ABREVIERI 5 INTRODUCERE 6 CAPITOLUL I 7 CONSIDERAŢII ŞI PRINCIPALELE COORDONATE ALE LIBEREI CIRCULAŢIE A PERSOANELOR ÎN SPAŢIUL UNIUNII EUROPENE 7 1.1.Ideea de unitate europeană-trecut şi prezent 7 1.2. Globalizarea circulaţiei persoanelor 10 1.3. Principalele coordonate ale liberei circulaţii a persoanelor stabilite în convenţii şi tratate internaţionale 11 1.3.1.Tratatul constituind Comunitatea Economică Europeană. 11 1.3.2.Actul Unic European 13 1.3.3. Tratatul de la Maastricht 14 1.3.4. Tratatul de la Amsterdam 15 1.3.5. Acordul Schengen şi Convenţia de Implementare a Acordului Schengen 16 1.3.6. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene 18 1.3.7.Tratatul de la Lisabona 18 1.3.7.1.Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană. 18 1.3.8. Alte acte normative 19 CAPITOLUL II 23 ASPECTE PRIVIND COOPERAREA STATELOR MEMBRE ÎN SPAŢIUL SCHENGEN 23 2.1. Noţiunea de străin 24 2.2. Condiţie juridică a străinului 25 2.3. Politici şi strategii privind libera circulaţie a persoanelor 27 2.3.1. Politica comunitară în domeniul vizelor 27 2.3.2. Determinarea statului competent pentru soluţionarea cererii de vize 29 2.3.3. Primirea cererilor de vize 29 2.3.4. Soluţionarea cererilor de vize 29 2.3.5.Controlul la frontieră al străinilor 30 2.4. Politica comună privind migraţia 31 2.5 . Politica comunitară privind azilul 33 2.6. Protecţia datelor cu caracter personal 36 2.6.1. Imperativitatea protecţiei datelor cu caracter personal 38 2.7. Autoritatea Naţională de Supraveghere a prelucrării Datelor cu Caracter Personal 40 2.8. Sisteme informatice europene şi securizarea frontierelor 40 2.8.1 . Sistemul de Informaţii Schengen 40 2.8.2. EURODAC (unitate centrală instituită în cadrul Comisiei) 41 2.9. Sistemul de informaţii privind vizele ( SIV) 42 CAPITOLUL III 45 ASPECTE PRIVIND LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR ÎN SPAŢIUL COMUNITAR 45 3.1.Cadrul general de dezvoltare a politicilor europene 45 3.2. Misiunea Europei unite 47 3.3. Instituirea Pieţei interne unice 48 3.4. Libera circulaţie a persoanelor în spaţiul comunitar 49 3.4.1. Problema cetăţeniei. 51 3.4.2. Noţiunea de lucrător. 54 3.5. Libertatea de stabilire 62 3.6. Libertatea de prestare a serviciilor 63 3.7. Restricţii ale dreptului la liberă circulaţie a persoanelor în spaţiul uniunii europene 64 CAPITOLUL IV 65 LIBERUL ACCES LA ANGAJARE ŞI EGALITATEA DE TRATAMENT 65 4.1.Dreptul de intrare şi de şedere 65 4.1.1. Directiva nr. 68/360 65 4.1.2. Directiva 2004/38 66 4.2. Liberul acces la angajare şi egalitatea de tratament 70 4.2.1. Regulamentul nr. 1612/68 70 4.2.2. Regulamentul nr. 2434/92 71 4.3. Libertatea în procesul angajării 72 4.4. Egalitatea de tratament 72 4.5.Condiţiile de muncă egale cu ale lucrătorilor naţionali 74 4.6. Avantajele sociale şi fiscale 76 4.7. Accesul în şcolile de pregătire profesională sau în casele de pensionari 80 4.8. Drepturi sindicale; drepturi de reprezentare şi management 81 4.9.Accesul la locuinţă 81 4.10.Membrii de familie ai lucrătorului migrant 82 4.10.1. Rezidenţă 82 4.10.2. Angajare 83 4.10.3. Accesul copiilor la cursurile de pregătire profesională şi ucenicie 83 4.10.4. Accesul membrilor de familie la avantaje sociale 84 4.11. Dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după desfăşurarea unei activităţi salariate în acel stat 85 4.12. Restricţii ale dreptului de intrare şi dreptului de şedere pe motive de ordine publică, securitate publică şi sănătate publică 88 4.13.Elemente de drept comparat privind libera circulaţie a persoanelor în diverse state ale uniunii europene 92 4.13.1. Raportul comprehensiv de monitorizare 2005 privind România 92 4.13.2. Scurte precizări privind libera circulaţie a persoanelor în România 94 4.13.3. Libera circulaţie a persoanelor în Marea Britanie 94 4.13.4.Libera circulaţie a persoanelor în Germania 94 4.5. Libera circulaţie a persoanelor în Italia 95 4.6. Libera circulaţie a persoanelor în Spania 95 CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA 96 BIBLIOGRAFIE 104
INTRODUCERE Libera circulaţie a persoanelor şi eliminarea controalelor la frontierele interne fac parte dintr-un concept mai larg , acela al pieţei interne , în care nu este posibilă existenţa frontierelor interne sau restrângerea libertăţii de circulaţie a persoanelor . Principiul liberei circulaţii a persoanelor a primit diverse abordări în cursul unor activităţi de cercetare dar nu şi din perspectiva avută în vedere la alegerea acestei teme . Astfel , am considerat , în lucrarea pe care o efectuez , să abordez principiul liberei circulaţii a persoanelor într-un cadru general din care să nu lipsească , în primul rând , perspectiva istorică a ideii de integrare europeană . Privită din perspectivă istorică , abordarea principiului liberei circulaţii a persoanelor în cuprinsul lucrării de faţă începe cu descrierea succintă primelor idei şi forme de unitate europeană , şi continuă cu momentul apariţiei primelor forme propriu-zise de unitate europeană , moment în care au fost create , de altfel , şi primele izvoare de drept comunitar. Însă , nici o abordare a acestei teme , în opinia noastră , nu poate fi realizată în absenţa studierii implicaţiilor pe care fenomenul globalizării le are asupra liberei circulaţii a persoanelor . Lucrarea de faţă continuă cu analiza actelor normative comunitare care reglementează această libertate . Este foarte importantă în studiul acestei teme , în opinia noastră , analiza izvoarelor principale şi secundare de drept comunitar , adică a tratatelor , regulamentelor , directivelor , deciziilor care cuprind dispoziţii referitoare la libera circulaţie a persoanelor. Elocventă în acest sens este declaraţia Vicepreşedintelui Comisiei Euroepene , Jacques Barrot , în care arată că „ libera circulaţie a persoanelor constituie una dintre libertăţile fundamentale ale pieţei interne , în beneficiul cetăţenilor UE , al statelor membre şi al competitivităţii economiei europene . Aplicarea deficientă a legislaţiei comunitare în acest domeniu ar putea avea ca rezultat încălcarea principiilor care stau la baza construcţiei europene”. Lucrarea de faţă pune accentul , pe lângă studierea actelor normative comunitare , şi pe analiza jurisprudenţei CJUE , fapt ce atribuie un caracter de actualitate acestei cercetări . Deoarece tratatele şi legislaţia secundară nu conţin explicaţii exhaustive ale motivelor pentru care au fost adoptate , sau rapoarte explicative , jurisprudenţa creativă a Curţii , în vedercomunitare , a dobândit cu timpul o funcţie cvasinormativă . În contextul implementării aquis-ului Schengen în legislaţia statelor membre ale Uniunii Europene , se impune crearea unor politici comune în domeniile migraţiei, azilului şi vizelor , a căror analiză trebuie aprofundată în cuprinsul prezentei cercetări . În acelaşi context se impune analizarea regulilor privitoare la protecţia datelor cu caracter personal , dar şi analiza sistemelor informatice implicate în securizarea frontierelor. O altă direcţie de abordare a temei alese se plasează în sfera analizei conceptului de cetăţenie europeană , a drepturilor şi obligaţiilor ce rezultă din calitatea de cetăţean european dar şi raportul în care se află cetăţenii europeni cu statele naţionale . Cetăţenia Uniunii nu este o realitate consolidată ; mai degrabă , este începutul unui lung proces a cărui finalizare va depinde de soarta procesului de integrare europeană . Instituţionalizarea Cetăţeniei Uniunii la Maastricht a constituit , fără îndoială, cel mai important efort de a construi un pod între instituţiile europene şi cetăţeni . Importanţa abordării principiului liberei circulaţii a persoanelor în cadrul acestui demers ştiinţific trebuie pusă în evidenţă şi prin analiza managementului integrat al frontierelor . Astfel , se impune Lucrarea fenomenului migraţiei ilegale , a fenomenului criminalităţii transfrontaliere precum şi , în strânsă legătură cu acestea , analizarea tehnicilor biometrice folosite în descoperirea , Lucrarea , prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere. Statele membre au acte normative care reglementează libera circulaţie a persoanelor dar, de cele mai multe ori , aceste acte normative nu sunt rezultatul transpunerii integrale a legislaţiei comunitare . Totodată, pot apărea situaţii în care se crează un conflict între dreptul comunitar şi dreptul intern al statelor membre , întâietate având normele dreptului comunitar , conform principiului priorităţii. Abordarea principiului liberei circulaţii a persoanelor nu se poate realiza fără o analiză comparativă a actelor normative care reglementează acest principiu în câteva state ale Uniunii Europene . Libera circulaţie a persoanelor nu are un caracter absolut ci ea poate fi restrânsă pentru anumite consideraţii expres prevăzute de legislaţia comunitară şi , implicit , de legislaţiile statelor membre . Un rol important în stabilirea , definirea şi sancţionarea restricţiilor la libera circulaţie îl are Curtea de Justiţie a Uniuni Europene dar şi instanţele naţionale . CAPITOLUL I CONSIDERAŢII ŞI PRINCIPALELE COORDONATE ALE LIBEREI CIRCULAŢIE A PERSOANELOR ÎN SPAŢIUL UNIUNII EUROPENE 1.1.Ideea de unitate europeană-trecut şi prezent Începuturile unităţii europene coboară până în Antichitate . Este de necontestat faptul că, pe de o parte , dreptul roman s-a dovedit a fi un element central al unităţii europene şi, pe de altă parte, faptul că acesta a avut o mare influenţă asupra legislaţiei actuale din ţările Europei. Totodată , este important de amintit că originea ideii de „Europă Unită” se pierde în umbra istoriei , expresii de acest gen existând în operele unor mari filosofi, scriitori, istorici , jurişti , politicieni şi oameni de ştiinţă de pe bătrânul continent începând chiar din antichitate . Deşi, în decursul istoriei , mult timp s-a considerat că a existat o Europă unită în timpul Imperiului Roman sau dominaţiei napoleoniene ,în realitate , pe bună dreptate s-a constatat faptul că Europa nu s-a bucurat de o unitate politică absolută în acele vremuri . În timpul acestor perioade istorice nici pe departe nu putem vorbi de o Europă Unită . De fapt există un singur sistem bazat pe un singur conducător , o singură şi mare putere dar, ceea ce a stârnit multă îngrijorare la acea vreme a fost faptul că acest sistem se baza şi pe puterea forţei. Important de menţionat , în opinia noastră , este şi propunerea , destul de îndrăzneaţă la vremea respectivă , de unitate europeană a fost lansată în anul 1463 , de regele Boemiei , Georg Potebrad , propunere care nu a fost acceptată şi faţă de care nu au fost manifestate adeziuni . În esenţă, acest proiect viza înfiinţarea unei confederaţii europene antiotomane , a unei confederaţii a statelor creştine care îşi luau angajamentul să nu recurgă la conflicte armate unele împotriva altora , să nu susţină comploturi interne împotriva conducătorilor legal aleşi, să se sprijine reciproc pentru sancţionarea delictelor comise pe teritoriul unuia dintre aceste state . Aşa cum arătam anterior , acest proiect a fost respins , iar Papalitatea l-a excomunicat pe autorul lui.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.