentrează beneficiile revoluţiei tehnologice, generând polarizări destabilizatoare cu efecte nedemne pentru societăţile civilizate: criminalitate, trafic de droguri, arme şi de fiinţe umane, terorism şi teroare. „Sărăcia afectează peste două milioane de oameni, care supravieţuiesc cu mai puţin de un dolar pe zi". Maladii, dispărute cândva, se extind progresiv, speranţa de viaţă scade, iar accesul la tehnologii devine iluzoriu pentru jumătate din populaţia lumii.

Sărăcia şi inegalitatea alimentează tensiunile interne şi internaţionale, constituind noi surse de război. în ultimii 15 ani conflictele interne au făcut peste 5 milioane de victime şi mult mai multe strămutări şi migraţii de populaţie. Armele de distragere în masă au cunoscut dezvoltări alarmante, iar pericolul utilizării lor creşte necontenit, susţinând politicile de forţă sau de ameninţare cu forţa.