Metode și Tehnici de Evaluare

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă, intitulată „Metode şi tehnici de evaluare” caută să-l facă pe cititor să înţeleagă problematica evaluării de întreprindere recurgând la raţionament profesional, economic şi favorizează înţelegerea necesităţii şi mecanismul metodologic de abordare al evaluării la nivelul firmei.

Evaluarea constituie un instrument de gestiune pentru orice conducător de întreprindere, deoarece acesta trebuie să descopere în întreprindere surse potenţiale de valoare şi să le exploateze în scopul creşterii valorii întreprinderii.

Evaluarea prezintă un mare interes pentru activitatea economică şi funcţionarea pieţelor financiare; în definitiv, numeroase operaţiuni au la origine evaluarea şi chiar este de neconceput să poată fi realizate fără evaluare: transmiterea sub orice formă a societăţilor, oferta publică de cumpărare, de vânzare şi de schimb, privatizarea, plasarea titlurilor pe piaţa financiară, estimarea patrimoniului în vederea determinării anumitor tipuri de impozite etc.

Evaluarea, în general, are semnificaţia de stabilire sau estimare a unei valori la un moment dat. Activitatea de evaluare se finalizează printr-un raport de evaluare, elaborat în urma unui proces complex, prin care se atribuie un tip de valoare unor drepturi de proprietate, asupra unor entităţi (întreprinderi), proprietăţi imobiliare, bunuri mobile, active financiare.

Acest proces, realizat de experţi evaluatori profesionişti, are la bază informaţiile relevante de pe piaţa în care se face transferul acestor drepturi de proprietate, prin respectarea unor metode şi standarde profesionale şi etice specifice.

Valoarea estimată la un moment dat este valabilă numai în momentul respectiv şi nu mai devreme sau mai târziu. De aceea în raportul de evaluare este obligatoriu să existe o parte intitulată reconcilierea rezultatelor care să aibă menţionată data şi chiar ora la care s-a făcut judecata de valoare.

Profesia de evaluator este recunoscută în România, prin Ordinul nr.86/2000 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale privind completarea Clasificării Ocupaţiilor din România, având un caracter multidisciplinar şi solicitând cunoştinţe solide din domenii diferite: economie, inginerie, statistică, juridic.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND ACTIVITATEA

DE EVALUARE

1.1 Concepte şi fundamente metodologice

Evaluarea, în general, are semnificaţia de stabilire sau estimare a unei valori, este un ansamblu de tehnici, procedee şi metode prin care se stabileşte valoarea unui bun, grupă de bunuri, activ sau întreprindere. Cu alte cuvinte, evaluarea reprezintă o apreciere finalizată prin stabilirea unei valori pentru proprietatea respectivă.

„Întreprinderea, ca obiect al evaluării, poate fi privită din două puncte de vedere diferite: ca o sumă de active, deci ca o sumă de valori patrimoniale, pe de o parte, şi din punct de vedere al capacităţii de a genera profit, pe de altă parte. Un aspect foarte important pentru evaluarea întreprinderii este capacitatea acesteia de a genera profit, acesta fiind aspectul cel mai important pe care îl urmăreşte un potenţial investitor.” 1

Activitatea de evaluare este o profesiune specifică economiei de piaţă, a cărei utilitate publică este impusă de interesele investitorilor (bănci, fonduri de investiţii, persoane) de a face tranzacţii cu diferite tipuri de proprietăţi.

În activitatea de evaluare trebuie făcută o dinstincţie importantă între valoare şi preţ. În urma acestei activităţi, întreprinderii i se atribuie o valoare, care este o opinie, stabilită în urma unui raţionament, unor calcule, unei expertize şi care ste valabilă numai în momentul respectiv.

“Preţul este o sumă de bani concretă, rezultată în urma unei tranzacţii, apărută între vânzător şi cumpărător (preţul este solicitat de vânzător şi acceptat de cumpărător) şi este diferit de valoare, care este o sumă de bani estimată cu subiectivism.” 2

Preţul se formează pe piaţă iar valoarea este rezultatul activităţii de evaluare şi poate fi preluată în tranzacţie să devină preţ sau nu. Preţul este unic în orice tranzacţie pe când valorile sunt multiple.

Alt aspect important este distincţia ce trebuie făcută între activitatea de reevaluare contabilă şi activitatea de evaluare. Reevaluarea înseamnă a evalua din nou iar în mod obişnuit aceasta constă în aducerea valorii la « preţul zilei ».

“Reevaluarea contabilă este o activitate administrativă, prin care se urmăreşte reactualizarea valorilor contabile ale imobilizărilor corporale (terenuri şi mijloace fixe), înregistrate la costuri istorice, cu cele actuale, influenţate de procesul inflaţionist.