Limbajul și Metodica Dezvoltării Vorbirii

INTRODUCERE

Tulburarea de limbaj poate constitui un factor stresant, atunci când subiectul nu găseşte înţelegerea necesară faţă de dificultatea sa în vorbire sau când acesta nu întrevede perspectiva corectării ei. În asemenea situaţii, subiectul trăieşte emoţii-şoc, stări prelungite şi dureroase, manifestă nesiguranţă nu numai în vorbire, dar şi în alte activităţi; apare surmenajul fizic şi intelectual, care îşi pune amprenta pe întreaga sa activitate. În cazurile mai grave sau prin existenţa şi a altor handicapuri, suferinţa psihică se accentuează prin instalarea nevrozei, a anxietăţii şi, ca urmare, se manifestă prin izolarea de colectiv şi prin fenomene de dezadaptare.

Din întregul areal de tulburari de limbaj, prezentul studiu are ca şi punct central problematica dislexiei. Aceasta este definită drept întârziere sau dezvoltare neobişnuită a abilităţilor de citire, cauzată de tulburări neurologice, aceasta prezentându-se, cel mai frecvent, drept un mod diferit de funcţionare. De facto, este o tulburare cu origini constituţionale manifestată printr-o dificultate în învăţarea scrisului, cititului în ciuda instrucţiei convenţional, în ciuda unei inteligenţe adecvate şi a unor oportunităţi socio-culturale. Creierul dislexicilor prezintă o activitate cerebrală de transmitere a impulsurilor nervoase diferită de a non-dislexicilor, ea prezentându-se mai puţin ordonată. Astfel, alegerea temei de studiu a fost una facilă şi de actualitate.

În acest context, lucrarea de faţă, structurată pe un număr de cinci capitole ample, este menită a pune în lumina o serie de informaţii legate de concepte, ideologii, perspective şi intervenţii ce sunt absolut necesare pentru soluţionarea cu un cât mai mare succes a tulburărilor de limbaj in genere şi în speţă a dislexiei.

Primul capitol al prezentului studiu, intitulat sugestiv „Limbajul şi metodica dezvoltării vorbirii” prezintă o serie de concepte şi teorii legate de ceea ce reprezintă, în general limbajul, punând un accent puternic pe concepte, funcţii şi forme ale acestuia cât şi pe puntea de legatură dintre sine şi gândire.

Cel de-al doilea capitol ce precede problematica limbajului, prezintă, la rândul său, un amplu spectru de informaţii vizând tulburările de limbaj şi modul în care acestea au impact asupra vieţii. Plecând de la cauza apariţiei acestora, de la o trecere în revistă a tipologiilor tulburărilor de vorbire dar şi de limbaj scris-citit, începe să prindă astfel contur prezentarea efectelor negative ale tulburărilor de limbaj în raport cu comportamentul de sorginte verbală şi psiho-afectivă. De asemenea, în concordanţă cu subiectului studiului de caz prezentat în cadrul lucrării, se prezintă o analiză a influenţei acestora asupra randamentului şcolar.

Capitolul cu numărul trei se conturează în jurul temei primordiale a studiului de faţă, tratând aspectele de natură simptomatică a dislexiei, reliefând o prezentare a ceea ce înseamnă clasificarea acestei tulburări de limbaj cât şi o serie de factori a căror existenţă poate fi asociată dislexiei. Ulterior, în cadrul acestei secţiuni, atenţia este concentrată asupra neuroanatomiei şi activităţii de natură cerebrală apărută în contextul dislexiei şi a valorii cercetărilor în activitatea de citire zilnică, fără a fi omisă analiza problematicii citirii adecvate şi a dislexiei înnăscute.

Intitulat „Strategii şi intervenţii”, penultimul capitol al studiului este centrat pe prezentarea unei serii de metodologii şi procedee de natură logopedică al căror aport este unul absolut necesar în cazul tulburărilor de natură dislexică, alături de aspecte legate de optimizarea acţiunilor de natură instructiv-educativă a copiilor aflaţi în astfel de situaţii.

Având ca şi premisă unul din subcapitolele anterioare şi anume pe acela menit să analizeze, din punct de vedere teoretic influenţa dislexiei în ceea ce priveşte randamentul şcolar, studiul de caz al lucrării de faţă este unul empiric, realizat prin intermediul metodelor cantitative dar şi calitative, mai exact aceea a aplicării de probe (prezentate în cadrul secţiunii de anexe a prezentei lucrări) unui eşantion format din 22 de subiecţi. Prin intermediul acestuia s-a încercat scoaterea în evidenţă, la nivel practic, a modalităţilor de intervenţie corectiv-recuperatorie.