Jocul în Dezvoltarea Creativității Copilului Preșcolar

MOTTO:

„Legenda Meştereului Manole ne dezvăluie esenţa creaţiei. Creaţia este legea însăşi a vieţii spirituale a omului, atacul creaţiei este autotelic ca şi jocul: raţiunea sa de a fi se află în el însuşi.”

V. Pavelcu

ARGUMENT

Mai mult ca oricând, educaţia are ca dezidirat fundamental pregătirea copilului pentru viaţă, pentru cerinţele concrete, reale, existente şi viitoare legate de activitatea profesională, de viaţa socială şi culturală. Idealul educaţional românesc vizează formarea personalităţii autonome şi creative, a acelei personalităţi care să anticipeze viitorul, să transforme prezentul în direcţia anticipărilor sale, să descopere şi să rezolve situaţii împreună cu ceilalţi. Problema creativităţii a preocupat numeroşi cercetători, psihologi, practicieni, în domeniul educaţiei, impresionaţi de valoarea acestei capacităţi care învăluie persoana şi comportamentul unor indivizi creatori. Creativitatea continuă să preocupe, nu pentru că eforturile de până acum au fost sterile, ci pentru că potenţialul creativ reprezintă una din avuţiile cele mai complexe şi mai misterioase, iar educarea lui în vederea manifestării prin comportamente creatoare, unul din cele mai îndrăzneţe şi mai înalte obiective. Astfel, marea majoritate a specialiştilor consideră creativitatea ca fiind o trăsătură definitorie pentru existenţa individuală şi pentru evoluţia societăţii. Fiecare om dispune, printre celelalte potenţialităţi, de un potenţial creativ. Problema transformării lui în trăsătură de personalitate este încă controversată. Sunt unii teoreticieni care consideră potenţialul creativ ca o forţă autopropulsivă, iar alţii consideră că nivelul creativităţii depinde numai de calitatea acţiunilor creative.

Pornind de la modelul bifactorial al creativităţii elaborat de P. P. Neveanu, care interpretează creativitatea ca interacţiune specifică a vectorilor creativi (motivaţie, trăiri afective, atitudini creative) cu sistemele operaţionale (logice, euristice, procese imaginative, atitudini creative) s-a ajuns la relevarea faptului că datoria educatorului este de a-l instrumenta pe copil, începând cât se poate de timpuriu, cu operaţii generative, dar şi de a-i stimula trebuinţele de dezvoltare, motivaţia cognitivă, aspiraţiile înalte şi, de ce nu, nonconformismul practic. Însă, forţele creative ale preşcolarului se formează şi se dezvoltă numai în climatul ludic şi de aici importanţa jocului în dezvoltarea creativităţii copilului preşcolar şi importanţa temei alese de mine „Jocul în dezvoltarea creativităţii copilului preşcolar”. Jocul este domeniul principal în care se manifestă şi se exersează potenţialul creativ, climatul psihologic cel mai favorabil al copilului preşcolar pentru a se forma armonios. Prin joc, copilul are posibilitatea de a-si spori cunoaşterea de sine, de a-şi statornici relaţia dintre el şi mediul înconjurător. Jocul este activitatea fundamentală a copilului, o expresie a activităţii efectuate spontan, din plăcere, încărcată de satisfacţii.

Activitatea mea de documentare, de reflecţie şi experimentală, a avut următoarele obiective:

• Relevarea rolului trebuinţelor de dezvoltare (prezente la vârsta preşcolară) în activarea şi stimularea potenţialului creativ;

• Stimularea potenţialului creativ al copiilor prin diferitele jocuri şi activităţi instructiv-educative din grădiniţă;

• Evidenţierea rolului conduitei adultului în stimularea sau frânarea manifestării originale a preşcolarului;

• Elaborarea unui program de antrenament creativ pentru copilul de vârstă preşcolară.

În prima parte a lucrării am analizat noţiunea de joc prin prisma literaturii de specialitate, am prezentat aspectele psihologice privind jocul, precum şi jocul ca principală metodă şi procedeu utilizat în grădiniţă.

În cea de a doua parte a lucrării am definit conceptul de creativitate (interpretat ca potenţial, proces, produs, trăsătură de personalitate), analizând apoi specificul creativităţii la vârsta preşcolară.

În ultima parte a lucrării, am prezentat datele unui studiu aplicativ, pornimd de la domeniile în care se desfăşoară creativ, preşcolarul. Ipoteza principală a studiului am formulat-o astfel: întrucât preşcolarul dispune de un potenţial, susţinut de manifestarea pregnantă a trebuinţelor de cunoaştere, de independenţă şi de relaţie interpersonală, stimularea acestor trebuinţe prin jocuri creative, ar trebui să conducă la întreţinerea şi potenţarea manifestărilor creative ale preşcolarilor. Pentru o mai bună organizare, studiul a avut mai multe etape: etapa iniţială, prin investigarea fluidităţii, flexibilităţii şi originalităţii; etapa formativ-ameliorativă, care a cuprins cercetarea ipotezelor secundare formulate, precum şi aplicarea unui program de antrenament creativ, specific vârstei şi etapa finală, în cadrul căreia am aplicat şi interpretat teste de diagnoză a potenţialului creativ.

Această lucrare este o clarificare în primul rând pentru mine şi poate şi pentru alte cadre didactice din învăţământul preşcolar în ceea ce priveşte modalităţile de a descoperi mereu copilul în noutatea şi „ineditul” personalităţii sale, de a acţiona creator în favoarea sa. Lucrările de specialitate pe care le-am consultat mi-au fost de un real folos, m-au ajutat sa-mi realizez cercetarea şi în sufletul meu mi-a întărit ideea de a continua cu preocuparea pentru copil - care este prima piatră de hotar pe care se construieşte activitatea didactică.